1,615 matches
-
simbolismul extenuat al Restriștilor către experiențele extreme de după 1923, itinerariul său traversează mai multe zone de interferență: dadaismul, atît cît este, intră În aliajul mai complex al manifestelor și poemelor din 75 H.P., Punct și Integral, alături de elemente futuriste și constructiviste, - acestea din urmă predominante -, pentru ca Înseși „fundamentele constructiviste” ale sintezei operate să fie pe nesimțite deviate spre un avangardism oarecum mai atenuat, dacă nu În spiritul său programatic afișat, cel puțin În litera... poemului. Am avut ocazia, de altfel, să
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
1923, itinerariul său traversează mai multe zone de interferență: dadaismul, atît cît este, intră În aliajul mai complex al manifestelor și poemelor din 75 H.P., Punct și Integral, alături de elemente futuriste și constructiviste, - acestea din urmă predominante -, pentru ca Înseși „fundamentele constructiviste” ale sintezei operate să fie pe nesimțite deviate spre un avangardism oarecum mai atenuat, dacă nu În spiritul său programatic afișat, cel puțin În litera... poemului. Am avut ocazia, de altfel, să semnalăm că, În plin „integralism”, Voronca nu renunță
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
a „inspiratului” („Poetul comunică cu Dumnezeu; glasul lui are răsfrîngeri de dincolo”, „Asemeni Ioanei d’Arc, poetul aude voci”) și declară că „Între a trăi aventura și a o scrie prefer(ă) ipostaza din urmă”). Iar autorul, altminteri fidel preceptelor constructiviste pe care Încearcă să le aplice În versurile ce vor alcătui Invitație la bal, nu renunță Întotdeauna la armonia „clasică”, asigurată de ritm și rimă. La rîndul său, poemul Colomba, cu marile lui libertăți În materie de construcție a imaginii
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
imagismul teoretizat și practicat de el. Cum am putut constata, pe schema ideatică oferită de Pierre Reverdy, avangardistul român propune o definiție a imaginii suficient de laxă pentru a fi umplută, În momente diferite, cu conținuturi variind Între „plăsmuirea abstractă” constructivistă și „scînteierea În argint a neprevăzutului”, de ecou suprarealist. E loc aici și pentru ceva din hazardul dadaist și pentru libertatea cuvintelor din futurism. Și ni se pare că În multe pagini ale lui Voronca, luxuriant acoperite de „ecuatoriala floră
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lui Ilarie Voronca să poată fi distins cît de cît mai clar Într-o bibliotecă reprezentativă a poeziei române moderne. CUPRINS Ilarie Voronca și „starea de spirit” avangardistă Pentru o nouă „gramatică a poeziei” Momentele poeziei Începuturi Spre o poezie constructivistă O temă cu variațiuni Ulise În oraș Continuări: itinerarii nocturne „Franciscanism” liric Zodiile poemului Incantații Discursul Înstrăinării și al fraternității Spre „insula-nălucă” Armuri fragile ?? Poezia prozei Configurări ale imaginarului „Miliardarul de imagini” Un poem al „sintezei moderne” . E. Lovinescu, Memorii
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
raportul cu identitatea personală, povestea vieții naște și transmite sensuri individuale și culturale. Oamenii sunt organisme generatoare de înțelesuri; dincolo de experiențele lor individuale, ei își construiesc identitățile și poveștile din elemente puse la dispoziție de cultura din care provin. Abordarea constructivistă - așa cum susțin, de exemplu, Kenneth Gergen (1991), Van-Langenhove și Harre (1993) - pretinde că indivizii își construiesc imaginea de sine prin interacțiune, în funcție de un anumit context interpersonal. Ne alăturăm acestor specialiști prin convingerea că, prin studierea și interpretarea poveștilor vieții, cercetătorul
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
dihotomii cunoaștere cantitativă (sau științifică) - cunoaștere calitativă (sau nonștiințifică): subiectul și obiectul dispar ca poli ai cunoașterii, asamblându-se în cadrul unui nou termen, „structura”, cu multiple valențe calitative, care acordă importanță organizării ansamblului și interdependențelor interne; c. dezvoltarea unei viziuni constructiviste asupra științei: obiectul de studiu nu este un dat aprioric, ci rezultatul unei construcții nelimitate; d. schimbări majore în limbajul științelor: accentuarea valențelor pragmatice ale enunțurilor științifice și transferul acestora în variate contexte sociale. Contextul epistemologic contemporan, favorabil în principiu
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
o finalitate specifică”. Ei urmăresc scopuri și finalități proprii pe care Încearcă să le legitimeze apelând la norme și principii de ordin superior. Perspectiva se bazează, În mare măsură, pe o „ontologie socială realistă”(Scott, 2001:161). De pe o poziție constructivistă macrofenomenologică, Meyer și Jepperson (2000) argumentează ideea construcției cultural-cognitive atât a intereselor, cât și a capacității de acțiune responsabilă a actorilor („investitorilor”). Ei arată cum capacitatea de acțiune (agenția) a actorilor este un proces de devoluție a autorității divine. Aceasta
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
principal să fie una dinamică. În cazul abordărilor realiste, analiza pornește de jos În sus, se pleacă de la interese, considerate a fi date, se asumă caracterul egoist și utilitarist al actorilor și se urmărește impactul acestora asupra organizației. În varianta constructivistă, interesele sunt construite de sus În jos, provenind În ultimă instanță din cedarea autorității divine, dar, odată construite, ele capătă o existență autonomă În societate, mai ales În organizații formale. Totuși, accentuând caracterul social al intereselor și capacității de acțiune
