2,215 matches
-
Mannheim, Louis Wirth, On Ideology and Utopia: An Introduction to the Sociology of Knowledge, Routledge & Kegan Paul, Londra, 1949 (reeditată de Kessinger Publishing's Rare Reprints, New York, 2001), p. 173. 192 Cf. Richard Rorty, "Ironia privată și speranța liberală", în Contingență, ironie și solidaritate, ed. cit., p. 150, nota 6. 193 Sorin Antohi, Utopica. Studii asupra imaginarului social, Editura Științifică, București, 1991, p. 14. 194 Isaiah Berlin, "The decline of utopian ideas in the West", în The Crooked Timber of Humanity
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Scria sublim dintr-o urgență a compensării. Părea că experimentase toate viciile, pentru a putea vorbi cu competență despre virtute. Putea simți orice și putea gândi orice. Știa tot, citise tot. În greacă, latină, engleză, franceză, italiană. Când scria despre contingență, despre libertate sau despre etic, gândea ca un profesionist, deși nu-i frecventase în mod sistematic pe filozofi. Și totuși cândva, pesemne într-o altă viață, îi citise și pe ei. Când scria despre Homer, Platon, Dante, Shakespeare sau Eminescu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Scria sublim dintr-o urgență a compensării. Părea că experimentase toate viciile, pentru a putea vorbi cu competență despre virtute. Putea simți orice și putea gândi orice. Știa tot, citise tot. În greacă, latină, engleză, franceză, italiană. Când scria despre contingență, despre libertate sau despre etic, gândea ca un profesionist, deși nu-i frecventase în mod sistematic pe filozofi. Și totuși cândva, pesemne într-o altă viață, îi citise și pe ei. Când scria despre Homer, Platon, Dante, Shakespeare sau Eminescu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
proprii: (ÎI.8.9.) Respondeo dicendum quod philosophus, în III de anima, comparat, quantum ad hoc, intellectum sensui. Sensus enim circa proprium obiectum non decipitur, si cut visus circa colorem; nisi forțe per accidens, ex impe di mento circa organum contingențe, sicut cum gustus febrientium dulcia iudicat amară, propter hoc quod lingua malis humoribus est repleta. Circa sensibilia vero communia decipitur sensus, sicut în diiudicando de mag nitudine vel figură; ut cum iudicat solem esse pedalem, qui tamen est maior terra
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
generator al Universului, la rândul său menționat parodic în text prin sintagma "Autocosmosul infinit și inutil"121. Încântați de întrezărirea unei frânturi de sens în deconcertantul text urmuzian, căutăm și o logică a plasării unor astfel de considerații metafizice în contingența unor prozaice elemente descriptive și în economia impusă de lapidara triere a acestora, sugerată de punctele de suspensie și de sentențioasa încheiere a pasajului: "Restul nu prezintă nici o importanță." Totul se clarifică dacă observăm că operațiunea de aspectualizare se bazează
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trebuie să înțelegem nu numai trecutul acestor țări, o perioadă de conducere nedemocratică, dar și unde speră ele să ajungă. Dacă un regim fondat pe un val de entuziasm democratic va ajunge la destinația propusă, este o întrebare empirică deschisă. Contingența rezultatelor este reflectată în descrierea schimbărilor de regim din America Latină, ca "tranziții improbabile spre regimuri nesigure" (Conaghan și Espinal, 1990). Nesiguranța este și mai mare în Africa. ABORDAREA IDEALISTĂ ÎN PRACTICĂ Multe din articolele despre democrație iau forma teoriei politice
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
aparținând unor practicieni cu mulți ani de experiență în domeniu. În acest sens, o sistematizare a conceptelor și curentelor de gândire în domeniul managementului, elaborate până în prezent, cuprinde școala tradițională, școala comportamentală, a relațiilor umane, școala sistemică și școala de contingență sau a managementului contextual. În mod tradițional, până la apariția întreprinderilor mari și foarte mari, sub diferite forme de constituire, funcția de manager era îndeplinită de proprietar și se baza mai mult pe intuiție și bun simț. Întreprinderile mari au făcut
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3073]
-
recepție; * necunoașterii și, ca atare, neaplicării unor principii de terotehnică care obligă atât proiectantul și producătorul, cât și utilizatorul “să aibă grijă” (teros ? “a avea grijă”) de menținerea și perfecționarea produselor printr-un contact continuu între toți factorii care au contingență cu acesta; * neelaborării simultan cu tehnologia de realizare a produsului și a tehnologiei de realizare a calității; * lipsei implementării unui sistem de asigurare a calității certificat de organisme acreditate; În mod real, în producție, la cauzele de mai sus, se
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3151]
-
