847 matches
-
1958). Grade: soldat voluntar - 1938, brevetat ofițer maritim punte - 1943, sergent major în rezervă - 1944, căpitan de rangul 2 - 26 octombrie 1950, căpitan de rangul 1 - 21 iunie 1951, contraamiral - 1953, degradat la gradul de sergent major în rezervă - 1959, contraamiral (r). Voluntar (febr. 1938), îmbarcat pe Distrugătoarele "Mărășești" și "Ferdinand" și Canoniera "Stihi" (mai 1938 - 1944). Lider al Sindicatului Marinarilor din Portul Constanța și marinar pe nave portuare (1944 - 1948). Secretar al Comitetului Județean Tulcea al P.M.R. (1948) și locțiitor
Mihail Nicolae () [Corola-website/Science/307552_a_308881]
-
aprilie 1954 - martie 1958). La dispoziția Direcției Cadre a M.F.A. (martie 1958) În anul 1959 în urma unor acuzații dovedite ulterior ca fiind nefondate a fost trecut în rezervă cu gradul de sergent major, ulterior i s-a redat gradul de contraamiral. La data de 13 aprilie 1954, contraamiralul a fost numit în funcția de comandant al Marinei Militare Române. El a semnat, la București, în data de 22 octombrie 1957, împreună cu amiralul rus V.A. Fokin (șeful Statului Major General al
Mihail Nicolae () [Corola-website/Science/307552_a_308881]
-
Cadre a M.F.A. (martie 1958) În anul 1959 în urma unor acuzații dovedite ulterior ca fiind nefondate a fost trecut în rezervă cu gradul de sergent major, ulterior i s-a redat gradul de contraamiral. La data de 13 aprilie 1954, contraamiralul a fost numit în funcția de comandant al Marinei Militare Române. El a semnat, la București, în data de 22 octombrie 1957, împreună cu amiralul rus V.A. Fokin (șeful Statului Major General al Flotei Maritime Militare a URSS), "Convenția între
Mihail Nicolae () [Corola-website/Science/307552_a_308881]
-
au avut în continuare la dispoziție, în Dobrogea, "depozite și încăperi pentru depozitarea și păstrarea muniției, combustibilului și lubrifianților, materialelor de punte și a altor feluri de rezerve necesare pentru asigurarea unei părți a forțelor Flotei din Marea Neagră a URSS". Contraamiralul Mihail Nicolae a fost eliberat din funcția de comandant al Marinei Militare Române la data de 18 martie 1959.
Mihail Nicolae () [Corola-website/Science/307552_a_308881]
-
(n. 9 decembrie 1890, Galați - d. mai 1975, Los Angeles, California, SUA) a fost un politician, diplomat, inginer și om de afaceri român, care a trăit majoritatea vieții în afara României. A fost fiul contraamiralului Ilie Irimescu, pe atunci maior și comandant al Depozitului și Diviziei Echipajelor la Galați. Urmează un an (1907) Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină în țară, apoi următorul an la Kiel. În 1909 a absolvit școlile marinei, după ce a
Radu Irimescu () [Corola-website/Science/304964_a_306293]
-
În aceeași perioadă, Papagos a luat inițiativa și i-a sugerat lui Wilson să-și retragă așa-numita „forță W”. Wilson a informat Cartierul General din Orientul Mijlociu despre aceasta pe 17 aprilie. Pentru pregătirea evacuării a fost trimis în Grecia contraamiralul H. T. Baillie-Grohman. În aceeași zi, Wilson s-a dus la Atena la o întâlnire cu regele, Papagos, d'Albiac și contraamiralul Turle. Seara, Koryzis, după ce i-a mărturisit regelui că se consideră vinovat pentru că nu și-a îndeplinit sarcinile
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
informat Cartierul General din Orientul Mijlociu despre aceasta pe 17 aprilie. Pentru pregătirea evacuării a fost trimis în Grecia contraamiralul H. T. Baillie-Grohman. În aceeași zi, Wilson s-a dus la Atena la o întâlnire cu regele, Papagos, d'Albiac și contraamiralul Turle. Seara, Koryzis, după ce i-a mărturisit regelui că se consideră vinovat pentru că nu și-a îndeplinit sarcinile încredințate, s-a sinucis. Pe 21 aprilie s-a luat hotărârea definitivă pentru evacuarea forțelor Commonwealthului în Creta și Egipt. Wavell i-
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
San Pedro Bay în Golful Leyte, ajungând la 13 iunie. După ce s-a întors la Okinawa în iulie, "Guam" a fost atribuită Grupului de Sprijin de Crucișătoare 95, unde a servit ca vas amiral, împreună cu sora ei "Alaska", sub comanda Contraamiralului Francis S. Low. Pe 16 iulie, "Guam" și "Alaska"au organizat o operațiune de eliminare a navelor de transport japoneze în China de Est și în Marea Galbenă. Totuși, nu au avut un succes însemnat, și s-au întors la
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
