2,692 matches
-
să consemneze totul in extenso. Evident, avem aici de-a face cu o caricatură de egalitate. Sub stindardul fraternității universale ghilotina va fi înlocuită cu boloboacele. De la un capăt la celălalt a povestirii, bariera dintre realism și fantastic se intersectează, contopindu-se. Fantasticul sufocă aura verosimilității, încât, uneori aproape că nici nu ne mai dăm seama când avem de-a face cu o istorie veridică și când cu o ficțiune a acesteia. Voluptatea naratorului de a se implica (șiretlicul unui captațio
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
asistăm, culminează cu singurul ordin de zi: mobilizarea generală și golirea boloboacelor. Nicăieri nu se va găsi o disponibilitate pantagruelică de îngurgitare a băuturilor spirtoase ca în schițele lui Caragiale, de parcă toate cele șapte zile ale săptămânii s-ar fi contopit într-un perpetuu repaus duminical. Iată (ca să facem o mică digresiune), ce stare de spirit întâlnim într-o schiță publicată în „Universul” din 10 martie 1900. „Pe stradele principale este o mișcare febrilă neobicinuită. Mulțimea circulă cu mare greutate: grupuri
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
copilăria generației mele a fost marcată de foarte multe lipsuri, de teamă să nu scapi cumva o vorbă că ai rude deportate în Siberia ori refugiate în România, dar în același timp, copii fiind, ne bucurăm de ceea ce aveam. Eram contopiți cu natura, vara aveam o varietate astăzi greu de imaginat, de fructe (dispărute ireversibil), iarna aveam zapezi cât casa și ... poveștile bunicilor, în care, nu știu cum se întâmplă, dar întotdeauna, acțiunea se desfășura într-o țară de basm, pe nume România
AMINTIRI DESPRE BASARABIA, INTR-UN DIALOG CU EUGENIA GUZUN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350816_a_352145]
-
eleganța femeii abandonată în îmbrătișarea lui înflăcărată. Îl fermecau feminitatea și ușurința cu care se adapta dansului. Timiditate și sexualitate mascată ... .abandonare și împotrivire... capitulare și dorință. O sărută si restul lumii dispăru....erau doar ei ... Târziu în noapte, se contopiră în ritualul dragostei...îmbinări de suspine, murmurul unei iubiri mult așteptate. Vortex de sentimente și trăiri. Abandon dulce, firesc...vis și realitate....destin si nemurire...predestinare și liber arbitru.. Revelionul ... o poveste plină de neprevăzut și pasiuni mistuitoare. Sublim! Constantin
O NOAPTE DE VIS... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350852_a_352181]
-
rodul bogat al viitorului, fără să umbrească linia melodică a versului ieșit din măsura metrică statornicită de vremea marilor critici și, în același timp, fără să uite a sublinia puterea dragostei: "Se-amestecă seve de gând/ și frământările tale/ se contopesc cu frământările mele/ te privesc cu ochiul lăcrimat/ de fericirea de-a te avea/ și-ți ascult respirația.../ pe fruntea gândului/ îți mângâi trupul/ cu seve de dor/ și-ți dăruiesc/ dragostea mea.”/ De dragoste Iată, cititorule, vei asista, citind
UN VERITABIL CONCERT DE MUZICI DIVINE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350927_a_352256]
-
dăruie necontenit, aș putea și eu încropi sute de pagini, deși n-am avut șansa de a-l cunoaște personal. Dar, cunoscându-i opera, l-am descifrat cel mai bine. Pentru că în opera lui, scriitorul se oglindește, se reflectă, se contopește cu ea, se identifică. Mă rezum la a încropi o mână de cuvinte despre una din cele mai recente cărți, reprezentative, jalonante, care cuprinde „Cincizeci și cinci” de poeme, ca să marcheze cifra cinci în oglindă, cifră pe care a cucerit
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
