10,570 matches
-
pentru ca ea să poată fi înțeleasă de către toate elementele sistemului, indiferent de gradul pe care acestea îl ocupă în ierarhia sistemului. 2. Țelurile trebuie formulate cât mai precis. Precizia sau focalizarea pe o anumită problemă aduce cu sine și eliminarea contradicțiilor de orice fel, precum și simplificarea anumitor hotărâri ce trebuie luate, în anumite faze sau etape intermediare, în drumul spre atingerea țelului propus. 3. Țelurile trebuie să fie la îndemâna tuturor vârfurilor sistemului sau, altfel spus, la ele trebuie să aibă acces
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
după legea egalității Între aceștia (ca cetățeni). 2. Dreptul popoarelor, ginților, trebuie să fie Întemeiat pe un federalism de state libere, adică pe o uniune de popoare, care nu trebuie să fie un stat de popoare - ceea ce ar Însemna o contradicție. Kant imagina această Uniune ca pe o uniune a păcii, care se deosebește de orice tratat de pace, prin aceea că pune capăt, nu unui război, ci tuturor războaielor. Această uniune nu urmărește nici o dobândire a unei puteri a statului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
exaltată a dreptului, ci o Întregire necesară a codului nescris, precum și a dreptului de stat ca drept al ginților, spre dreptul public al omului În genere și astfel spre pacea eternă. Kant argumenta posibilitatea păcii eterne viitoare ca pe o contradicție dialectică prin care: natura Însăși garantează posibilitatea armonizării vieții indivizilor și celei a popoarelor, prin Înseși ciocnirile egoiste și prin războaiele care s-au perindat În istorie. Dar - adaugă filosoful - natura urmărind ea Însăși un scop moral, vine În atingere
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
război, căci chiar dacă filosofia a apărut adesea ca o «slujnică», nu s-a știut prea bine niciodată dacă această slujnică poartă făclia Înaintea doamnei sale, sau dacă Îi poartă, În urmă, trena rochiei”. În optica filosofului de la Königsberg, apare o contradicție flagrantă, privitoare la pacea eternă, aceea dintre morală și politică. Anume, este vorba despre contradicția: dintre ceea ce e generat de natură, adică de putere, și pe de altă parte, ceea ce pretinde legea universală a datoriei, după exigența rațiunii și a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
bine niciodată dacă această slujnică poartă făclia Înaintea doamnei sale, sau dacă Îi poartă, În urmă, trena rochiei”. În optica filosofului de la Königsberg, apare o contradicție flagrantă, privitoare la pacea eternă, aceea dintre morală și politică. Anume, este vorba despre contradicția: dintre ceea ce e generat de natură, adică de putere, și pe de altă parte, ceea ce pretinde legea universală a datoriei, după exigența rațiunii și a dreptului, prin legile libertății! Kant acuza acea subordonare a principiilor față de scopuri, act care ar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
conceptul a trebui se așează În față, În opoziție cu a vrea, fiind „derivat din relația individului cu Întregul social, a voinței proprii cu voința generală”. Se naște cînd Înclinațiile, de exemplu impulsurile naturale senzoriale, tind să determine acțiunea În contradicție cu normele morale obiective; odată cu „nu trebuie!”, moravurile și judecata morală În vigoare se opun Înclinației, Înfrânând-o, sau alte ori cu un „trebuie!” Îmbolditor, sau, după făptuire, cu un „ar fi trebuit!” sau „nu ar fi trebuit!” dezaprobator și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
generale având un caracter logic, rațional. Se adaugă și exigențele impuse de ceilalți. Astfel se realizează un control al celei secunde și din partea celorlalți asupra voinței primare pentru ca individul uman să nu cedeze prea ușor dorinței și să intre În contradicție cu normele morale. Aceasta oferă baza, În jurul căreia se conturează problemele fundamentale ale eticii: probleme referitoare la originea, temeiul valabilității sau obligativității normelor constrângătoare! Acestor chestiuni li se găsesc o serie de răspunsuri În filosofia morală kantiană. Dacă etica aristotelică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
moralei, adică apariția conceptului a trebui În opoziție cu a vrea trebuie derivat din relația individului cu socialul În Întregul său, a voinței proprii cu voința generală. Apare atunci când Înclinațiile (impulsurile naturale senzoriale, de exemplu) tind să determine acțiunea În contradicție cu normele moralei obiective. Prin „Nu Trebuie!”, moravurile și judecata morală În vigoare se opun Înclinației, Înfrânând-o; sau, prin „Trebuie!” Îmbolditor, iar, după făptuire printr-un „Ar fi / Nu ar fi trebuit!” dezaprobator și acuzator. Funcția prin care individul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