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sunt construite de sus În jos, provenind În ultimă instanță din cedarea autorității divine, dar, odată construite, ele capătă o existență autonomă În societate, mai ales În organizații formale. Totuși, accentuând caracterul social al intereselor și capacității de acțiune, varianta constructivistă minimizează potențialul activ al ființei umane și promovează o viziune socializantă și, mai degrabă, consensualistă a vieții sociale. Unii instituționaliști atrag Însă atenția asupra „utilizării patologice a construcțiilor pasive” (DiMaggio, 1988) și neglijării rolului egoismului În activitatea organizațională. În cele
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
interese devenind astfel „principali”. Concepând În acest fel construirea socială a intereselor, considerăm că procesele instituționale se manifestă În asociere - și nu În opoziție - cu acțiunea rațională Îndreptată spre o finalitate proprie individului. Atât abordările realiste, cât și cele accentuat constructiviste conduc la ideea instituirii sociale raporturilor agent - principal care, departe de a garanta primordialitatea ontologică a vreunuia dintre actorii constituenți (nici măcar a acționarilor), se află Într-un proces de deconstrucție și reconstrucție În funcție de puterea relativă a unora sau altora În
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
sociale raporturilor agent - principal care, departe de a garanta primordialitatea ontologică a vreunuia dintre actorii constituenți (nici măcar a acționarilor), se află Într-un proces de deconstrucție și reconstrucție În funcție de puterea relativă a unora sau altora În sistem și, pe linie constructivistă, În consonanță cu ideologiile (științifice, religioase) dominante. În cele din urmă actorii constitutivi, legitimitatea intereselor, precum și capacitățile lor de acțiune sunt definite de societate Într-un anumit context istoric și social și puse În slujba unei teleologii sociale. Agenții Își
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
seama de interdependențele reciproce dintre acțiune și instituții. Această reciprocitate se bazează pe relația dialectică dintre cunoaștere și baza sa socială - cunoașterea este un produs social și cunoașterea este un factor al schimbării sociale. „Teoria structurării lui Giddens și teoria constructivistă a lui Berger și Luckmann se asociază cu numeroase alte concepții pentru a susține un rol mult mai activ - În sens pozitiv - al actorilor individuali și colectivi, precum și o viziune mai interactivă și mai marcată de reciprocitate asupra proceselor instituționale
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
comande un oraș. Arhitectul disprețuiește și aproape refuză lucrările particulare, visând construirea de foruri, de terme publice și alte asemenea monumente de interes colectiv. Exercițiile pe care le propune studenților sunt numai în acest sens. Pe acest punct de vedere constructivist, cred că arhitectul Ioanide poate fi câștigat pentru o politică dinamică. 4. Ce ambiții nutrește? Se poate spune că arhitectul Ioanide este lipsit de orice ambiție de ordin social, poziția pe care o ocupă, de profesor la Școala de Arhitectură
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
interpretărilor dominante, Harrison insistă că neorealismul ocolește raționalitatea bazându-se, în schimb, pe procesele reflexive asociate cu emulația și socializarea. Dar, în timp ce neorealiștii afirmă că aceste procese fac cu necesitate ca statele să adopte strategii de balansare, Harrison acceptă argumentul constructivist al lui Wendt, potrivit căruia o schimbare la nivelul identității predominante a statelor în sistemul internațional poate afecta procesul de socializare din interiorul sistemului internațional, și poate genera o schimbare a rezultatului la nivel de sistem. De exemplu, dacă se
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a se ralia. Ideile lui Walt sunt primele dintr-o lungă serie de lucrări care revigorează perspectiva realistă clasică, o mișcare teoretică la care se face deseori referire, probabil oarecum neelegant, drept "realismul neoclasic" (Brown ș.a., 1995b; Rose, 1998). Totuși, constructiviștii observă ulterior că, dacă influențele din direcția identității sunt într-adevăr determinanți sistematici ai comportamentului statului, atunci acest fapt vine în sprijinul argumentului lui Wendt, potrivit căruia anarhia este "ceea ce statele o fac să fie", fără a fi inevitabil caracterizată
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
costurile administrării sistemului pentru hegemon. Prin urmare, în ceea ce privește dilemele cu care se confruntă politica externă americană în prezent, argumentul prezintă o explicație mai voluntaristă decât cel asociat cu teoria instituționalistă. Lucrarea de față se inspiră în mare măsură din teoria constructivistă pentru a elabora un argument privind caracterul distinct al sistemului internațional după Războiul Rece. Potrivit uneia dintre principalele critici la adresa constructivismului, acesta este nepotrivit într-o analiză empirică a politicii mondiale. Primul val de literatură constructivistă încearcă să răspundă acestei