1986, p. 191) îl numește "povestea frumoasei adormite". Povestea decurge după cum urmează: identificarea națională este un dat primordial al conștiinței umane, însă, datorită unor conjuncturi istorice nefavorabile, aceasta a fost estompată și retrogradată undeva în fundalul conștiinței. Odată înlăturate acele contingențe istorice inhibatoare, identitatea națională reiese din nou la suprafață din subteranele conștiinței. Desigur, această argumentație primordialistă este iremediabil defectă, trădând dorința naționaliștilor de a naturaliza națiunea și identificarea națională. Una dintre cele mai solide concluzii la care au ajuns cercetările
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
acord). Și în acest punct, manualul contrastează puternic cu ortodoxia istoriografică: în loc să portretizeze națiunea română în termeni esențialiști, ca o împlinire determinată de necesitatea istorică sau ca un dat obiectiv etern, este preferată în schimb o poziție construcționistă, care admite contingențele istorice și implicit fragilitatea (în opoziței cu eternitatea) statului național. Un alt aspect care a intrat sub tirul critic a fost management-ul spațiului textual alocat personajelor clasice (Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul etc.) în comparație cu spațiul rezervat
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
devine astfel o atitudine sceptică față de ce ar putea istoria să ne învețe pentru viitor. "Historia magistra vitae" clasica formulă a lui Cicero cum că "Istoria este învățătorul vieții" este relegată în colecția de citate anacronice. De la mesianism național la contingență istorică. Începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, conștiința istorică românească este insuflată de ideea mesianismului național convingerea cvasi-religioasă în misiunea politică a poporului român de a răzbi împotriva "teroarei istoriei" și de a-și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ale moralității politice liberale, al cărei interes central ar fi promovarea formelor de viață care rezultă din activitatea agenților autonomi". De asemenea, pe linia de argumentare a curentului postliberal se situează și Richard Rorty, gânditor care, în cartea sa, intitulată Contingență, ironie și solidaritate (1998), insistă asupra caracterului contingent al unei comunități liberale, "privând" astfel liberalismul de elementele sale filosofico-istorice, precum și de acele fundamente universale originate în modernitate: "O societate liberală scrie Rorty este aceea ale cărei idealuri pot fi atinse
Teorie politică și ideologie by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
lui Eugen Rosenstock-Huessy, acestea par să se apropie de teologia Părintelui Stăniloae, căci și el tinde să depășească timpul heideggerian și existențialist, în genere, cel producător de Angst. De altfel, și în teologia tradițională timpul privit ca pedepsitoare cădere avea contingențe cu angoasa modernă, ajunsă la "saturație" cu acel gol istoric bacovian. Înțeleg foarte bine reacția de "ostilitate" a lui Constantin Noica față de filosofiile timpului ajunse pe culme cu Heidegger și urmașii săi existențialiști: Obsesia timpului a rămas în filosofie o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a p]c]tui] (1981). A doua modalitate de a împ]că omnipotenta lui Dumnezeu cu dorința Să de a face numai bine este prezentat] de R.G. Swinburne care pleac] de la o distincție între adev]rurile morale necesare și cele contingențe (1974). Adev]rurile morale necesare sunt înțelese că adev]ruri morale care nu pot fi decât adev]rate, sunt adev]rate (în consecinț], posibile) în orice fel de împrejur]ri, indiferent de situațiile care ar putea ap]rea. Acestea ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
adev]rate, sunt adev]rate (în consecinț], posibile) în orice fel de împrejur]ri, indiferent de situațiile care ar putea ap]rea. Acestea ar include principii generale de conduit], cum ar fi respectarea promisiunilor (în condiții rezonabile). Adev]rurile morale contingențe sunt cele care sunt adev]rate în împrejur]ri reale deosebite. De exemplu, dac] i-am promis vecinului meu s] nu fac zgomot la sfarsitul s]pt]manii și dac], folosind anumite scule electrice, fac mult zgomot în acele zile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sf]râma”, nepermițând concluzia c] în asemenea împrejur]ri (că și acelea în care Dumnezeu ar comandă cruzimea) cruzimea nu ar fi un lucru r]u. Pentru Swinburne, a doua parte a dilemei este reprezentat] de locul adev]rurilor morale contingențe. Ideea potrivit c]reia cruzimea este un lucru r]u este probabil un adev]r moral necesar, si de aceea Dumnezeu nu ar putea transforma cruzimea într-un lucru bun, chiar dac] și-ar dori acest lucru. Dar ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
un lucru bun sau r]u sau nici una dintre aceste variante. Deci arbitrariul binelui rezultat din faptul c] acesta este determinat pur și simplu de Dumnezeu pare s] nu pun] probleme, atâta timp cât doar binele contingent, dat de adev]rurile morale contingențe, este luat în considerare. Care este deci soarta „Teoriei Poruncii Divine”? Deși teoria pare s] fie greu de susținut că o teorie general] a înțelegerii, o versiune expus] corespunz]tor ar putea fi plauzibil] pentru teiștii preg]titi s] se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la compunerea piesei - text mixt în versuri și proză - Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa, intrată curând în repertoriul pentru carnaval al școlarilor de la Blaj. Ca în mai toate ilustrările acestei specii, autorul utilizează toposul exordial al lipsei de contingență între „măreția” teribilă a subiectului ales și slabele puteri ale cronicarului. Poate fi remarcată, pe lângă această secvență a „captării bunăvoinței”, și utilizarea temei „lumea înșelătoare”, acompaniată de mai toate motivele adiacente. Ar fi de observat că, deși adept al atitudinii
