798 matches
-
și proprietățile receptorilor; * tematica: construirea discursului pe stereotipii și prejudecăți ideologice; * semnificația locală: activarea unui pătrat ideologic construit pe un joc între maximizarea și minimizarea punctelor țări sau slabe și care are la bază careul semiotic cu relațiile de contradicție, contrarietate și implicație. Lexicalizările ideologice se pot obține prin strategia negației și a opozițiilor binare. * stilul și retorica: valorile expresive ale unui discurs se regăsesc în alegerile stilistice și retorice ale enunțătorului/ producătorului, care încearcă să construiască structura realului plecând fie
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
de actanți: (1) actanți-participanți [animați], între care există tensiuni dialogice (Marková [2003] 2004: 214-216) implicite și pe care le vom prezenta sub forma careului semiotic al lui A.J. Greimas (1983: 51): Relațiile dintre actanți sunt următoarele: * relații de (sub)contrarietate: EU (candidații) vs Ei (contracandidații); VOI 1 (votanții simpatizanți) vs VOI 2 (votanții împotriva lui NOI); * relații de contradicție: NOI vs VOI 2; Ei vs VOI 1; * relații de implicație: VOI 1 → NOI; VOI 2 → EI. Chiar dacă structura este cea
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
care nu cred în vocile prefăcute ale lupilor politici versus alegătorii mai în vârstă/ votanții creduli). Astfel, cei patru participanți din piesă metafictivă pot fi reprezentați în următorul careu semiotic (Greimas, 1983), construit pe următoarele tipuri de relații: * relația de contrarietate: s1 (reguli de prescriere: C.-V. TUDOR = IISUS) versus s2 (reguli de interdicție: CONTRACANDIDAȚI = LUPI); * relația de contradicție (s1 / ~ s1; s2 / ~s2): C.-V. Tudor (Iisus)/ votanții creduli; contracandidații (lupii)/ votanții isteți. Aceste relații de contradicție înseamnă o negație logică
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
personajului baroneasă din nuvelă cu același titlu, scrisă de Liviu Rebreanu. Identitatea este definită prin nume (identitate socială), dar și prin acțiuni imaginare care formează un careu semiotic construit pe contradicții logice (realitate versus non-realitate; vis versus non-vis) și pe contrarietăți (realitate versus vis; non-realitate versus non-vis). În căutarea unor obiecte de valoare (O), care devin simulacre pasionale (iubirea pentru bani și iubirea pasionala), subiectul semiotic (Ileana Măriucăi lui Dosoftei = S) parcurge un traseu generativ prin ceea ce Greimas și Fontanille ([1991
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
se Încarcă, În sensul că interiorizează influențele exterioare, și se descarcă, prin modalitățile sale de răspuns la acestea. Persoana nevrotică, dimpotrivă, se Încarcă permanent, dar În sens negativ, refuzând sau nefiind capabilă să se descarce decât Într-o manieră de contrarietate În raport cu societatea și cu celelalte persoane. La persoana normală, Încărcarea se face prin educația primită Într-o formă organizat-instituționalizată (familie, școală, bisericăă. În felul acesta, ea Își interiorizează valorile morale, culturale și spiritual-religioase, care contribuie la formarea ei emoțională, intelectuală
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
în fața relelor intenții sau ale irealismului sindicaliștilor); tactici defensive (discutarea punct cu punct, la „sânge” a revendicărilor sindicaliștilor, argumentarea irealismului lor; atragerea sindicaliștilor pe terenul tehnic și economic, concomitent cu părăsirea terenului ideologic și utopic). Din păcate, dată fiind această contrarietate între concepțiile, strategiile și tacticile sindicaliștilor și patronatelor, se ajunge ca în mediile organizațional-manageriale să nu se propună și să nu se accepte soluții bilaterale, ci unilaterale, fapt care demonstrează slăbiciunile negocierii organizaționale. Practic, la strategia de refuz a angajării
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cantități, calități, tendințe opuse unele altora, care se presupun sau se exclud reciproc, din punct de vedere logic, sunt două specii extreme ale aceluiași gen sau două genuri (supraspecii) contrare aparținând unui gen superior, implicând existența unor specii intermediare 1, contrarietate reprezintă, astfel, diferența maximă. 2.2 Contrariile prezintă o dublă funcționalitate: 2.2.1 Funcția generatoare: opoziția dintre ele reprezintă conținutul, sursa intrinsecă a dezvoltării unui obiect, proces sau fenomen. Dinamica, tensiunea dintre ele sunt generatoare de noi elemente, de
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
a înțelepciunii () și a cunoașterii () opuse în cadrul fenomenalului părerii (), ignoranței (), necunoașterii (), pluralității () (Rep.IV 444 a2; 443 e9, V 477 b2, Symp.202 a7). Aristotel a avut o contribuție remarcabilă (Metaph. X, 4; Categ.10, De interpretatione XIV) în problema contrarietății, fiind preocupat intens de problematica ei și de distincțiile între diverse tipuri de opoziții din mai multe motive: 1. pentru a explica devenirea (schimbarea) ca o succesiune de contrarii. 2. logica nu poate elucida chestiunea judecăților, adică a unirii unui
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
de aplicabilitate în virtuți () concepute ca medietăți () între două extreme (excesul și lipsa) sau contrarii. Aristotel distinge patru specii de opuși (): relativii () jumătate-dublu; contrarii () bine-rău; contradicția () care își găsește expresia în afirmație () și negație (); privația este reductibilă la contradicție și contrarietate, relativii, opușii cei mai slabi, au o structură proprie fiind de altfel o categorie principală (Categ.4,6), iar contradicția este opoziția autentică și absolută. Contrarietatea este a doua specie de opoziție mai intensă, se diferențiază prin faptul că raportarea
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