Am dat clic / pe Dumnezeu / și s-a deschis / o fereastră / și în fereastră, / o altă fereastră, / în care se deschidea / încă o fereastră - și-n fiecare fereastră / era Dumnezeu. / 25 aprilie 2011” (Internet). Aceasta este o poezie perfectă care contopește concretul cu inefabilul, teluricul cu cerescul, pământul trupesc cu suflarea de Duh care-i șoptește poetului la ureche, îl inspiră și-l înalță peste toate lucrurile. Pentru că, spune autorul, Dumnezeu este cel care sădește în noi totul, până și lacrimile
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
realitatea apare sacralizată, înfășurată în aburul frumosului policolor: “Pe creste de stâncă visăm/ Că trupurile ni se ating,/ Deși între noi este abisul,/ Dar și vulturii ce vor a ne-nvăța/ Să zburăm“.( Ceasul pasiunii).Cele două stânci din pictură, contopite cu trupurile ancestrale, venind din mitologie, ce privesc albastru infinitului, par “o punte de vis “, cum spune poeta. Armonizarea dintre poeme și tablouri, inclusiv grafica lui Mihai Cătruna, formează o sinfonie metaforică a exprimării sentimentelor umane prin artă, ducând la
POEZIA CULORILOR ÎN ALCHIMIA VERSURILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351581_a_352910]
-
voalul subțire de pe chipul acestei lumi, a satului oltenesc, ci și să descopere noua mitologie, cu toate obiceiurile ei, arhetipurile stării de interferență din “Vârtejul “, din gradina “nașei Polina “. Satul din preajma Tismanei, e prin urmare, semnul policrom al unei agora contopită cu istoria, cu țărani, dascăli, preoți și copii, (vezi povestirea “În recreație “), după cum școala devenise obiect totemic al acestei lumi conservatoare. Citind această carte mi-am adus aminte de aforismul lui Brâncuș :“Țăranii români știu de la mic și până la mare
FLORIAN VĂIDEIANU-MEMORIILE CA MĂRTURISIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351723_a_353052]
-
duc spre catedrala iubirii, Așezată-n locul cel sfânt Pe catafalcul nemuririi. Îmi zâmbești cu gura o floare Se aprind luminile din stele, Cât ești de încântătoare, Cu șuvițele-ți rebele! În curgerea timpului, divină, Pășim înainte sub bolta cerească, Contopiți mână în mână Ne pierdem în fericirea noastră. Drumul e lung, e nesfârșit, Dar cine stă să-l măsoare? Noi ne iubim. Spre infinit Suntem fericiți. E sărbătoare. Mai 1967 Referință Bibliografică: Spre infinit / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SPRE INFINIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346648_a_347977]
-
este mare și largă.... ...Balaurul acesta pe care l-ai zidit ca să se joace-n ea” Sfânta Scriptură. Psalmul 103 Visa oceanul cu împresurarea lui de ape Cu leneșe mișcări se unduia pe valuri de senin Înaltul și Adâncul se contopeau în elemente oarbe Plutind într-o derivă vidă spre un țărm sublim. Prieten îi era doar Timpul, pe care nu-l simțea a trece Superluminice secunde îi erau milenii Scruta în depărtări neantul nepătruns și rece Necontenit rostea treimice ectenii
TINEREŢEA LEVIATHANULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346749_a_348078]
-
și pentru o clipă a venit pe aripa unui vis , o iluzie, dar care ia dăruit cel mai frumos cadou ce putea să-l primească ... Cu zâmbet pe buze ,intră în odăița luminată de cele două lumânări ce aproape se contopeau, unindu-și trupurile de ceară ,cu lacrimile lor izvorâte din arderea flăcărilor jucăușe. Le privi, spunându-le:,,Ați văzut, nu m-a uitat, acum voi putea primi sărbătoarea Crăciunului cu inima plină de bucurie. Am să vă sting flacăra, să
DOUĂ LUMÂNĂRI... de MIHAELA MIHĂILĂ în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351125_a_352454]
-
