3,537 matches
-
s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru 1 al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă să revină îndelungă vreme la locul îngropăciunii, contemplând țărâna proaspăt afânată și udată de lacrimi fierbinți, de parcă acela ar fi fost cel mai sacru vestigiu dintre vestigiile pământului... Chiar dacă nimeni nu-l bănuia pe el ca fiind adevăratul asasin și chiar dacă el nu intrase la închisoare - căci așa
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
aibă pe vreo cineva alături de el; prezențele străine întotdeauna îl sufocau enorm; tocmai de aceea, era el într-atât de inaccesibil și prefera să-i țină pe toți la distanță. Numai de la distanță putea el să-și permită să-i contemple și să i măsoare cu privirea. Un aspect însemnat este faptul că el știa că le este superior multora dintre cei care-l înconjurau, cunoștea aceasta chiar foarte bine, însă tăcea și nu se lăuda. Totuși, când se hotăra să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fragment dobândind noi semnificații, proaspete valențe interpretative în integritatea ansamblului. Cu alte cuvinte, mesajul, dacă există unul în rândurile de față, sporește considerabil în coerență și se autonomizează dacă lectorul are bunătatea să se "distanțeze" simbolic de text, să-l contemple și evalueze de la o anumită depărtare semantică. Se vor distinge cu mai mare acuitate atunci liniile principale ale discursului, care, fără a avea orgoliul sau ambiția unei structurări sistematice, traduc cu relativă fidelitate intențiile auctoriale. Un ultim cuvânt despre organizarea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
doi japonezi realizează și ei, oarecum tardiv, că promenada este calea cea mai scurtă și mai sigură până la spațiile libere de pe promontoriu și se lansează în urmărire. Între timp, plaja începe să fremete; mii de priviri se întorc pentru a contempla ceea ce niponilor nu le-ar trece prin minte nici măcar într-o mie de ani: încălcarea flagrantă a unui regulament (cu atât mai puțin de față cu omul legii). Acesta, cufundat într-o tipică transă budistă, este trezit de rumoarea gloatei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
încăpățânat. M-am năpustit în baie, m-am așezat din nou, am apăsat pe butonul cu pricina. Nimic. M-am ridicat, m-am așezat din nou, am apăsat, răsucit. Tot nimic. M-am foit pe colac, la stânga, la dreapta, am contemplat minute bune peretele gol, doar-doar se va pogorî și asupra mea grația. Grația m-a ocolit. Deja, dincolo, se făcuse liniște. Percepeam prin ușa închisă o încordare nefirească. Momentul inevitabilului nu mai putea fi întârziat. A trebuit să ies, învinsă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
față de natură trebuie totuși făcută o precizare ulterior. Nu o mistică a naturii, ci apropierea de natură În ciuda bucuriei ce o resimt în natură, nu am un comportament mistic față de natură. Experiența naturii nu poate înlocui experiența lui Dumnezeu. Observ, contemplu, respect și admir natura, dar nu cred în ea, îi cunosc și latura ascunsă. Nu o transform în Dumnezeu, nu divinizez lucrurile, nu sunt un panteist. Convins de științele naturale moderne, sunt conștient că întreaga natură este supusă legilor evoluției
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de care ar separa-o pentru totdeauna distanța obiectivității, astfel că s-ar afla în incapacitatea de a i se alătura vreodată. În măsura în care mișcarea mâinilor este considerată ca fiind ceva obiectiv, și atâta vreme cât este astfel, posibilitatea pentru cel care o contemplă asemenea unui obiect de a acționa asupra sa și în primul rând de a o declanșa apare ca misterioasă și ține de domeniul magiei. Și numai pătrunzând în viață, recunoscând în ea esența care exclude din sine orice exterioritate deoarece
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
inclusă în analiza noastră ca exemplu menit să ne facă să înțelegem natura acestei cunoașteri originare a vieții, oricine va distinge cu ușurință ochiul grosolan de care vorbește Marx în Manuscrisele din 1844, incapabil de o percepție distinctă a ceea ce contemplă sau de vreo apreciere artistică cu privire la aceasta și, de cealaltă parte, ochiul cultivat al cărui exercițiu rafinat este, ca atare, în patosul său, plăcerea estetică. Dacă ne referim la potențialități subiective motrice, fiecare va face în mod asemănător diferența între