VERSURI PENTRU MOARTEA DOMNULUI GRIGORIE GHICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290500_a_291829]
-
să revenim asupra unora dintre problemele ridicate de această aplicare largă a metodelor științelor naturii în cercetarea literară. Ele nu pot fi trecute cu vederea prea ușor și există, fără îndoială, un câmp larg în care cele două metodologii au contingențe sau chiar se suprapun. Metode fundamentale cum ar îi inducția și deducția, analiza, sinteza și comparația sunt comune tuturor tipurilor do cunoaștere sistematică. Dar, evident, cealaltă soluție se impune: cercetarea literară își are propriile ei metode valabile care nu sânt
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
uneori icter; faza terțiară apare mult mai târziu, la mulți ani interval după infecție și se manifestă prin leziuni variate, al căror element anatomopatologic caracteristic este goma. Goma se poate localiza în orice organ, localizări prin care sifilisul poate avea contingențe cu chirurgia. 7.3.3. ANATOMIE PATOLOGICA Leziunea elementară este reprezentată de: infiltratul celular, leziunea vasculară, necroza și scleroza. Infiltratul celular, este constituit din celule plasmatice și limfocite, aspectul său putând fi folicular, amintind de foliculul tuberculos (spre deosebire de acesta, în
Capitolul 7: INFECŢIILE CHIRURGICALE CRONICE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Nicolae Dănilă () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1186]
-
de repere axiologice, misterul său. Libertatea existențială, căutată de Jaspers prin renunțarea la pretențiile de a raționaliza universul și retragerea narcisistă în dimensiunile vieții interioare, întâlnește în acest punct interpretarea sartreiană a libertății, ca „ perpetuă interiorizare, neantizare și subiectivizare a contingenței care astfel modificată, trece în întregime în gratuitatea alegerii . Datorită însă erorii metodologice pe care o comite concepția existențialistă în interpretarea libertății existențiale ( prin ignorarea dialecticii elementului intern și extern a elementului subiectiv și obiectiv), ea nu poate străbate mai
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Dumnezeu. Această prevedere nu este același lucru cu determinarea , chiar dacă ceva trebuie să se petreacă. Acest „trebuie” nu are caracterul unei necesități absolute. În viziunea lui Leibniz, sufletul omului este un automat spiritual, căruia nu-i este răpită libertatea și contingența unei acțiuni, chiar dacă întrun anumit fel ea apre ca necesară. Un eveniment prevăzut nu este, prin aceasta, determinat, fiindcă Dumnezeu a ales cea mai bună dintre lumile posibile, dar el nu a schimbat nimic din constituția lucrurilor, lăsându-le în
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
necesară, eternă și infinită. Așadar există o difernță esențială de puncte de vedere, pentru că Descartes, în ordinea rațiunii, dovedește existența lui Dumnezeu după ce avea să stabilească cogito-ul (în timp ce la Pascal identificarea subiectului cu gîndirea se face doar pentru a stabili contingența eului). Aceasta i s-ar putea reproșa în măsura în care această ordine indică faptul că necesitatea divină se intemeiază pe realitatea existențială sau esențială a subiectului gînditor și că gîndirea, înainte de a fi gîndirea lui Dumnezeu, este gîndire pur și simplu, sau
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
perspectiva cartesiană se îndepărtează de analogia ființei fără poate a renunța la analogie înțeleasă ca pornind de la infinit. Aceasta ar explica faptul că inferența Cogito-ului se derulează pe fondul ideii de infinit, tot așa cum dovada existenței lui Dumnezeu plecînd de la contingența eului gînditor, presupune pentru a se efectua, ideea de infinit ca fiind causa sui. Figura subiectivității ca trecere presupune deci o analogie într-un sens ce lămurește un text din Al-II-lea Set de Răspunsuri: .) Cuvîntul “substanță” intervine în momentul trecerii
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
deloc nedrept sau exagerat atunci când citește realismul și ca doctrină potrivit căreia "filosofia politică s-a concentrat până în prezent pe probleme false (...) Ea este preocupată de dreptate, egalitate, echitate sau drepturi, în vreme ce ar trebui să fie interesată de putere, constrângere, contingență, șansă sau coordonare"13. Nu doar Geuss, ci toți realiștii radicali par să fie de acord că nu dreptatea, ci ordinea reprezintă "prima virtute" a unei societăți și toți au sugerat, într-o formă sau alta, că legitimitatea trebuie să
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]