1,399 matches
-
nevoia Ioanei de a merge la biserică se poate vedea ce ușor era influențată, femeie prin excelență, și toată cultura și inteligența nu serviseră la nimic. Dar se pot vedea și chinurile în care se zbătea și căuta, oricum, o consolare. Din ziua întîia a revederii noastre, oricât de greu s-ar fi făcut împăcarea, nici nu i-a trecut prin minte să mai facă o rugăciune. - Într-o zi, vorbind despre ce se va întîmpla cu noi după moarte,a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a încercat odată să-mi facă o bucurie: "Era groaznic de gelos că m-ai avut fată!" Această veste, în loc să mă bucure pentru o clipă, produse noi frământări căci presupunea că fuseseră scene între ei, discuții aprinse, și poate o consolare de a Ioanei spre el, inversă: "Dar asta n-are nici o importanță". Deci, între ei, o legătură mult mai febrilă, de veritabili amanți, decât voia să mărturisească acum Ioana. Poate că și uitase. Și din moment ce n-o mai interesa chestiunea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aceasta până la moarte. De altfel, așa cred că e întotdeauna, un secret trebuie să izbucnească o dată. Și după ce te-ai ascuns ani de zile, ai luat toate măsurile să nu bănuiască nimeni nimic, te-ai torturat fără să cauți nici o consolare în afară, ai acoperit neobosit cu noi văluri negre, deodată, fără rost, în locul cel mai nepotrivit, faci confidența totală. Așa de mari și de misterioase transformări se petrec în noi. Ioana a profitat de o vorbă inofensivă de a mea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă puteam retrage în mine, pentru a nu mi se mai părea că ceea ce-mi este mai intim a fost invadat de un străin. Și avea dreptate să găsească atâtea pericole în muzică, căci în muzică îmi găsisem singurele consolări. În despărțirea noastră, Ioana, prin muzică, se simțea mai aproape de mine și dacă din întîmplare (căci ocolea) îi apărea vreo temă, cum ți-ar ieși o ființă încîntătoare pe neașteptate, o floare într-un loc pus-tiu, atunci, uitând toate urile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trădarea și avea nevoie de explicații. Îndeplinise tot ce-și închipuise că-i poate liniști dorințele și nu izbutise nimic, ceea ce cu mine se făcuse fără să-și pună nici o întrebare. Ioana credea că, spunîndu-mi aceasta, gelozia mea avea câteva consolări. E drept că găseam și unele satisfacții, dar o dată cu ele veneau și alte gînduri: însemna că pentru a se potoli întrebuințase toate practicele imaginabile ale amorului, trecuse peste orișice repulsie, prelungise cât mai mult îmbrățișările; și apoi nu este de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
zic că e oribil să provoc astfel de destăinuiri, dar nu mai contează în clipa aceea nici o judecată, silit în voia curiozității nebune de a afla cât mai multe. Ioana nu e în stare să mintă. Așteaptă mai mult o consolare din partea mea. O fată atât de inteligentă și totuși în voia tuturor capriciilor și durerilor mele, ca și cum ar trebui să le epuizăm pe toate ca să putem fi fericiți odată! Dar eu nu descopăr nici o ameliorare. Combin la nesfârșit, întrucît a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mă consoleze și să se consoleze spunând că, dacă îi fusese profanat corpul - și ca să mă vindec trebuia să renunț a mai salva ceva din el - în schimb sufletul rămăsese întreg, tot al meu. Vad că aceasta poate fi o consolare de valoare și că e umilitor ca eu, care am pretenția că duc o viață strict intelectuală, păstrez prejudecăți. E drept că joacă și corpul un rol mare, căci îți place să-ți mângâi iubita, s-o privești, s-o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru un menaj fericit. Eu cu Ioana din pricina asta nu ne-am înțeles: n-am tăinuit nimic și ni s-au părut monstruoase împăcările hipocrite ale celorlalți. În momentul marilor neliniști ești ridicol, căci ceri deslușiri oricui asupra vieții sau consolări abia deghizate și mânuiești conversația așa ca să ai un răspuns convenabil. Asta nu împiedecă să-ți vezi ridicolul chiar atunci, să știi precis că nu poți să afli nimic de folos și că faci numai mărturisiri compromițătoare pentru amorul propriu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să mă sinucid!" Vocea mea a sunat așa de sincer, încît l-am impresionat. I-am făcut mărturisirea, cu toate că știam bine că nu către el se potrivește să