Din nou, operațiunea nu a avut un succes considerabil, iar navele s-au întors la Okinawa la 7 august. La scurt timp după întoarcerea în Okinawa, "Guam" a devenit vasul amiral a Forței Chinei de Nord, comandată din nou de Contraamiralul Low. Unitatea a fost însărcinată să ridice steagul în regiune, incluzând porturile din Tsingtao, Port Arthur, și Dalian. La 8 septembrie, "Guam" a intrat în Jinsen, Coreea, pentru a sprijini ocupația țării. A părăsit Jinsen la 14 noiembrie îndreptându-se
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
Doilea Război Mondial. Confruntările aeriene și navale au durat patru zile, între 12 și 15 noiembrie 1942. Pentru Armata Imperială Japoneză angajarea în luptă a avut ca scop consolidarea poziției trupelor sale pe insulă. Bătălia este importantă și pentru că doi contraamirali ai Forțelor Navale ale Statelor Unite și-au pierdut viața în cursul evenimentelor, fiind singurii ofițeri cu rang de amiral care au fost uciși în confruntări pe apă în cel de-al Doilea Război Mondial. Bătălia este cunoscută și sub numele
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
aliaților au aflat că japonezii se pregăteau din nou să atace Henderson Field. Astfel, pe 11 noiembrie, Statele Unite au trimis la Guadalcanal "Task Force 67", un convoi de mari dimensiuni cu întăriri și provizii, împărțit în două grupe, comandat de contraamiralul Richmond K. Turner. Convoiul de aprovizionare era apărat de două unități comandate de contraamiralii Daniel J. Callaghan și Norman Scott, precum și de avioane de pe aerodromul Henderson Field. Navele de transport au fost atacate de câteva ori pe 11 și 12
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
pe 11 noiembrie, Statele Unite au trimis la Guadalcanal "Task Force 67", un convoi de mari dimensiuni cu întăriri și provizii, împărțit în două grupe, comandat de contraamiralul Richmond K. Turner. Convoiul de aprovizionare era apărat de două unități comandate de contraamiralii Daniel J. Callaghan și Norman Scott, precum și de avioane de pe aerodromul Henderson Field. Navele de transport au fost atacate de câteva ori pe 11 și 12 noiembrie, în apropiere de Gaudalcanal, de avioanele japoneze cu baza la Buin, Insula Bougainville
Bătălia navală de la Guadalcanal () [Corola-website/Science/321182_a_322511]
-
nord din 1942 și avusese comanda unei dintre cele două flote care transportaseră trupe în timpul Operațiunii Husky (invazia aliată din Sicilia) în anul următor. Forța Expediționară Navală Aliată era împărțită în două Grupuri Navale Operative: cea de vest sub comanda contraamiralului Alan G Kirk și cea de est, sub comanda amiralului Sir Philip Vian (un veteran al debarcărilor din Italia). Navele de război au asigurat acoperirea transportoarelor de trupe împotriva tuturor atacurilor navelor inamice de suprafață, submarine ca și împotriva atacurilor
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
Navelor de Mare. Din data de 25 august 1949, comandorul Emil Grecescu a girat comanda Marinei Militare Române, fiind numit pe funcție prin D.C.F.A. nr. 2739 din 24 iulie 1951. A fost înaintat, la 22 iunie 1951, la gradul de contraamiral prin Prin H.C.M. nr.118/1951. A condus Marina Militară Română până la data de 20 septembrie 1952. Conform Ordinului M.F.A. nr. 6243 din 20 septembrie 1952, contraamiralul Grecescu a fost transferat începând din aceeași dată în funcția de ajutor al
Emil Grecescu () [Corola-website/Science/307466_a_308795]
-
24 iulie 1951. A fost înaintat, la 22 iunie 1951, la gradul de contraamiral prin Prin H.C.M. nr.118/1951. A condus Marina Militară Română până la data de 20 septembrie 1952. Conform Ordinului M.F.A. nr. 6243 din 20 septembrie 1952, contraamiralul Grecescu a fost transferat începând din aceeași dată în funcția de ajutor al șefului Marelui Stat Major pentru Marină. Din 13 februarie 1954, a fost detașat în funcția de șef de stat major al Comandamentului pentru Prevenirea Inundațiilor. Contraamiralul Grecescu
Emil Grecescu () [Corola-website/Science/307466_a_308795]
-
1952, contraamiralul Grecescu a fost transferat începând din aceeași dată în funcția de ajutor al șefului Marelui Stat Major pentru Marină. Din 13 februarie 1954, a fost detașat în funcția de șef de stat major al Comandamentului pentru Prevenirea Inundațiilor. Contraamiralul Grecescu a fost detașat, în anul 1954, pe timp nelimitat la Consiliul de Miniștri, Biroul Transporturi și Telecomunicații, pentru specialitatea Transporturi Navale. A fost trecut în rezervă la data de 23 octombrie 1956, la vârsta de numai 51 ani. Prin
Emil Grecescu () [Corola-website/Science/307466_a_308795]
-