o oră să colind ... Cu tine cerul înstelat Să-ți văd privirea iar zâmbind Și luna ce ne-a fermecat. Mai vreau o oră să te sorb Din roua dimineților senine Să te mângâi precum un orb Și să te contopesc cu mine. Mai vreau o oră să asculți ... Citește mai mult Mai vreau o oră să îmi fiiCuvânt și-alean, si căpătâiSă-ți dau din nesecat izvorLacrima plină de-al meu dor.Mai vreau o oră să colind ...Cu tine
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
al meu dor.Mai vreau o oră să colind ...Cu tine cerul înstelatSă-ți văd privirea iar zâmbindși luna ce ne-a fermecat.Mai vreau o oră să te sorbDin roua dimineților senineSă te mângâi precum un orbși să te contopesc cu mine.Mai vreau o oră să asculți... ÎI. SĂ-MI CÂNȚI COBZARE!, de Mihaela Mihăilă, publicat în Ediția nr. 469 din 13 aprilie 2012. Să-mi cânți din cobza ta, cobzare Sa imi alini cu farmecul sau gândul, Să
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > UNDEVA... ÎN MEMORIA PLOII Autor: Viorela Codreanu Tiron Publicat în: Ediția nr. 792 din 02 martie 2013 Toate Articolele Autorului UNDEVA... ÎN MEMORIA PLOII din ceața trupului meu se contopesc gene de foc în aurore sângerii, din care sufletul renaște ca un miracol orb al vieții. Undeva... în memoria trecătoare a ploii eu am lăsat un semn de recunoaștere. Referință Bibliografică: UNDEVA... ÎN MEMORIA PLOII / Viorela Codreanu Tiron : Confluențe Literare
UNDEVA... ÎN MEMORIA PLOII de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345560_a_346889]
-
-i rostiri./ După idila petrecută, po- etul o imploră : Fă-ți cuib în palma mea,/ (...) Că sufletele noastre s-au născut/ Să fie două suflete de gemeni./ Oricând la mine vino, te aștept,/ Să construim în doi alte palate;/ Și contopiți în flăcări ce se-aprind,/ Un sacru foc să fim, o torță vie !/ Ion Cărășel însoțește într-un pelerinaj imaginar ciobanii care adună turmele la stână, urmând, adulmecând ...lumina, urcarea lor pe muntele Găina, unde se vor simți în siguranță
DE BUN AUGUR LA ÎNCEPUT DE AN, CRONICĂ DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345569_a_346898]
-
nu mai știuunde a fost începutulcând modelăm o petalăîn nuanțe de trei ...... XII. GLASUL MATERIEI, de Doru Ciutacu , publicat în Ediția nr. 801 din 11 martie 2013. Ancorat în matrice copacul își răsfira culorile spre cer mugurii deschid clipă florile contopesc seducția fructele fuzionează viziune sferica în lipsă limitelor a ceea ce este a fost și va fi trăiesc bucuria și materia se strânge într-un circuit unic al tuturor energiilor mele polare. Citește mai mult Ancorat în matricecopaculîși răsfirăculorilespre cermuguriideschid clipaflorilecontopesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
au strâns tot mai mult, culminând cu două evenimente ce au influențat profund națiunea maghiară. A fost înființată prima dinastie maghiară, khazarii instalându-l ca rege pe Arpad, peste cele 7 hoarde maghiare, iar mai multe triburi khazare s-au contopit cu maghiarii, modificând astfel caracterul etnic al acestora. Pentru că s-au dovedit "mai vrednici în războaie"maghiarii le-au încredințat conducerea militară a statului lor celor trei triburi khazare care s-au unit cu ei. Până la mijlocul secolului X, în
CAP. 2 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356272_a_357601]
-
Ea ne definește ca structură și ritm. Să absorbi parfumurile din natură, înseamnă să respiri emanația plantelor . O încântare. Bucuria dă naștere efectelor pozitive, cu reverberație mare de energii creatoare, infiltrându-se în mintea noastră. Entitățile energetice se divid, se contopesc în aura omului. Ești obligat, să te îngrijești de gândurile și dorințele tale. Indiferent de aspirații, puterea gândului este cea mai mare taină a Absolutului. Viața este un teren de luptă, te constrânge, să iți pui la punct o strategie
VIBRAŢIE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356304_a_357633]
