KorAP: Find »[drukola/base=contrar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...55 >

1,366 matches

Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607

2.5 La nivel macrocosmic, unitatea contrariilor este absolută, permanentă întrucât există un flux continuu de contrarii ce derivă din cele esențiale și întrucât tensiunea, lupta dintre ele (dialectica) are și ea un caracter absolut și permanent. 2.6 Armonia contrariilor implică trei etape necesare în apariția și dezvoltarea ei: 2.6.1 dinamica contrariilor (dialectica) 2.6.2 alterarea sau schimbarea calitativă 2.6.3 unitatea sau identitatea contrariilor Consecința acestei unități este armonia structurală, armonia întregului. 2.7 Se

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
continuu de contrarii ce derivă din cele esențiale și întrucât tensiunea, lupta dintre ele (dialectica) are și ea un caracter absolut și permanent. 2.6 Armonia contrariilor implică trei etape necesare în apariția și dezvoltarea ei: 2.6.1 dinamica contrariilor (dialectica) 2.6.2 alterarea sau schimbarea calitativă 2.6.3 unitatea sau identitatea contrariilor Consecința acestei unități este armonia structurală, armonia întregului. 2.7 Se disting două tipuri de armonie a contrariilor: 2.8.1 armonia contrariilor impură este

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
are și ea un caracter absolut și permanent. 2.6 Armonia contrariilor implică trei etape necesare în apariția și dezvoltarea ei: 2.6.1 dinamica contrariilor (dialectica) 2.6.2 alterarea sau schimbarea calitativă 2.6.3 unitatea sau identitatea contrariilor Consecința acestei unități este armonia structurală, armonia întregului. 2.7 Se disting două tipuri de armonie a contrariilor: 2.8.1 armonia contrariilor impură este temporară, efemeră, perisabilă, destructibilă și necesită termeni medii sau medietăți pentru a-și dobândi unitatea

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
și dezvoltarea ei: 2.6.1 dinamica contrariilor (dialectica) 2.6.2 alterarea sau schimbarea calitativă 2.6.3 unitatea sau identitatea contrariilor Consecința acestei unități este armonia structurală, armonia întregului. 2.7 Se disting două tipuri de armonie a contrariilor: 2.8.1 armonia contrariilor impură este temporară, efemeră, perisabilă, destructibilă și necesită termeni medii sau medietăți pentru a-și dobândi unitatea sau identitatea și eternitatea. 2.8.2 armonia contrariilor pură este eternă, inextricabilă, indestructibilă, imperisabilă, nu necesită termeni

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
1 dinamica contrariilor (dialectica) 2.6.2 alterarea sau schimbarea calitativă 2.6.3 unitatea sau identitatea contrariilor Consecința acestei unități este armonia structurală, armonia întregului. 2.7 Se disting două tipuri de armonie a contrariilor: 2.8.1 armonia contrariilor impură este temporară, efemeră, perisabilă, destructibilă și necesită termeni medii sau medietăți pentru a-și dobândi unitatea sau identitatea și eternitatea. 2.8.2 armonia contrariilor pură este eternă, inextricabilă, indestructibilă, imperisabilă, nu necesită termeni medii sau medietăți pentru a

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
2.7 Se disting două tipuri de armonie a contrariilor: 2.8.1 armonia contrariilor impură este temporară, efemeră, perisabilă, destructibilă și necesită termeni medii sau medietăți pentru a-și dobândi unitatea sau identitatea și eternitatea. 2.8.2 armonia contrariilor pură este eternă, inextricabilă, indestructibilă, imperisabilă, nu necesită termeni medii sau medietăți pentru a realiza o uniune sau identitate perpetuă. Predecesori, terminologie Concepția ioniană a lumii ca și  a reprezentat o inovație, echivalentă cu crearea unei noi paradigme de explicare

