KorAP: Find »[drukola/base=contrainformație & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...33 >

818 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

ultima decadă a lunii iunie 1940 Marele Stat Major a informat Ministerul Afacerilor Străine despre exercițiile militare efectuate de U.R.S.S. în apropierea graniței, atât ziua cât și noaptea, fapt considerat a fi „în detrimentul” relațiilor de bună vecinătate. Biroul 2 Contrainformații a constatat că serviciul de spionaj sovietic este interesat să obțină anumite date „neprecupețind” nici eforturi financiare și nici numărul de agenți pierduți în asemenea acțiuni. Interesul Moscovei s-a manifestat asupra cunoașterii topografiei centrelor urbane din Dobrogea, identificarea depozitelor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
1939-1940), s-a aflat colonel Ilie Crețulescu, un ofițer care se va acoperi de glorie la comandă de mari unități pe frontul de est în timpul celui de-al doilea război mondial. De remarcat că, în perioada 1921-1940, serviciul de informații/contrainformații al armatei a instrumentat peste 11.000 cazuri de spionaj și tentative de culegere de informații, dintre care 4200 în favoarea Ungariei, 4000 în favoarea U.R.S.S. și 2500 în favoarea Germaniei. D. Serviciul de Informații al Frontului Renașterii Naționale Primul partid unic

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
privind apărarea țării și siguranța publică, pe care să le transmită instituțiilor abilitate. La 31 august 1939 au fost emise norme metodologice informative/ contrainformative pentru instruirea cadrelor care lucrau în Gărzile Naționale. Domeniul informativ a fost prezentat mai sus, iar contrainformațiile au avut ca scop combaterea zvonurilor „răuvoitoare” care ponegreau liderii politici, defăimau și sabotau legile în vigoare. Zvonurile care urmăreau să creeze neîncredere în armată, în situația financiară a țării, asupra regelui și guvernului trebuiau urmărite și, mai ales, identificate

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
sau jandarmerie, Gărzile Naționale „le completează ca organ administrativ”, fără însă a se amesteca în atribuțiile specifice ale acestora. Comandanții de sat și comună aveau menirea „să stăpânească” situația locală, astfel încât, bazați pe „un amplu și serios” serviciu de informații/contrainformații, să îndepărteze orice amenințare posibilă. Pentru o activitate prolifică au fost instituite cursuri de formare a agenților de informații/contrainformații și propagandă. La 22 septembrie 1939 a fost emis un ordin, cu specificația de a fi discutat cu comandații Gărzilor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de sat și comună aveau menirea „să stăpânească” situația locală, astfel încât, bazați pe „un amplu și serios” serviciu de informații/contrainformații, să îndepărteze orice amenințare posibilă. Pentru o activitate prolifică au fost instituite cursuri de formare a agenților de informații/contrainformații și propagandă. La 22 septembrie 1939 a fost emis un ordin, cu specificația de a fi discutat cu comandații Gărzilor Naționale comunale și comandanții de unități, privind metodologia culegerii de date de către agenți. Serviciul de Informații a revenit cu Circulara

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a activa în România. Unele explozii survenite în cadrul unor rafinării și câteva ciocniri de trenuri au atras atenția Abwehr-ului, care a suspectat executarea unor acte de sabotaj. În consecință, la 10 decembrie 1939, amiralul Canaris și locotenent-colonel Bentivegni, șeful Secției Contrainformații Ofensive, au venit la București, unde timp de două zile au pus la punct întărirea măsurilor de contrasabotaj și contraspionaj. Ionescu-Micandru s-a deplasat în capitala Germaniei la 18 decembrie 1939, iar discuțiile au avut ca subiect securizarea Văii Prahovei

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
a fost menținută la nivelul unui schimb de informații și tatonări reciproce asupra raporturilor geopolitice continentale. Pentru o imagine cât mai corectă, Moruzov l-a trimis într-un turneu european pe locotenent-colonel Gheorghe N. Petrescu, fost șef al Biroului 2 Contrainformații din Secția a II-a Informații și detașat ca atașat tactic pe lângă Serviciul Secret. Acesta a efectuat, în perioada 3-18 martie 1939, o vizită în Polonia, Cehoslovacia, Germania, Anglia și Franța, unde a avut discuții cu reprezentanții serviciilor de informații

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
sau certificate de călătorie. 3. Cererile cetățenilor români domiciliați în străinătate de a li se prelungi valabilitatea pașapoartelor sau de a li se acorda vize de intrare în țară conform instrucțiunilor în vigoare. La jumătatea anului 1940, serviciile de informații/contrainformații și-au cristalizat atribuțiile și domeniile de colaborare, urmând să-și desfășoare activitatea în acest cadru. Au fost cooptate Ministerul de Finanțe - Direcția Vămilor, pentru semnalarea intrărilor/ieșirilor de colete suspecte, contrabande ș.a., Corpul Grănicerilor și Ministerul Comunicațiilor, prin instituțiile