Viceamiralul (志摩 清英)Shima Kiyohide (25 februarie 1890 - 7 noiembrie 1973) a fost un viceamiral japonez în cel de-al doilea Război Mondial. A devenit contraamiral în 1939 și viceamiral în 1943, în 15 februarie 1944 devenind șeful Flotei a 5-a a Marinei Imperiale Japoneze. În timpul Bătăliei din Golful Leyte, 23-26 octombrie 1944, Shima a condus "Cea de a Doua Forță" formată din trei crucișătoare
Kiyohide Shima () [Corola-website/Science/325427_a_326756]
-
românesc. Șeful Statului Major al Forțelor Navale avea drept însemn specific pe fâșia albastră două stele albe și două ancore albe încrucișate, aceste trei elemente fiind plasate unul sub altul. Pavilionul viceamiralului nu avea ancorele mai sus descrise, iar pavilionul contraamiralului prezenta pe fâșia albastră doar o stea. Pavilionul comandorilor și căpitan-comandorilor de nave prezenta o fâșie roșie mai lungă, terminată în unghi ascuțit cu vârful în interior. Astfel, proporția însemnului ajungea la circa 11:13. Locotenent-comandorii navelor aveau drept marcă
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
Contraamiralul Sir KH RN (n. 1785 - d. 29 iulie 1860) a fost un ofițer maritim și primul guvernator al Australiei de Sud din 28 decembrie 1836 până pe 16 iulie 1838. Hindmarsh a fost fiul lui , artilerist pe HMS "Bellerophon", și al
John Hindmarsh () [Corola-website/Science/324185_a_325514]
-
chemat la Londra în 1838. În 1840 a fost numit locotenent-guvernator în insulele Helgoland. Pe 7 august 1851 Regina Victoria l-a înnobilat cu titlul de cavaler. Hindmarsh a trecut în retragere în anul 1856, fiind înaintat la gradul de contraamiral cu această ocazie, și s-a stabilit în Hove, un orășel de la malul mării. Hindmarsh a trăit în vila de la numărul 30 din Cartierul Albany din Hove câțiva ani, iar acum pe peretele casei se află o plachetă albastră în
John Hindmarsh () [Corola-website/Science/324185_a_325514]
-
ocazie, și s-a stabilit în Hove, un orășel de la malul mării. Hindmarsh a trăit în vila de la numărul 30 din Cartierul Albany din Hove câțiva ani, iar acum pe peretele casei se află o plachetă albastră în onoarea sa. Contraamiralul Sir John Hindmarsh a murit la Londra pe 29 iulie 1860 și este înmormântat în Biserica St. Andrews din Hove. Hindmarsh a fost guvernatorul Australiei de Sud pentru o perioadă puțin mai mare de un an, un episod nefericit în
John Hindmarsh () [Corola-website/Science/324185_a_325514]
-
proiectat și construit corăbiile din filmele "Răpirea fecioarelor", "", "Der Seewolf" și goeleta Speranța din filmul serial "Toate pînzele sus". Prin Decretul nr. 331 din 7 martie 2008, președintele Traian Băsescu i-a acordat comandorului în retragere Marin Deboveanu gradul de contraamiral de flotilă în retragere. Filmul "Răzbunarea haiducilor" a avut parte de un mare succes de public la cinematografele din România, fiind vizionat de 5.930.612 de spectatori. El se află astfel pe locul 19 în topul celor mai vizionate
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
fi fost neașteptat de puternic, atunci forța avea să fie retrasă. Generalul MacArthur și viceamiralul Thomas C. Kinkaid, comandantul Forțelor Navale Aliate din Zona Pacificul de Sud-Vest, aveau să fie pregătiți să ia o decizie, dar ei au delegat comanda contraamiralului William Fechteler, comandantul Grupului 8 Amfibii din cadrul Forței VII Amfibii a contraamiralului Daniel E. Barbey. Pentru acestea, crucișătorul ușor a fost trimis pe mare. La acel moment, el se afla la Brisbane, cu peste 300 de membri ai echipajului în
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
MacArthur și viceamiralul Thomas C. Kinkaid, comandantul Forțelor Navale Aliate din Zona Pacificul de Sud-Vest, aveau să fie pregătiți să ia o decizie, dar ei au delegat comanda contraamiralului William Fechteler, comandantul Grupului 8 Amfibii din cadrul Forței VII Amfibii a contraamiralului Daniel E. Barbey. Pentru acestea, crucișătorul ușor a fost trimis pe mare. La acel moment, el se afla la Brisbane, cu peste 300 de membri ai echipajului în permisie. Mașini cu megafoane au transmis cuvântul de cod pentru rechemarea echipajului
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]
-
contraatac nocturn asupra pozițiilor acestora; dar acesta nu s-a concretizat. Japonezii s-au retras, iar colonelul Ezaki nu a mai trimis niciun mesaj. Misiunea de a opri focul armamentului greu japonez care păzea limanul Seeadler a căzut în sarcina contraamiralului Victor Crutchley și a Forței sale 74 (TF74), formată din crucișătorul greu , crucișătoarele ușoare și , și distrugătoarele , , și . Acestea au bombardat Insula Hauwei timp de o oră în ziua de 4 martie, dar la 6 martie a fost lovit de
Campania din Insulele Amiralității () [Corola-website/Science/320092_a_321421]