-
culorile cenușii... ale unei melancolii nelumești ( uneori). “eu rămân aici cu rana sângerând // nesfârșitele ploi îți vor aminti // strigătul meu // tu mă vei privi dintr-un fir de iarbă // legănat de zbaterea vântului // ca o mângăiere”... ( azi, aici...) Anotimpurile se contopesc cu trăirile poetului sub pleoapele căruia mai pâlpâie amintirile și “nopți cu vise alungate”. Iarna accentuiază starea de angoasă și singurătate. Cele mai multe dintre poezii sunt înveșmântate în voalul alb al iernilor fără sfârșit... “ninge iară-și primăvara-n pomi // în
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
pe care Ioana i-a avut i-au fost chiar părinții. Mama și tata au știut să cultive în unicul lor copil emoția față de operele de artă și deschiderea către cultură. Zi de zi, totul s-a legat, s-a contopit și s-a dovedit a fi o lecție de viață pentru micuța Ioana. O lecție de viață materializată peste ani, într-o alegere. Ioana Farcaș a decis să urmeze pictura, la Facultatea de Arte Plastice din orașul natal. Lucrurile s-
ATUNCI CÂND CULOAREA DEVINE UN MOD DE EXPRIMARE A SINELUI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355864_a_357193]
-
trecătoare. Contest noțiunea de inspirație. Artistul este blestemat să sufere și să creeze. Care inspirație ? La umbră Statuii Libertății m-am simțit făcut cocoloș de gravitație. Pe Caraiman sau pe alte piscuri, mi-a venit să zbor. Cu apă, mă contopesc prin densitate și devin delfin. Sub pămînt, printre mineri sau speologi, mă simt râma și mă gândesc la viermele lui Dante. Și dacă vreți totuși, un răspuns, iată-l : așa cum iubesc continuu, tot așa - scriu mereu și inspirația mea este
DIALOG CU GEORGE FILIP DIN MONTREAL, CANADA, POETUL CARE PRIN CREATIA SA, SFIDEAZA TIMPUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355918_a_357247]
-
elixirul sărutului nostru se imprăștie în aer săruta-ne îmi spun firele de iarbă sărută-ne! sărută-ne! sărută-ne! și eu mă descopun în molecule cu buzele mele flămânde, mereu mai flămânde până când împreună cu toate firele de iarbă ne contopim într-un sărut uriaș. Sunt cea mai iubită femeie îmi spun în timp ce firele de iarbă mă ating, mă mângâie, mă răsfață iar buzele noastre nu se mai satură de nesfârșita dragoste. Iubirea este o boală făra leac le spun și
SUNT CEA MAI IUBITĂ FEMEIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355991_a_357320]
-
de la Botez. Acest altar se află și în inima celorlalți credincioși astfel că „inimile pline de Dumnezeu se întâlnesc între ele ca unele ce se deschid spre același infinit dumnezeiesc și se scaldă în lumina Lui iubitoare fără să se contopească întreolaltă și cu El”. Printre Sfinții Părinți care au mai scris despre acest lucru se găsește Sfântul Marcu Ascetul, care în limbajul său mistagogic, compară sufletul cu o cetate, templul Ierusalimului, inima cu Sfânta Sfintelor, iar simțurile omului drept curtea
DESPRE RAPORTUL ŞI RELAŢIA DINTRE OM ŞI BISERICĂ ÎN GÂNDIREA ŞI VIZIUNEA MISTAGOGICĂ ORTODOXĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354684_a_356013]
-
cu preocupări multiple, având în centrul lor propășirea spirituală și materială a săteanului, implicându -se în proiecte de anvergură, stabilind legături de durată cu figuri de seamă ale timpului său. „Viață și opera lui Teodor Bălășel constituie un tot unitar, contopind multiplele dimensiuni ale activității sale - luptătorul social, publicistul militant, cercetătorul etnograf, animatorul cultural - într-o personalitate polivalenta, conturând efigia unui cărturar patriot, exemplar prin fervoarea cu care a crezut într-un ideal și prin tenacitatea cu care a luptat pentru
LANSARE DE CARTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354819_a_356148]