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ar cufunda fără întârziere în neant, ci ca masiva impunere a ceea ce deține, prin consistența sa proprie, puterea de a ne așeza vizavi de el în postura spectatorului adică a unei ființe funciarmente pasive cu privire la ceea ce îi este dat să contemple. Lucrurile stau astfel deoarece, așa cum sugerează primele noastre analize, sălașul operei nu este întâi de toate noema imaginară constituită dincolo de suport, ci subiectivitatea însăși, locul unde se formează în mod originar orice senzație și orice imagine, unde ele cresc de la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
adoptării de către o societate dată a unui comportament determinat în privința cosmosului, ci a priori, în virtutea condiției corporale a ființei în calitate de corp-propriat. Noi transformăm lumea, istoria umanității nu este altceva decât istoria acestei transformări, în așa măsură încât este imposibil să contempli un peisaj fără să vezi în el efectul unui oarecare praxis. Însă transformarea lumii nu este decât punerea în operă și actualizarea Corproprierii care face din noi locuitorii Pământului în calitate de proprietari ai acestuia. În ce fel lumea este întotdeauna întâi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Căci în cazul unui obiect putem doar să dobândim viziunea acestuia, să urmăm analiza sa, să-l tematizăm sau să ne întoarcem privirea de la el. În ceea ce privește faptul de a concepe, de a idealiza, de a abstractiza, dar și de a contempla, de a analiza, de a tematiza etc., viața nu este susceptibilă a o face, a efectua aceste operații constitutive ale cunoașterii științifice doar pe motiv că se identifică cu aceste operații, că esențele a căror actualizare o reprezintă acestea constituie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fi dat decît în momentul cînd teoria marcrocosmosului va fi cuplată cu cea a microcosmosului, în cadrul a ceea se numește "teoria unificată a cîmpului": punerea laolaltă a teoriei relativității cu teoria cuantică. Pănă atunci însă, nu ne rămîne decît să contemplăm neputincioși scena unei competiții la care noi, nespecialiștii în fizică, nu putem lua parte decît ca spectatori. "Relativitatea generală, așa cum a fost formulată de Einstein, este o teorie clasică. Nu există nici un cuvînt despre cuante în articolele sale. Teoria este
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
de plăcere. Fiindcă dincolo de cursivitatea scriiturii și relevanța artistică a cărții, e nevoie de o sensibilitate și o conștiință critică trează, care să le înregistreze și să le jaloneze. Ca și un arbitru la fotbal, cronicarul nu-și permite să contemple visător, de la zeci de metri, faza splendidă de atac din care se va marca, poate, golul victoriei. El trebuie să fie acolo: nu doar pe teren, ci și în linie cu jucătorii, în miezul jocului pe care e dator să
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
lumea, în tot cazul cu Creațiunea. Vreau să spun: cu lumea lui Dumnezeu. Și mai vreau să spun ceva: anume că lumea lui Caragiale este, în fond, tot lumea lui Dumnezeu. E cea mai bună dintre lumi, numai s-o contempli îndelung și fără idei prefabricate. Cu gînd limpede și începător".
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
aș numi-o a preludiului zecimal. Z. Ornea e convins că tot ce s-a întâmplat în anii treizeci a fost, într-un fel sau altul, conștient sau inconștient, pregătit în intervalul temporal al anilor douăzeci. "Din orice perspectivă am contempla tabloul perioadei interbelice, avem de constatat că greutatea apasă pe acest al treilea deceniu (care a durat în fapt doisprezece ani, pentru că începe în noiembrie 1918 și sfârșește în 1930). În deceniul următor s-au precizat intenționalități evidențiate mai înainte
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
pentru că acesta "seamănă cu toți nemții" (Scr. VII, decembrie 1838). Autorul se zbate mereu să ajungă în față, atras de celebritate: îi va vedea pe Papă, pe Regina Victoria a Angliei și pe Prințul Consort Albert, pe Regina Franței Amélie, contemplată de la doi pași, pentru că Ion se strecurase înadins la missa de la biserica Madeleine, cînd Regina era de față ("o damă înaltă, bătrînă, plină de demnitate, i se vede suferința în ochii cei roșii, ca și cum ar tot plînge" - Scr. XX, februarie
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
și mai citesc - oriunde, oricând și oricum: în tramvai, în pat, pe stradă, la birou, în parc, în curte, la masă. Unele din aceste momente joacă însă un rol aparte și au o pregnanță pe care-mi place s-o contemplu, într-un răsfăț al simțurilor și al amintirilor: de pildă, vacanțele de Paști, petrecute în adolescență aproape de fiecare dată la bunici. Atunci, în zilele călduroase ale lui aprilie, mă deplasam cu teancul de cărți după mine și citeam stând ore
Ce tabieturi de lectură aveți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7400_a_8725]
-
