1,033 matches
-
baza unei trasformări de suprimare a nominalului cu trăsăturile [+Indef], [+Abstract], [- Circ] faptul: Nu văd faptul [unde e supărarea] >Nu văd unde e supărarea. 107 Vezi și Alm-Arvius (1993: 84-85). Autoarea menționează că în aceste situații de complementare se exprimă continuumul percepție directă - percepție indirectă, fiindcă nu se poate distinge clar care este natura percepției: "The message conveyed by each of these see predications appears to be founded on actual visual perception, even if the object string does not simply contain
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Guattari, What is Philosophy?, traducere de Graham Burchell și Hugh Tomlinson, Verso, Londra, 1994. Deleuze, Gilles, Différence et Répétition, Presses Universitaires de France, Paris, 1969. Deleuze, Gilles, Cinema 1: The Movement Image, traducere de H. Tomlinson și B. Habberjam, Editura Continuum, Londra, 1986. Deleuze, Gilles, Cinema 1. L'Image-mouvement, Les Éditions de Minuit, Paris, 1983. Deleuze, Gilles, Cinema 2. The time Image, traducere de Hugh Tomlinson și Robert Caleta, The Anthlone Press, Londra, 1989. Derrida, Jacques, Of Grammatology, traducere de Gayatri
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
the Works of Gotthold Ephraim Lessing, Camden House, New York, 2005. Frye, Northrop, Fearful Symmetry: A Study of William Blake, Princeton University Press, New Jersey, 1990. Gadamer, Hans-Georg, Truth and method, traducere din germană de Joel Weinsheimer și Donald G. Marshall, Continuum, Londra, 2006. Hartman, Nicolai, Estetica, traducere de Constantin Floru, cu studiu introductiv de Alexandru Boboc, Editura Univers, București, 1974. Heidegger, Martin, Introduction to Metaphysics, traducere de Gregory Fried și Richard Polt, Yale University Press, 2002. Heidegger, Martin, Poetry, Language, Thought
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
New York, 1991. Platon, "Sofistul", în Opere VI, ediție îngrijită de Constantin Noica și Petru Creția, introducere la dialogurile logice Alexandru Surdu, traducere, lămuriri preliminare și note Constantin Noica, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989 Rancière, J., The Politics of Aesthetics, Continuum, New York, 2004. Ricoeur, Paul, The rule of metaphor - the creation of meaning in language, traducere de Robert Czerny, Kathleen McLaughlin și John Costello, Routledge, Londra & New York, 2004. Ricoeur, Paul, Time and narrative, volume I și II, traducere de Hathleen McIaughlin
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
seek the experience of truth that transcends the domain of scientific methd wherever that experience is to be found, and to inquire into its legitimacy"., Hans-Georg Gadamer, Truth and method, traducere din germană de Joel Weinsheimer și Donald G. Marshall, Continuum, Londra, 2006, p. 21. 5 "[...] with a critique of aesthetic consciousness in order to defend the experience of truth that comes to us through the work of art against the aesthetic theory that lets itself be restricted to a scientific
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
complet diferite de timp cinematografic: timpul ca mișcare a imaginii, mișcarea timpului imaginii și apariția timpului în sine. Al treilea sens corespunde ideii de imagine-cristal. Cf. Gilles Deleuze, Cinema 1: The Movement Image, traducere de H. Tomlinson și B. Habberjam, Continuum, Londra, 1986. 7 Un caz aparte de imagine a imaginii îl reprezintă tabloul lui Velázquez - Las Meninas. Labirintul infinit al imaginii este posibil prin imaginea transcendentală ca origine a interpretărilor și astfel a multitudinilor de imagini. 8 Deleuze, G. și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
eigenbedeutsam (significant in itself) rather than fremdbedeutsam (significant in relation to something else), it dissociates itself from everything that could determine its meaning" (t.m.) Hans-Georg Gadamer, Truth and method, traducere din germană de Joel Weinsheimer și Donald G. Marshall, Continuum, Londra, 2006, p. 78. 31 Nicolai Hartmann, op. cit., p. 106. 32 Ibidem. 33 Nicolai Hartmann, op. cit., p. 115. 34 Roman Ingarden, The Literary Work of Art, traducere de George G. Grabowicz, Northwestern University Press, Evanston, 1973, p. 30. 35 Nicolai
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ordine rațională în materia politicii și deci face posibilă înțelegerea teoretică a politicii. Din perspectiva actorului, oferă disciplină rațională în acțiune și creează surprinzătoarea continuitate a politicii externe care face ca politica americană, britanică sau rusă să apară ca un continuum inteligibil, rațional, în general consistent în sine însuși, indiferent de diferitele motive, preferințe și calități morale sau intelectuale ale succesivilor decidenți. Așadar, o teorie realistă a politicii internaționale se va feri de două erori comune: preocuparea pentru motive și cea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ar fi comerțul, celor ale puterii. Tendința unor state de a fi implicate într-o mai mare sau mai mică măsură în lupta pentru putere l-a determinat pe Arnold Wolfers să remarce că ele ocupă poziții la capetele unui continuum ce se extinde de la ceea ce el numea polul puterii spre polul indiferenței. Natura puterii: patru distincții Când vorbim în această carte despre putere, nu avem în vedere puterea omului asupra naturii sau asupra unui mijloc artistic precum limbajul, discursul, sunetul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