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
D 30); este un fenomen tranzitoriu (stingere-aprindere, teoria conflagrației universale ), însă mereu și în orice ipostază identic cu sine, simbolizează armonia ascunsă ce unifică principiile contrare nu numai în cadrul ordinii cosmice, ci și în destinul sufletului uman. La Heraclit funcția contrariilor este mai nuanțată: noțiunea însăși de contrariu presupune distincții, ierarhie și prin urmare ordine, însă o ordine dinamică (fr.26, 51); coincidentia oppositorum este o relație mobilă, implică schimbare reciprocă (fr.36; D.K.22, A.5), armonia contrariilor este susținută

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
Heraclit funcția contrariilor este mai nuanțată: noțiunea însăși de contrariu presupune distincții, ierarhie și prin urmare ordine, însă o ordine dinamică (fr.26, 51); coincidentia oppositorum este o relație mobilă, implică schimbare reciprocă (fr.36; D.K.22, A.5), armonia contrariilor este susținută de  unitatea lor esențială și invizibilă. Războiul, , tensiunea,  perpetuă a contrariilor este generatoare, este sursa tuturor lucrurilor și a schimbărilor imanente lor (fr.14); orice tip de distincție și separație înseamnă război, este energia nevăzută și devine astfel

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
și prin urmare ordine, însă o ordine dinamică (fr.26, 51); coincidentia oppositorum este o relație mobilă, implică schimbare reciprocă (fr.36; D.K.22, A.5), armonia contrariilor este susținută de  unitatea lor esențială și invizibilă. Războiul, , tensiunea,  perpetuă a contrariilor este generatoare, este sursa tuturor lucrurilor și a schimbărilor imanente lor (fr.14); orice tip de distincție și separație înseamnă război, este energia nevăzută și devine astfel o putere cosmogonică. Pythagoreicii 4 priveau toate lucrurile existente ca pe un echilibru

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
generatoare, este sursa tuturor lucrurilor și a schimbărilor imanente lor (fr.14); orice tip de distincție și separație înseamnă război, este energia nevăzută și devine astfel o putere cosmogonică. Pythagoreicii 4 priveau toate lucrurile existente ca pe un echilibru între contrarii  și ordonau (Aristotel, Metaph. A, 5) toate realitățile pe un tabel al contrariilor care conținea zece opoziții fundamentale: limitat - nelimitat, par - impar, unu - multiplu, dreapta - stânga, masculin - feminin, repaus - mișcare, drept - curb, lumină - întuneric, bine - rău, pătrat - oblong. Pe baza

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
tip de distincție și separație înseamnă război, este energia nevăzută și devine astfel o putere cosmogonică. Pythagoreicii 4 priveau toate lucrurile existente ca pe un echilibru între contrarii  și ordonau (Aristotel, Metaph. A, 5) toate realitățile pe un tabel al contrariilor care conținea zece opoziții fundamentale: limitat - nelimitat, par - impar, unu - multiplu, dreapta - stânga, masculin - feminin, repaus - mișcare, drept - curb, lumină - întuneric, bine - rău, pătrat - oblong. Pe baza acestora, filozofii vor continua să-și fundamenteze teoriile referitoare la contrarii fie păstrându

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
tabel al contrariilor care conținea zece opoziții fundamentale: limitat - nelimitat, par - impar, unu - multiplu, dreapta - stânga, masculin - feminin, repaus - mișcare, drept - curb, lumină - întuneric, bine - rău, pătrat - oblong. Pe baza acestora, filozofii vor continua să-și fundamenteze teoriile referitoare la contrarii fie păstrându-le ca atare, fie derivând din ele alte perechi de contrarii. Empedocles a considerat la baza tuturor fenomenelor naturii patru elemente materiale sau rădăcini ( fr.6): focul , aerul , apa  și pământul  (fr.17), acestea sunt puse în mișcare

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
multiplu, dreapta - stânga, masculin - feminin, repaus - mișcare, drept - curb, lumină - întuneric, bine - rău, pătrat - oblong. Pe baza acestora, filozofii vor continua să-și fundamenteze teoriile referitoare la contrarii fie păstrându-le ca atare, fie derivând din ele alte perechi de contrarii. Empedocles a considerat la baza tuturor fenomenelor naturii patru elemente materiale sau rădăcini ( fr.6): focul , aerul , apa  și pământul  (fr.17), acestea sunt puse în mișcare prin influența a două principii contrare: După cum iubirea și ura își câștigă dominația