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mare măsură din teoria constructivistă pentru a elabora un argument privind caracterul distinct al sistemului internațional după Războiul Rece. Potrivit uneia dintre principalele critici la adresa constructivismului, acesta este nepotrivit într-o analiză empirică a politicii mondiale. Primul val de literatură constructivistă încearcă să răspundă acestei caracterizări demonstrând utilitatea teoriei constructiviste în evidențierea unor aspecte specifice ale relațiilor internaționale (Katzenstein, 1996). Cu toate acestea, deocamdată, constructivismul nu a reușit să conteste afirmațiile realiste privind tiparele de ansamblu ale formării alianțelor în sistemul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
argument privind caracterul distinct al sistemului internațional după Războiul Rece. Potrivit uneia dintre principalele critici la adresa constructivismului, acesta este nepotrivit într-o analiză empirică a politicii mondiale. Primul val de literatură constructivistă încearcă să răspundă acestei caracterizări demonstrând utilitatea teoriei constructiviste în evidențierea unor aspecte specifice ale relațiilor internaționale (Katzenstein, 1996). Cu toate acestea, deocamdată, constructivismul nu a reușit să conteste afirmațiile realiste privind tiparele de ansamblu ale formării alianțelor în sistemul internațional. Lucrarea de față încearcă să abordeze în mod
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Katzenstein, 1996). Cu toate acestea, deocamdată, constructivismul nu a reușit să conteste afirmațiile realiste privind tiparele de ansamblu ale formării alianțelor în sistemul internațional. Lucrarea de față încearcă să abordeze în mod direct această limitare pornind de la asemănările dintre afirmațiile constructiviste și analizele realiste clasice/neoclasice ale adaptărilor marilor puteri la sfârșitul Războiului Rece. Evoluțiile din sistemul internațional după 1999 subliniază caracterul cu necesitate temporar al acestei evaluări a relațiilor internaționale după Războiul Rece. Totuși, dacă specialiștii constructiviști nu urmăresc să
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
asemănările dintre afirmațiile constructiviste și analizele realiste clasice/neoclasice ale adaptărilor marilor puteri la sfârșitul Războiului Rece. Evoluțiile din sistemul internațional după 1999 subliniază caracterul cu necesitate temporar al acestei evaluări a relațiilor internaționale după Războiul Rece. Totuși, dacă specialiștii constructiviști nu urmăresc să conteste principalele revendicări realiste privind dinamica sistemului internațional, și până când nu vor face acest lucru, gândirea constructivistă va rămâne în mod inutil marginalizată în cadrul domeniului. O observație similară privind literatura constructivistă face referire la interesul recent al
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
internațional după 1999 subliniază caracterul cu necesitate temporar al acestei evaluări a relațiilor internaționale după Războiul Rece. Totuși, dacă specialiștii constructiviști nu urmăresc să conteste principalele revendicări realiste privind dinamica sistemului internațional, și până când nu vor face acest lucru, gândirea constructivistă va rămâne în mod inutil marginalizată în cadrul domeniului. O observație similară privind literatura constructivistă face referire la interesul recent al constructiviștilor față de socializarea statului și dinamica normelor internaționale. Lucrarea Social Theory of International Politics (1999) a lui Alexander Wendt a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
după Războiul Rece. Totuși, dacă specialiștii constructiviști nu urmăresc să conteste principalele revendicări realiste privind dinamica sistemului internațional, și până când nu vor face acest lucru, gândirea constructivistă va rămâne în mod inutil marginalizată în cadrul domeniului. O observație similară privind literatura constructivistă face referire la interesul recent al constructiviștilor față de socializarea statului și dinamica normelor internaționale. Lucrarea Social Theory of International Politics (1999) a lui Alexander Wendt a fost publicată după ce mi-am obținut titlul de doctor. Cu toate acestea, modul în
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
nu urmăresc să conteste principalele revendicări realiste privind dinamica sistemului internațional, și până când nu vor face acest lucru, gândirea constructivistă va rămâne în mod inutil marginalizată în cadrul domeniului. O observație similară privind literatura constructivistă face referire la interesul recent al constructiviștilor față de socializarea statului și dinamica normelor internaționale. Lucrarea Social Theory of International Politics (1999) a lui Alexander Wendt a fost publicată după ce mi-am obținut titlul de doctor. Cu toate acestea, modul în care explică cele trei culturi ale anarhiei
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de realiștii clasici drept trăsătură centrală a relațiilor marilor puteri din lumea post-Război Rece. O ultimă temă recurentă în această lucrare este încercarea de extindere a argumentului liberal privind pacea democratică la nivelul sistemului prin crearea de legături cu intuițiile constructiviste. Literatura despre pacea democratică a apărut ca o reacție directă la succesul neorealismului de a dezvolta analize la nivel sistemic asupra politicii internaționale. Ea era vădit reducționistă, în sensul că punea accent pe importanța nivelului intern ca determinant cauzal al
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]