al Statelor Unite. Războiul nu va debuta cu un schimb nuclear strategic, dar probabil va escalada până în acel punct. Politica de apărare a Alianței Atlantice se bazează pe inexorabilitatea escaladării. Metaforele oficiale pentru escaladare sunt „înlănțuire de descurajări”, „rețea de descurajări”, „continuum de descurajări”; noile rachete vor fi instalate pentru a completa această înlănțuire, această rețea, acest continuum”16. Descurajarea trebuie să funcționeze la toate nivelurile, pentru că cea mai îngrozitoare amenințare nucleară a epocii nu s-a materializat încă. Astfel, războiul convențional
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
acel punct. Politica de apărare a Alianței Atlantice se bazează pe inexorabilitatea escaladării. Metaforele oficiale pentru escaladare sunt „înlănțuire de descurajări”, „rețea de descurajări”, „continuum de descurajări”; noile rachete vor fi instalate pentru a completa această înlănțuire, această rețea, acest continuum”16. Descurajarea trebuie să funcționeze la toate nivelurile, pentru că cea mai îngrozitoare amenințare nucleară a epocii nu s-a materializat încă. Astfel, războiul convențional trebuie să dispară complet, altfel armele nucleare tactice vor fi folosite; armele nucleare tactice trebuie să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a societății și la ordinea sa legală, ne-am referit de fapt la stat. El are funcții de menținere a păcii interne: 1) statul oferă continuitatea legală a societății naționale; astfel, îi permite individului să perceapă națiunea ca pe un continuum în timp și spațiu, ca pe o personalitate în numele căreia acționează oamenii, care cere și primește servicii și oferă beneficii, față de care cineva poate simți o loialitate personală pe care nu o mai manifestă decât față de puține alte grupuri sociale, exceptând
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
deveni un instrument extrem de util pentru viața și eficiența organizațională. După opinia noastră, accepțiunea psihoorganizațională a noțiunii de conducere se individualizează prin două caracteristici esențiale. În primul rând, prin faptul că este sau ar trebui să fie concepută ca un continuum cu doi poli precum cel prezentat în figura 1. În funcție de timp, de diferite contexte organizaționale și de o multitudine de variabile, conducerea organizațională se află în oricare dintre punctele continuumului sau se deplasează de la un punct la altul. Ideal este
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
că este sau ar trebui să fie concepută ca un continuum cu doi poli precum cel prezentat în figura 1. În funcție de timp, de diferite contexte organizaționale și de o multitudine de variabile, conducerea organizațională se află în oricare dintre punctele continuumului sau se deplasează de la un punct la altul. Ideal este ca ea să fie dominată de caracteristicile notate în stânga continuumului sau să se deplaseze de la dreapta spre stânga. O asemenea concepere a conducerii evidențiază nu numai caracterul dinamic și procesual
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
În funcție de timp, de diferite contexte organizaționale și de o multitudine de variabile, conducerea organizațională se află în oricare dintre punctele continuumului sau se deplasează de la un punct la altul. Ideal este ca ea să fie dominată de caracteristicile notate în stânga continuumului sau să se deplaseze de la dreapta spre stânga. O asemenea concepere a conducerii evidențiază nu numai caracterul dinamic și procesual al fenomenului respectiv, ci și dezirabilitatea lui. În al doilea rând, accepțiunea psihoorganizațională a noțiunii de conducere are în vedere
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
exercitată de sarcină, nivelul ierarhic, influențele exercitate asupra liderului grupului de eșaloanele ierarhice superioare etc. Jago este și mai dur, arătând inutilitatea identificării unui stil de conducere universal pornind de la dimensiunile considerației și structurii de inițiativă. 2.3.2. Teoria continuumului comportamentaltc "3.2. Teoria continuumului comportamental" Își are originea într‑o serie de investigări efectuate de Rensis Likert începând de prin 1947 și expuse într‑o manieră sistematică în lucrarea New Patterns of Management (1961). Likert a fost interesat de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
influențele exercitate asupra liderului grupului de eșaloanele ierarhice superioare etc. Jago este și mai dur, arătând inutilitatea identificării unui stil de conducere universal pornind de la dimensiunile considerației și structurii de inițiativă. 2.3.2. Teoria continuumului comportamentaltc "3.2. Teoria continuumului comportamental" Își are originea într‑o serie de investigări efectuate de Rensis Likert începând de prin 1947 și expuse într‑o manieră sistematică în lucrarea New Patterns of Management (1961). Likert a fost interesat de studiul comportamentelor conducătorilor grupurilor înalt