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de Serviciul Secret în localul Cercului Militar, în vederea „ceaiului” oferit de Marele Stat Major a doua zi și la care a fost invitat ministrul de resort, Armand Călinescu. Pentru o protecție sporită, la reuniune au fost introduși agenți ai Secției Contrainformații cărora li s-a dat „consemn special”. Peste o lună, la 21 martie 1939, suveranul a efectuat o vizită de lucru la Arsenalul Armatei iar măsurile contrainformative au vizat introducerea a nouă funcționari „printre lucrătorii” care nu au sistat activitatea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
avut efectul scontat, garda trenului ripostând eficient. În noile condiții politice interne, inaugurate în septembrie 1940, structurile informative/contrainformative au continuat să-și facă datoria și să colaboreze în vederea protecției demnitarilor români. CAPITOLUL IV ORGANIZAREA ȘI ACTIVITATEA SERVICIILOR DE INFORMAȚII/ CONTRAINFORMAȚII ÎN GUVERNAREA MAREȘAL ION ANTONESCU (septembrie 1940 - august 1944) IV.1. Situația politică internă Numirea generalului Ion Antonescu în funcția de prim-ministru a reprezentat singura soluție viabilă pentru salvarea României de la o dezagregare totală și o subjugare economică nemiloasă

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
un final violent, în care una din părți trebuia să părăsească scena politică. Conflictul latent a izbucnit în ianuarie 1941 și s-a încheiat cu victoria generalului Antonescu. Începând de acum, legionarii se vor afla în vizorul serviciilor de informații/contrainformații în vederea arestării și judecării celor vinovați de acțiuni ilegale, abuzuri, crime etc., a cunoașterii anticipative a diferitelor acțiuni politice și a neutralizării unor atacuri la adresa Conducătorului Statului. Liderii legionari care au reușit să fugă din România au fost primiți în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
10 inspectorate existente în vara anului 1940, prin pierderile teritoriale acestea s-au redus la opt, însă primul ministru a cerut să rămână doar șapte. Ministrul de Interne a arătat intenția de a pune la punct și un serviciu de contrainformații, pentru a fi la curent cu situația românilor aflați în zonele cedate. Ion Antonescu nu a fost de acord cu propunerea, menționând că alte organe au în atribuții problemele contrainformative. Mihai Antonescu, ministru secretar de Stat, s-a referit și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și Târnăveni, respectiv Detașamentele de Poliție de Frontieră din Coroi și Vidrasău. Toate aceste structuri aveau în compunere câte trei birouri: administrativ, ordine (compus din poliție administrativă și poliție judiciară) și poliție de siguranță (alcătuit din trei subdiviziuni: informații și contrainformații; mișcări sociale; controlul populației române și străine), la care se adăuga câte un detașament de gardieni publici. Biroul Ordinei, condus de comisarul Ioan Florea, avea în atribuții, printre altele, urmărirea caselor de întâlnire clandestine, evidența vehiculelor, „apără libertatea, proprietatea și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
și identificării persoanelor aflate în atenție ca fiind active în desfășurarea unor acțiuni antinaționale. Trei posturi, aflate în puncte nevralgice, s-au ocupat exclusiv cu prinderea spionilor, contrabandiștilor și altor elemente periculoase siguranței de stat. Un serviciu de informații și contrainformații - compus dintr-un agent și trei agenți de informații acoperiți - a avut misiunea de a culege date de interes, atât din zona românească, dar și din teritoriul de dincolo de frontieră. În urma acțiunilor a fost descoperită o organizație iredentistă maghiară, în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Au fost obținute și prezentate forurilor superioare cărți de propagandă în care erau calomniate toate guvernele românești din perioada 1918-1940, tratate științifice în care adevărul istoric era denaturat și ziare care au publicat articole negative referitoare la România. Serviciul de contrainformații, cu un preponderent rol preventiv, își desfășura activitatea pe baza unui plan bine pus la punct, pentru a descoperi informatorii și curierii serviciului de spionaj maghiar. Printre alte măsuri - colaborarea cu alte organe de siguranță (I.G.J., Corpul Grănicerilor, Direcția Vămilor

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
apărarea polițienească a Statului”. În acest caz, acțiunea informativă/contrainformativă a cuprins „totalitatea măsurilor polițienești care urmăresc culegerea știrilor de orice fel, ce ar putea să folosească la garantarea Siguranței Statului sau ordinei și liniștii publice”. Organizarea aparatului de informații/contrainformații al statului a fost conceput cu următoarea organizare: a) O conducere centrală care a realizat contactul cu factorul guvernamental și care a dirijat acțiunile informative/contrainformative pe întreg teritoriul țării. b) Organele superioare de execuție, cărora le-a revenit sarcina

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
pentru a diferenția elementele ipotetice cu elementele pozitive rezultate din studiu. Sinteza s-a obținut prin strângerea datelor clasate prin analiză ca singurele importante și posibile asupra unui eveniment/unei organizații etc. În urma interpretărilor provenite din mediul structurilor de informații/contrainformații, acestea erau răspândite în trei direcții: către unitatea superioară, către unitățile din subordine și către autoritățile cu care colaborează. Fiecare oficiu de poliție avea obligația să dețină un material documentar, util pentru cunoașterea problemelor din zona de acțiune. Acestea cuprindeau