ne este greu să înțelegem ce înseamnă să lucrezi cu o limbă în curs de formare, așa cum proceda Lucaciu, și cît de periculoasă și plină de surprize poate fi o astfel de experiență. Și e semn de suficiență culpabilă să contempli șantierul unui pionier cu mina opacă a cititorului blazat. Să ne amintim că intelectualul care a îngropat Școala Ardeleană și pe continuatorii ei a fost Titu Maiorescu. Sub loviturile penei sale, proiectele lui Simion Bărnuțiu și Timotei Cipariu au încăput
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
de eschivă. O greutate de plumb ți se așază în membre și toată energia de care dispui, în loc să urmărească înlăturarea primejdiei, se concentrează asupra simțirii ei. E ca și cum s-ar petrece o inversare a priorităților de supraviețuire: în loc să te aperi, contempli apropierea dezastrului. Și astfel, spaima provocată de amenințare devine mai nocivă decît amenințarea, frica crescînd pînă la acel prag de expansiune interioară cînd reacțiile instinctuale dispar. O paralizie generală se înstăpînește și o dată cu ea și conștiința înnebunită că deznodămîntul e
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
I să înceapă (în chiar ultima frază a romanului), vedem silueta unui căpitan prusac de dragoni, trezit peste noapte cu propunerea de a conduce Principatele Unite de la gurile Dunării; și înainte de a asista, dimpreună cu personajul, la această propunere șocantă, contemplăm beția și ultima vizită la bordelul Unșpe țâțe a tânărului dentist berlinez Joseph Strauss. Istoria modernă a Principatelor este expusă prin istoria lui Karl de Hohenzollern-Sigmaringen; istoria principelui apare filtrată prin cea a dentistului care-l are ca nobil client
Bukarest by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7909_a_9234]
-
pentru minima rezistență; imaginează caractere și scene sub forma unor glose literare la piesele de muzeu. Asistăm astfel la drama unei familii boierești din secolul al XVI-lea, ai cărei membri fuseseră uciși pe rînd de Mircea Ciobanul (scriitorul le contemplă mormintele și dă frîu liber imaginației sale), la asasinarea barbară a postelnicului Constantin Cantacuzino în preajma Crăciunului din anul 1662 (scriitorul vizitează trapeza mînăstirii unde avusese loc cumplita scenă) la reconstituirea lumii materiale ce înconjura o familie boierească din secolul al
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
fost noi, oamenii aflați din încăpere, ci acei bieți scriitori răposați, care, coborînd din paginile cărților și întruchipîndu-se sub ochii noștri, participau la o inedită procesiune mireană. Și, în timpul acesta, noi, intrați în pielea pasivă a unor martori neputincioși, le contemplam defilarea cu o secretă spaimă, căci intuiam că în ei exista mai multă viață decît în noi și că în cărțile lor puteam întîlni mai multă frumusețe decît în viața noastră concretă. Între rafturile acestei biblioteci și-a scris Ion
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
sufletul și spațiul acela care părea din ce în ce mai mult suspendat între lumi diferite, nu atât antagonice, cât, într-o măsură mai mare, curgând una din cealaltă, aflate în imposibilitatea de a exista una fără cealaltă. Matei nu se mai sătura să contemple, nu, nu acesta e cuvântul..., nu mai prididea să se uite cu ochii lui profunzi, umeziți un pic la colțuri de o emoție insinuantă, nouă, nemaiîncercată alte dăți, nu se mai sătura să se uite cu ochii duhului, cu sutele
Arătania by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7681_a_9006]
-
să-și capete, prin grija tandră a cabanierului, tainul hranei cea de toate zilele; paralel cu scara prepeleacului, ar fi strălucit în soare un magnific tub de inox, destinat să răspundă cu promptitudine urgențelor fiziologice ale președintelui. Am fi putut contempla apoi o pictură murală de mari dimensiuni - Ceaușescu survolînd Carpații la bordul unui helicopter și trăgînd cu pușca-mitralieră într-o turmă de capre negre. Ne-ar fi reținut în fine atenția o vastă compoziție în mozaic - Ceaușescu țintind un stol
Epistolă către Odobescu (XI) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7689_a_9014]
-
se întrevede așadar o artă rară, bazată pe o tradiție esoterică, care și-a păstrat cu strictețe secretele. Un exemplu: covoarele sunt grădini unde poți avea revelația divinității, suită de simboluri ce pretind privitorului inițiere pentru a le înțelege și contempla. Un bun termen de comparație ar fi cu mandala din cultura indiană. Pacea și prosperitatea domnesc în capitala Persiei. Sângele florilor descrie altă piramidă a puterii, altă breaslă a făuritorilor de covoare, o rețea ca un stup în care meșterii
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]