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
eficiența organizațională, în timp ce direcționarea și supravegherea mai mare a acestora se asociau cu insuccesul organizațional. În urma analizării rezultatelor obținute prin aplicarea unui instrument conceput de Bowers și Seashore (Four‑Factor Scale - „Scala de patru Factori”), cercetătorii au conceput așa‑numitul „Continuum Michigan” (vezi figura 5). Fig. 5 Figura 5 - Continuumul comportamental al liderului La o primă vedere, concepția Școlii de la Michigan pare a fi identică cu cea a Școlii de la Ohio. Liderii pe care Likert i‑a numit centrați pe angajați
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
acestora se asociau cu insuccesul organizațional. În urma analizării rezultatelor obținute prin aplicarea unui instrument conceput de Bowers și Seashore (Four‑Factor Scale - „Scala de patru Factori”), cercetătorii au conceput așa‑numitul „Continuum Michigan” (vezi figura 5). Fig. 5 Figura 5 - Continuumul comportamental al liderului La o primă vedere, concepția Școlii de la Michigan pare a fi identică cu cea a Școlii de la Ohio. Liderii pe care Likert i‑a numit centrați pe angajați sunt similari cu cei centrați pe considerație, iar cei
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
diferențieri. Astfel, în timp ce la Școala de la Ohio cele două dimensiuni comportamentale sunt constructe de sine stătătoare, opuse, chiar dacă nu independente, după cum am văzut mai înainte, la Școala de la Michigan cele două „centrări” (pe angajați și pe producție) reprezintă extremele unui continuum, deci ale aceleiași dimensiuni. Aceasta înseamnă că am putea descrie mult mai nuanțat comportamentul liderului tocmai în funcție de locul ocupat de el pe acest continuum. Ideea va fi extrem de productivă pentru cercetările ulterioare. Deși leadership‑ul participativ propus de Likert sugerează
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
înainte, la Școala de la Michigan cele două „centrări” (pe angajați și pe producție) reprezintă extremele unui continuum, deci ale aceleiași dimensiuni. Aceasta înseamnă că am putea descrie mult mai nuanțat comportamentul liderului tocmai în funcție de locul ocupat de el pe acest continuum. Ideea va fi extrem de productivă pentru cercetările ulterioare. Deși leadership‑ul participativ propus de Likert sugerează superioritatea lui față de alte tipuri de leadership, prin oportunitatea oferită de lider subordonaților de a‑și exprima și satisface trebuințele individuale și de a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care liderii încearcă să o influențeze, de aceea comportamentele și stilurile lor de conducere trebuie să fie adaptate ei. Din punctul de vedere al gradului lor de maturitate, subordonații pot fi împărțiți în patru grupe dispuse de‑a lungul unui continuum: # - maturitate scăzută (se referă la subordonații care sunt și incapabili, și lipsiți de dorința de a se implica în realizarea sarcinilor, le lipsesc angajarea și motivația); - maturitate medie‑moderată (subordonații nu dispun de capacitățile operaționale necesare realizării sarcinilor, în schimb
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
numărului de criterii ce pot sta la baza caracterizării comportamentului conducătorilor și, pe de altă parte, deschide perspectiva abordării situaționale a stilurilor de conducere. Figura centrală pentru ei este tot cea a conducătorului și a comportamentelor sale. Autorii imaginează un continuum cu două extreme (conducere autoritară; conducere democrată) și cu nenumărate puncte (citește „comportamente”) posibile și accesibile unui conducător. De‑a lungul acestui continuum sunt stabilite șapte comportamente ale conducătorului: 1) conducătorul ia decizia și o comunică; 2) conducătorul ia decizia
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conducere. Figura centrală pentru ei este tot cea a conducătorului și a comportamentelor sale. Autorii imaginează un continuum cu două extreme (conducere autoritară; conducere democrată) și cu nenumărate puncte (citește „comportamente”) posibile și accesibile unui conducător. De‑a lungul acestui continuum sunt stabilite șapte comportamente ale conducătorului: 1) conducătorul ia decizia și o comunică; 2) conducătorul ia decizia, dar recunoaște că există posibilitatea neacceptării ei, de aceea încearcă să‑și convingă subordonații să o accepte; 3) conducătorul prezintă ideile și pune
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Hickson, Butler, Cray, Mallory, Wilson, 1986). În același sens, un alt autor (Pinfield, 1986) distinge „procese structurate, ordonate, dar repetitive” și procese mai puțin previzibile, „anarhice”. Înaintea lor, Grandori (1984), combinând factorii de incertitudine și de conflict dispuși pe un continuum, a desprins cinci tipuri de procese: optimizarea (posibilă atunci când alternativele și consecințele sunt cunoscute și nu există un conflict asupra scopurilor); satisfacerea (este o formă de optimizare în care costurile de căutare a alternativelor reprezintă un factor important, limitele procesului
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]