morală un simplu mijloc pentru satisfacerea Înclinațiilor, o nimicește În rădăcinile ei; el anulează În genere deosebirea dintre bine și rău, și pune În locul acesteia diferența dintre chibzuință și nechibzuință. O asemenea morală numai a Înțelepciunii este Însă Într-o contradicție de neîmpăcat cu judecata morală necoruptă; binele și răul sunt acțiuni, așa spune fiecăruia conștiința morală neîncurcată În prealabil de teorii sofistice, fără a ține În nici un fel seama de efecte și scopuri sau valori, ci numai de forma determinării
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și de drepturi atribuite persoanelor. Există asfel o unitate fundamentală În structura rațională a dreptului și a moralei; acesta e motivul pentru care cele două discipline constituie un ansamblu caracterizat de cunoștințe, fără ca acesta să poată avea În mod rațional contradicții definitive Între cunoștințele componente; Însă ele sunt net distincte În raport cu celelalte cunoștințe practice și utilitare. O simplă privire rapidă asupra experiențelor trăite În drept verifică de altfel, cu ușurință, aceste considerații teoretice. Într-adevăr, să nu uităm că orice judecată
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
juridică opusă acesteia din urmă n-ar putea fi decât o eroare. Orice generalizare În drept public nu poate, Într adevăr, să găsească o altă justificare decât un ideal moral comun, În dreptul privat nu mai poate exista normă justă, În contradicție cu morala, și toate legislațiile civilizate experimentează acest ideal moral În textele lor. La rândul său, dreptul penal ar fi monstruozitate dacă s-ar afla În opoziție cu morala. Progresului dreptului internațional, a cărui realitate se Înfățișează Într-o manieră
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Subliniind raportul real și organic dintre Dreptul obiectiv și Dreptul subiectiv, filosoful dreptului constată: „Dreptul ca facultate nu există decât În relație cu o normă; iar norma, la rândul ei, nu e decât o delimitare a facultăților. Astfel se Înlătură contradicția aparentă, prin care Dreptul, sub aspectul său imediat, se prezintă ca o impunere, ca un comandament, În timp ce În efectul său intrinsec, reprezintă o garanție a libertății. Cel dintâi e momentul obiectiv, al doilea e momentul subiectiv. Dar amândouă aceste momente
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de simplă toleranță”, prin organele de stat propriu-zise. Se stabilește, astfel, un fel de colaborare reală Între organele generatoare de reguli, având origini extrem de disparate și eterogene, susține, pe drept cuvânt, Giorgio del Vecchio. Desigur, recunoaște gânditorul italian, apar adesea contradicții de neîmpăcat: Între tendințele particulare (cu pretenții arbitrare sau extra-legale) și regulile coerente ale Statului. În scara evoluției juridice, există grade extrem de diverse ale unor astfel de contradicții firești, „naturale”. Toate Însă, trebuie să recunoaștem, aparțin „genului logicii dreptului”. Filosoful
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pe drept cuvânt, Giorgio del Vecchio. Desigur, recunoaște gânditorul italian, apar adesea contradicții de neîmpăcat: Între tendințele particulare (cu pretenții arbitrare sau extra-legale) și regulile coerente ale Statului. În scara evoluției juridice, există grade extrem de diverse ale unor astfel de contradicții firești, „naturale”. Toate Însă, trebuie să recunoaștem, aparțin „genului logicii dreptului”. Filosoful Dreptului face observația profundă asupra „necesității În care se găsește Statul, de a Îndeplini continuu acest efort de a atrage În puterea sa organismele inferioare, care, insidios, pun
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În secolul al XVIII lea, la Veneția, subliniază filosoful Dreptului. Giorgio del Vecchio critică vehement pe toți cei care susțin că: Dreptul ar deriva exclusiv de la Stat, „care consideră drept erezie concepția despre un drept non-statal”, fapt care intră În contradicție cu realitatea istorică. Filosoful dreptului ne arată că numai istoria nu ne dovedește existența „unei tendințe către etatizarea dreptului; dimpotrivă, această tendință de a se erija În sistem, având o intrinsecă logică și coerență pozitivă, și, prin urmare, chiar un
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și distrug Însuși sensul libertății; În schimb, Îi despovărează pe oameni de toate responsabilitățile personale”. Cu doisprezece ani mai Înainte, În anul 1934 Giorgio del Vecchio, Într-o conferință ținută la Zürich, În Elveția, intitulată Individ, Stat și Corporație, analiza contradicția, dialectica obiectivă a raportului dintre individ și puterea statului, dualitate care implică, necesar: „pe de o parte o putere de a comanda, iar pe de alta, o datorie de a se supune”. Antagonismul primar dintre puterea Statului și Individul, considerat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