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
astfel medietatea, centrul, jumătatea a două tendințe sau acțiuni contrare (creșterea și descreșterea:  ). Lumea sensibilă se conduce după legea alternării (schimbarea sau trecerea unui contrariu în celălalt), legea nașterii periodice a unui contrariu în celălalt (71d ) și mișcarea circulară a contrariilor ( sau   în opoziție cu mișcarea rectilinie ( sau   de neconceput întrucât ar provoca fixarea, imobilizarea fenomenelor, proceselor la un moment dat (72 b). Lumea sensibilă (   , supusă efemerității, multiplicității elementelor, unui schimb continuu de contrarii se definește prin opoziție cu Lumea inteligibilă

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
în celălalt (71d ) și mișcarea circulară a contrariilor ( sau   în opoziție cu mișcarea rectilinie ( sau   de neconceput întrucât ar provoca fixarea, imobilizarea fenomenelor, proceselor la un moment dat (72 b). Lumea sensibilă (   , supusă efemerității, multiplicității elementelor, unui schimb continuu de contrarii se definește prin opoziție cu Lumea inteligibilă (), tărâmul ființei sau realității autentice (,  echivalentă cu substanța, esența () (e.g. Phil.42 c1). Lumea ideilor este obiectul științei veritabile (), Ideea de Bine ( Unu) devine cauza adevărului () (Rep.VI, 508 e3-e5), a înțelepciunii () și

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
remarcabilă (Metaph. X, 4; Categ.10, De interpretatione XIV) în problema contrarietății, fiind preocupat intens de problematica ei și de distincțiile între diverse tipuri de opoziții din mai multe motive: 1. pentru a explica devenirea (schimbarea) ca o succesiune de contrarii. 2. logica nu poate elucida chestiunea judecăților, adică a unirii unui predicat (atribut) cu un subiect, dacă nu ar admite unitatea contrariilor. 3. etica aristotelică se concentrează asupra noțiunii de Bine () ce-și găsește sfera de aplicabilitate în virtuți () concepute

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
diverse tipuri de opoziții din mai multe motive: 1. pentru a explica devenirea (schimbarea) ca o succesiune de contrarii. 2. logica nu poate elucida chestiunea judecăților, adică a unirii unui predicat (atribut) cu un subiect, dacă nu ar admite unitatea contrariilor. 3. etica aristotelică se concentrează asupra noțiunii de Bine () ce-și găsește sfera de aplicabilitate în virtuți () concepute ca medietăți () între două extreme (excesul și lipsa) sau contrarii. Aristotel distinge patru specii de opuși (): relativii () jumătate-dublu; contrarii () bine-rău; contradicția () care

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
ar admite unitatea contrariilor. 3. etica aristotelică se concentrează asupra noțiunii de Bine () ce-și găsește sfera de aplicabilitate în virtuți () concepute ca medietăți () între două extreme (excesul și lipsa) sau contrarii. Aristotel distinge patru specii de opuși (): relativii () jumătate-dublu; contrarii () bine-rău; contradicția () care își găsește expresia în afirmație () și negație (); privația este reductibilă la contradicție și contrarietate, relativii, opușii cei mai slabi, au o structură proprie fiind de altfel o categorie principală (Categ.4,6), iar contradicția este opoziția autentică

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
tot ce nu cuprinde termenul pozitiv, adică un număr nedeterminat de lucruri, procese, fenomene, etc., acesta poate fi desemnat numai prin negarea pozitivului. Contradicția nu admite intermediari sau termen mediu, termenii contradictorii nu pot coexista (sănătate-nonsănătate sunt contradictorii, sănătate-boală sunt contrarii). O noțiune poate avea mai mulți contrarii: răul se subdivide în specii (subspecii), care nu cuantifică răul, ci binele sau nu este deloc bine, sau este prea puțin sau prea mult (Phys.187a, 227a); generozitatea are doi contrarii: zgârcenia (lipsa