meargă mărturisirile. Dar fusesem descoperit pe neașteptate, și sunt clipe când ceri consolare din partea oricui și-ți sunt binefăcătoare cuvintele cele mai neînsemnate. Oricât de caraghios ar fi, cuvintele convenționale pe care ți le spun străinii când îți moare cineva drag sunt binecuvântate, și nu este numai o farsă faptul de a primi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Ce susțin este o pregătire ca să pot suporta și noul adevăr? Căci în loc să mă întristez că toată povestea cu Ioana, dîndu-se unui om din ciudă împotriva mea, s-a schimbat în a preface pe Ioana în cocotă, găsesc argumente de consolare. Numai dacă aceste argumente nu demonstrează o crispare în plus, când numai din exasperare susții ceva invers decât ceea ce te interesează. Dar este adevărat ce a spus Ioana? Căci de la chipul ei chinuit, cu ochii în vag, nu pot desprinde
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să spun, nu mai țin minte", "am vrut să mă răzbun pe tine", "mă gândeam la ceva fără importanță", și dacă aș fi acceptat unul dintre aceste motive, toate la un loc contra-zicîndu-se, adăugau neliniști. Se poate să scot o consolare, fiindcă ea însăși nu mai ține minte ce voise să spună; sau se poate că ea întîrzie de a mă liniști spunîndu-mi adevărul neînsemnat dintr-un instinct al ei, deseori verificat, de a se opune oricărei voințe străine ce o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de toate capriciile lui, să-i intri în toate voile, să te mândrești că-ți aparține? Dar de câte ori ai vreo supărare, nu o împarți cu el, te retragi în locuri ascunse, ca să reflectezi, te îndrepți la străini, ca să ceri o consolare, iubita mea Ioana e numai o păpușă? - O să te vindecăm, Ioana, vom face tot ce va fi posibil ca să tevindecăm. - Ce bun ești! Tu ești un sfînt! Și, fără să mă aștept, îmi sărută mâna. Știu că lauda ei nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sunt atât de supărat! Are curajul, umilul Hacik, să se jeluiască, poate pentru că accen tul meu arată că am răbdare să-l ascult puțin sau pentru că el vrea să ne încurajeze pe noi. Omul, în egoismul lui, își găsește o consolare că se mai găsesc și alții în aceeași situație, sau chiar mai rău. - Dar ce-ai pățit, Hacik? - Câte n-am pățit! Este atât de amuzant spunând aceasta, încît îmi vine să râd. Deseori nu ne interesează o durere adevărată
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să mă apuc, să mă anin de vreun gând de speranță. Făceam ipoteze ridicole. Dar nu mă puteam înșela. Și-mi aduc aminte că mă sileam să caut o justificare a acestei mari nedreptăți - moartea tatei - și un fel de consolare. Mă gîndeam: câți oameni mari (!) n-au fost pe lume, și toți au murit! "Toți oamenii mor, oricât și oricine ar fi ei!" Căutam, cu alte cuvinte, să mă împac cu această mare nenorocire. La gara din Roman, mi-au
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
măgulit și al vanității noastre satisfăcute. În societate, nu te ridica împotriva nici unui păcat, ca să nu comiți, din neștiință, vreo nedelicatețe. Inteligenții se împart în două: buni și răi. Proștii se împart în una: răi. Atitudinea ironică în fața vieții este consolarea ipocrită pe care ne-o dăm, depreciind ceea ce ne refuză viața. În amor omul se mulțumește cu un nimic, și nu se mulțumește cu nimic. Amorul este o febră a sufletului. Același început, aceeași criză, același sfârșit și aceeași imunitate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Peste zece ani, ea are să aibă treizeci de ani!...) "Și eu!" Pentru ce "și"? Și pentru-ce vrea să-mi probeze că nu sunt bătrîn? (O femeie are un singur mijloc de a dovedi unui bărbat acest important adevăr!) Pentru ce? Consolare? Delicatețe de sentiment? Zădăreală? Continuu să-i amintesc de tinerețea pierdută. Pentru ce fac acest lucru, nedelicat, între altele, și fiindcă vorbesc mereu despre mine? Ce se petrece sub conștiința mea? E mândria de a-i arăta că nu sunt
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