regula caracterului obligatoriu al contractelor (ca și când această regulă nu s-ar fi raportat, logic, la o putere supra-individuală, adică la Statul Însuși!). Giorgio del Vecchio face observația corectă, subliniind că astfel de teze, precum cele relevate mai sus, sunt În contradicție directă cu noțiunile cele mai sigure asupra originii, funcțiilor și esenței Înseși a Statului. Din rândul unor astfel de doctrine superficiale, este aceea a lui Kropotkin care afirma că la sfârșitul secolului al XIX lea Statul ar fi dispărut. Astfel
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
perfect conștientă că uneori poate fi anevoios, dar sunt mulțumită pentru că l-am creat după dorința mea și cu ajutorul ghidului interior (Dumnezeu). De ‐ 129 ‐ când e lumea și pământul, oamenii și-au pus o dificilă întrebare, care și astăzi crează contradicții și incertitudini. Există Dumnezeu? {i este tema principală pentru toți și totul se învârte în jurul acestei teme. În ultimii ani s-au mai clarificat un pic lucrurile, datorită fizicii cuantice care a reușit să dea niste explicații mai științifice asupra
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
tandru de câte-un perete Îmbrăcat În faianță. „Ca-ca!“, Îmi răspundea câte-o voce dogită din cabină. În miezul acestei salate de credințe și idei, existau fapte inexplicabile, ca și cum misterul nu s-ar fi simțit Împlinit până nu-și născocea contradicții flagrante Între părțile componente, ele Însele taine de nepătruns. De pildă, de ce aparatele funcționaseră o perioadă singure, sub ochii noștri, iar acum se arătau pe moarte din lipsa resurselor? Padre Conchita era de părere că fusese un semn: Dumnezeu Își
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
în prelungirea prozatorului Eugen Barbu din Groapa (1957), nu într-un mod direct, ci, poate, într-unul alambicat, dar, totuși, nu foarte complicat. Radu Aldulescu nu scrie o proză a cartierului sordid, limitat, static, închis în propriile miasme, lipsuri și contradicții. Noul Eugen Barbu scrie o proză a sordidului european, deschis, mobil, nemulțumit de propriile miasme și limite. Mizerabilismul său nu este unul local sau național, ci unul internațional, cosmopolit. Lumpenii, traficanții și declasații săi umblă liberi, zboară cu avionul între
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
făcut cu creta; fără să fi zburat sau să fi căzut undeva. Căzu, În schimb, trupul, cum e și normal să se Întîmple cu orice trup rămas fără cap. Vic se gîndi, o fracțiune de secundă, că era undeva o contradicție logică. Nu poți vedea ceva care a dispărut. Desigur, o simplă speculație de uz personal, pe care Iuffo n-ar fi Înțeles-o nici În ruptul capului. Pentru astfel de situații, regulamentele nu prevăd mare lucru. Totuși, Iuffo se descurcase
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-l impresioneze În mod deosebit. Mai tîrziu, analizînd acțiunile și inițiativele sergentului, superiorii săi ajunseră la concluzia că avea el Însuși un coeficient de inteligență cu totul nesatisfăcător. Primul care trase această concluzie fu Vic, În timp ce-l interoga. Dincolo de toate contradicțiile ei, relatarea lui Pumpkin punea clar În evidență faptul că sergentul ignorase mai multe reguli elementare. Era aproape uimitor cît de bine se pricepea să se Înfunde sigur, oferind de pe acum dovezi Împotriva sa pe care, În fața Tribunalului Militar, unde
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
rolanzilor, riscă să fie compromisă de prezența și acțiunile armatei americane..., continuă Împăratul. — Atîta doar că pe insula Roland nu se extrage petrol. — Asta nu are importanță, trebuie să fim În rînd cu țările civilizate. Acțiunile armatei americane vin În contradicție cu acordul secret semnat de România și Statele Unite În anul 1969. Trei cartiere din capitala Baakho au rămas fără curent electric, Întrerupt În mod abuziv. — Vă asigur că centrala noastră livrează În continuare curent orașului Baakho. Din informațiile pe care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
schimbarea numelui. Obsesia lui Pablo - și ocupația principală de fiecare zi - era să scrie memoriile tovarășului Nicolae Ceaușescu, pe care acesta i le dicta prin telepatie din Cuba, unde se refugiase după nefericitele evenimente din decembrie, 1989. Nu e nici o contradicție aici. Pablo devenea uneori Nicolae Ceaușescu Însuși, alteori rămînea doar intermediarul mediumnic al acestuia, purtătorul lui de cuvînt, ca să spunem așa. Sentimentele sale față de asistenta Agneta erau dintre cele mai nobile și nimeni n-ar trebui să Înțeleagă că dacă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
l-am trimis În permisie. — Cu tot cu elicopter? — În privința elicopterului, va trebui să recunoaștem că a fost o greșeală de pilotaj. Am să fac un raport despre asta. Pentru oricine altcineva În afară de colonel, acest mod de a potrivi lucrurile conținea o contradicție evidentă. Dar, din respect față de superiorul său și față de vîrsta acestuia, Jegg n-o luă În seamă. El știa că Pruritanal era funciarmente un om bun, pasionat de romanele lordului Edward Bulwer Lytton. Își alesese cariera militară cu totul Întîmplător
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]