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
un număr nedeterminat de lucruri, procese, fenomene, etc., acesta poate fi desemnat numai prin negarea pozitivului. Contradicția nu admite intermediari sau termen mediu, termenii contradictorii nu pot coexista (sănătate-nonsănătate sunt contradictorii, sănătate-boală sunt contrarii). O noțiune poate avea mai mulți contrarii: răul se subdivide în specii (subspecii), care nu cuantifică răul, ci binele sau nu este deloc bine, sau este prea puțin sau prea mult (Phys.187a, 227a); generozitatea are doi contrarii: zgârcenia (lipsa) și risipa (excesul). Contrarii aparțin aceluiași subiect

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
sănătate-boală sunt contrarii). O noțiune poate avea mai mulți contrarii: răul se subdivide în specii (subspecii), care nu cuantifică răul, ci binele sau nu este deloc bine, sau este prea puțin sau prea mult (Phys.187a, 227a); generozitatea are doi contrarii: zgârcenia (lipsa) și risipa (excesul). Contrarii aparțin aceluiași subiect, de vreme ce fac parte din același gen, fapt care face posibilă și argumentează unitatea contrariilor, Aristotel întrevede trei cazuri posibile (Categ.11): a) Aparțin aceluiași gen b) Aparțin unor genuri contrarii c

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
avea mai mulți contrarii: răul se subdivide în specii (subspecii), care nu cuantifică răul, ci binele sau nu este deloc bine, sau este prea puțin sau prea mult (Phys.187a, 227a); generozitatea are doi contrarii: zgârcenia (lipsa) și risipa (excesul). Contrarii aparțin aceluiași subiect, de vreme ce fac parte din același gen, fapt care face posibilă și argumentează unitatea contrariilor, Aristotel întrevede trei cazuri posibile (Categ.11): a) Aparțin aceluiași gen b) Aparțin unor genuri contrarii c) Sunt ei înșiși genuri. Această teorie

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
nu este deloc bine, sau este prea puțin sau prea mult (Phys.187a, 227a); generozitatea are doi contrarii: zgârcenia (lipsa) și risipa (excesul). Contrarii aparțin aceluiași subiect, de vreme ce fac parte din același gen, fapt care face posibilă și argumentează unitatea contrariilor, Aristotel întrevede trei cazuri posibile (Categ.11): a) Aparțin aceluiași gen b) Aparțin unor genuri contrarii c) Sunt ei înșiși genuri. Această teorie vine în sprijinul unor teorii din fizică, cum ar fi cea a mișcării ( Categ.14, Phys. III

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
de schimbare (), ea include nașterea și distrugerea (), adică schimbarea potrivit substanței (), creșterea și descreșterea, modificarea cantitativă, alterarea () și nealterarea, modificarea calitativă, adică trecerea de la un contrariu la altul, deplasarea (); în domeniul eticii pentru definirea virtuților ca medietăți între două extreme (= contrarii); în metafizică pentru elucidarea unei probleme, ca de pildă a substanței complete, o ființă individuală (): o astfel de substanță este (  corp animat, însuflețit compus dintr-un principiu material () și unul formal (), formând prin unitatea contrariilor (materie și esență) un tot

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
ca medietăți între două extreme (= contrarii); în metafizică pentru elucidarea unei probleme, ca de pildă a substanței complete, o ființă individuală (): o astfel de substanță este (  corp animat, însuflețit compus dintr-un principiu material () și unul formal (), formând prin unitatea contrariilor (materie și esență) un tot armonios ( De Anima II, 412b). Filozofia latină urmează îndeaproape limitele trasate de spiritul grec în teoria contrariilor, singura contribuție notabilă fiind crearea sau adaptarea terminologiei elene. Opera filozofică a lui Marcus Tullius Cicero a avut

by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]