același amor nu iartă cel mai mic lucru și nu rupe pentru cea mai mare vină" (p. 35). Ibrăileanu arată înțelegere față de precaritatea structurală a omului, lăudând cu rezervă voința de invulnerare, blindările psihice. Ironia, de pildă, este considerată o "consolare ipocrită" față de ceea ce viața ne refuză. Ambivalența firii omului, necesitatea ascunderii, a teatralității fac obiectul unui număr de circa douăzeci de aforisme, pe care le includem în relația om - lume. O subdiviziune se referă la raporturile omului superior, inteligent cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cu Billy Black, care a apărut ani la rând în emisiunea «Iată un copil deștept». Și mai cred că simte o atracție matern-sexuală pentru mine. Dar, în ansamblu, nu o fac cu adevărat fericită. Oh, ajută-mă Doamne! Unica mare consolare este că iubita mea nutrește o dragoste nemuritoare, primordială, neabătută pentru instituția căsătoriei în sine. E îmboldită de instinctul casnic primar. Țelurile ei maritale sunt atât de absurde și de înduioșătoare! Visează să stea la soare ca să se bronzeze puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
N-ar fi existat niciodată nici o Întrebare fără această intuiție vagă, n-ar fi existat niciodată nici o cunoaștere fără ea. Dar nu sunt examinatorul vieții sau vreun connoisseur, și nu am nimic de argumentat. Sigur că un om ar oferi consolare, de ar putea. Dar asta nu se numără printre scopurile mele. Consolatorii nu pot spune tot timpul adevărul. Dar foarte des, și aproape zilnic, am impresii puternice despre eternitate. Asta s-ar putea datora experiențelor mele stranii sau vârstei Înaintate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sheba în parcare sau pe terenul de joacă, buimăcind-o cu vulgara lor curiozitate până ceda. N-au ajuns niciodată la acea intimitate imediată pe care și-o doreau. Însă de obicei reușeau să extragă ceva informație ca premiu de consolare. De la aceste mici cutre s-a auzit că Sheba era măritată și avea doi copii; că bărbatul ei era profesor universitar; că avea copiii la școli private; că locuia într-o casă „enormă“ în Highgate 2. Inevitabil, din cauza calității intermediarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
toanele, deseori îl lovea. Sheba n-a fost tocmai surprinsă de această afirmație. Văzuse câteva drame făcute-pentru-televiziune despre violența domestică și se considera la curent cu brutalitatea care domnea în blocurile de proletari. A murmurat lui Connolly câteva cuvinte de consolare. Și apoi s-a întins și l-a mângâiat pe cap. Când și-a îndepărtat degetele, câteva șuvițe s-au ridicat după ele, electrizate. Sheba a râs și a făcut câteva remarci amuzate despre electricitatea statică din aer. Connolly a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fiu mereu un fel de servitoare a ta... Dar ea nu mă asculta oricum. — Toate lucrurile îngrozitoare pe care le-ai scris despre familia mea, a continuat. Despre Richard. Cât de mult trebuie să ne urăști! Presupun că asta e consolarea unei fete bătrâne, nu? Să examineze mașinăria din căsniciile altor oameni și să arate defectele. — Sheba, cum poți să spui asta? Eu doar... Nu-mi spune mie ce să spun, a țipat ea. Sunt Cea Mai Detestată Femeie din Anglia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ambarcațiune, ea râdea. Râdea și tremura. Din felul în care s-a uitat la ea și-a strâns-o de umăr, Jina s-a întrebat dacă nu era nițel isterică. Dar dacă lucrurile chiar stăteau așa, nu era timp de consolări. Zach a pus mâna pe vâsle și s-a chinuit să recapete controlul asupra bărcii, dar de-acum gabara ajunsese deja un deșeu în derivă, o frunză de două tone umplută cu apă. Probabil că n-a durat decât câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cazul în care vreți să dormiți înăuntru. Surâsul de pe buzele lui Irene s-a stins când femeia a văzut că Naji a trecut pe lângă ea fără să se oprească. Jina s-ar fi dus să-i spună câteva cuvinte de consolare, dar Ellis a prins-o de braț. Trebuie să vorbim, i-a zis el. Elvis, elanul, trecuse prin încă două vieți. De data asta, era un animal tânăr, dar puternic. Pe pajiștea din fața cabanei, Elvis s-a oprit din rumegat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
după minime certitudini. Dacă nu-și pot face nici un calcul rațional de viață, nu-i de mirare că sunt bingomani. Din această categorie face parte și unul ca bărbatul Vetei. IMGB-ul e o amintire. Doar țuica a mai rămas consolare eternă. Și, în plus, nevestei nu-i mai poate arde una peste bot, ca să-și descarce frustrările. Nu de alta, da’ face menajul la tot soiul de feministe și i s-a urcat la cap că-i face bocceaua dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]