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
nemulțumire și anume ,,sunt penibil impresionați de apărarea elementului legionar”, pe care o promova în discuții șeful ierarhic. Starea de spirit a populației din Transnistria a reprezentat o preocupare importantă a conducerii statului român, care a utilizat serviciul de informații/ contrainformații al I.G.J. pentru a fi la curent în timp real cu ceea ce se întâmplă în regiune. În prima parte a anului 1942 s-a apreciat că populația transnistreană, exceptând cea germană, își manifestă „mai peste tot simpatia pentru români”. Populația

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
trebuie să vorbești și niciodată să nu-l trădezi, dacă, bineînțeles, nu a făcut greșeli de ordin ordinar”. B. Secția a II-a Informații din Marele Stat Major B.1. Organizarea structurii și noua doctrină a informațiilor Serviciul de informații/contrainformații al armatei și-a păstrat, în mare parte, organizarea și atribuțiile în tot timpul condus de mareșalul Ion Antonescu. La 9 octombrie 1940 a intrat în vigoare o nouă organigramă, bazată pe noile directive ale Conducătorului Statului și noile obiective

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de mareșalul Ion Antonescu. La 9 octombrie 1940 a intrat în vigoare o nouă organigramă, bazată pe noile directive ale Conducătorului Statului și noile obiective ale statului român: - Biroul 1 Informații, cu cele trei fronturi (est, vest, sud); - Biroul 2 Contrainformații; - Biroul 3 Legături Externe; - Biroul 4 Organe de Investigații și Studii; - Biroul 5 Adjutantură; - Biroul 6 Radio. O dată cu mobilizarea armatei și înființarea Marelui Cartier General (21 iunie 1941), Eșalonul I, acesta a avut în componență Biroul 1 Informații, Biroul 2

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Biroul 3 Legături Externe; - Biroul 4 Organe de Investigații și Studii; - Biroul 5 Adjutantură; - Biroul 6 Radio. O dată cu mobilizarea armatei și înființarea Marelui Cartier General (21 iunie 1941), Eșalonul I, acesta a avut în componență Biroul 1 Informații, Biroul 2 Contrainformații și Biroul 3 Adjutantură. Eșalonul II sau Marele Stat Major - Partea Sedentară (2 august 1941) a rămas cu Biroul 1 Informații, Biroul 2 Contrainformații, Biroul 3 Legături Externe, Biroul 4 Studii și Cercetare, Biroul 5 Adjutantură, Serviciul Atașaților Militari și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
General (21 iunie 1941), Eșalonul I, acesta a avut în componență Biroul 1 Informații, Biroul 2 Contrainformații și Biroul 3 Adjutantură. Eșalonul II sau Marele Stat Major - Partea Sedentară (2 august 1941) a rămas cu Biroul 1 Informații, Biroul 2 Contrainformații, Biroul 3 Legături Externe, Biroul 4 Studii și Cercetare, Biroul 5 Adjutantură, Serviciul Atașaților Militari și Serviciul Radio. După demobilizarea Marelui Cartier General (1 octombrie 1941), Secția a II-a „și-a adaptat structura” la necesitățile momentului: au apărut Biroul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-a au fost dezvoltate la nivel de secție, așa încât au reapărut Biroul 3 Legături Externe și Biroul 4 Studii. Cea mai importantă modificare a survenit însă la nivelul metodologic unde, din 1941, a intrat în vigoare Regulamentul de Informații și Contrainformații (A5), după ce a fost decretat de Conducătorul Statului, fiind reeditat în 1943. Față de precedentele norme, cele din 1927, actualul regulament a marcat un progres în orientarea și organizarea activităților informative/contrainformative. În primul rând, cunoașterea situației inamicului reprezintă o condiție

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
un nivel corespunzător date generale asupra caracteristicilor armatelor vecine și să inițieze toți militarii asupra unor metode de exploatare informative folosite de agenți inamici, pentru a fi în măsură să le semnaleze și să le combată. Regulamentul de Informații și Contrainformații a cuprins toate modificările și evoluțiile petrecute între 1927 și 1940 și a armonizat specificul acestei profesii în funcție de interesele României raportate la evenimentele petrecute în perioada 1939-1940. Din punct de vedere doctrinar, acest regulament a structurat obiectivele celor două laturi

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
activitatea desfășurată de aceștia, care s-au grupat în Grupul Etnic German (G.E.G.). De multe ori au fost constatate încălcări ale legii, atitudini de frondă și nesupunere față de legile țării. La 20 ianuarie 1941, Secția a II-a - Biroul 2 Contrainformații, a înaintat o notă către Cabinetul Militar al Conducătorului Statului privind organizarea și activitatea formațiunilor SS ale G.E.G. din România. Acestea au fost înființate pe două centre principale (Brașov pentru est, respectiv Timișoara pentru vest) și fiecare dintre acestea avea

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]