care își găsește expresia în afirmație () și negație (); privația este reductibilă la contradicție și contrarietate, relativii, opușii cei mai slabi, au o structură proprie fiind de altfel o categorie principală (Categ.4,6), iar contradicția este opoziția autentică și absolută. Contrarietatea este a doua specie de opoziție mai intensă, se diferențiază prin faptul că raportarea reciprocă nu este în esența ei: binele poate fi conceput independent de rău și invers; relativii sunt cel mai adesea simultani, pe când contrarii pot fi succesivi
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
exclude. În contradicție, terțiul este exclus, ceea ce va deveni în logica scolastică (tertium non datur), iar cele două noțiuni ( nu pot fi amândouă adevărate sau false în același timp și sub același raport: una este adevărată, cealaltă este falsă; în contrarietate nu pot fi amândoi termenii adevărați, dar pot fi amândoi falși și este posibil ca un al treilea să fie adevărat, prin urmare terțiul nu este exclus. Contrare sunt noțiunile cele mai îndepărtate una de cealaltă din cadrul aceluiași gen ( sunt
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
IV, III și II se contrazic, Apuleius spunând că sunt în luptă, pugna termen care traduce grecescul ; sunt numite de el alterutrae (una din doua) și sunt, după cantitate și calitate, contrariae. El enunță toate legile cunoscute despre raporturile de contrarietate și contradicție (Dogm.Plat.III). Maniera în care indică aceste raporturi stă la originea pătratului lui Boethius: Haec omnia ita esse ut dicimus, ex ipsis propositionibus facile ostendunt infra scripta. Incongruae Omnis voluptas bonum est Omnis voluptas bonum non est
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
muzicii se distanțează de Platon și de teoria sa mai evoluată (Phil. 17c), neadmițând existența unui sunet intermediar, între ascuțit și grav, în teoria elementelor recurge la structura binară de calități (I, 6, 25-26), a căror combinație de identități și contrarietăți determină iugabilis competentia, deși scopul întregului excursus era evidențierea caracterului special al numerelor 3 și 4, diviziunea neoplatonică a Universului (I, 11, 10-11). 1.7.3. de constanța și consecvența cu care aplică teoria contrariilor, opoziția sensibilă ascuțit - grav este
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
contribuie din exterior la creșterea complexității sistemului. Stimulii exteriori îi permit sistemului economic să se îmbogățească, din multe puncte de vedere, să-și raționalizeze programele, să-și adapteze reacțiile, să-și optimizeze comportamentele. Dar, în același timp, varietatea și uneori contrarietatea acestor stimuli nu permit stabilizarea sistemului, formalizarea comportamentelor și obligă la deschidere, inovare și selecție permanentă pentru a extrage reperele esențiale ale eficienței. În acest sens, comunicarea devine foarte importantă, în toate sensurile. Regulile de eficiență, obligatorii pentru orice sistem
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
are ca fundament voința creatoare a părților totuși nu poate fi confundat cu contractul, prezentând particularități proprii. Este vorba de actul juridic complex care are drept caracteristică principiul majoritar iar ca fundament ideea de necesitate și paralelismul de interese (absența contrarietății intereselor) ca în cazul deciziilor adunării generale a asociaților din societățile comerciale, deciziile creditorilor în cadrul procedurii falimentului. În cadrul acestor acte juridice este incident principiul majoritar potrivit căruia, legiuitorul prezumă că un anumit număr dintre părțile participante la elaborarea actului juridic
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
mai evidentă a contradicției este ilustrată de opoziția logică, manifestată prin raportul care există între speciile unui gen cu două specii, precum adevăr-falsitate, organic-anorganic, plus-minus, vertebrat-nevertebrat etc. Dacă speciile genului sînt în număr mai mare de două, raportul este de contrarietate (ca în cazul fiecărui nume de culoare în cadrul genului culoare), cînd două elemente nu pot exista în același timp, dar pot lipsi, fiindcă există un altul. Ca atare, opoziția are două aspecte, contradicția, cînd dintre două elemente existența unuia presupune
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de culoare în cadrul genului culoare), cînd două elemente nu pot exista în același timp, dar pot lipsi, fiindcă există un altul. Ca atare, opoziția are două aspecte, contradicția, cînd dintre două elemente existența unuia presupune lipsa celuilalt și viceversa, și contrarietatea, cînd două elemente nu pot exista simultan, dar pot lipsi ambele. În planul propozițiilor (enunțurilor) categorice, contradicția este dată de faptul că nu se poate afirma și nega, în același tip și din același unghi de vedere, existența unei realități
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nega, în același tip și din același unghi de vedere, existența unei realități, unei trăsături, unui proces etc. În dialogul argumentativ, unde opiniile sînt diferite, această perspectivă restrînsă asupra contradicției este depășită prin cuprinderea și a aspectelor ce țin de contrarietate, încît prin contradicție se înțelege de fapt orice opoziție sau chiar orice activitate lingvistică care reprezintă o reacție de combatere, respingere, obiecție, negare și altele de acest tip, adică o raportare la categoria binară afirmație-negație. Ca atare, contradicția este relația
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
2.1. Interfitronul o terapie sinergica Interfitronul reprezintă o modalitate, prin care într-un remediu de sorginte fitoterapeutică, se cumulează sinergic trei principii terapeutice esențiale asumate de practică medicală actuala: principiul similitudinii (homeopatie); principiul contrarietății (fitoterapie): principiul însușit al pulstonicii sau al emisiei stimulate și amplificate de radiație luminoasă/bioluminiscență în domeniul microundelor (DDM). Lumină prin componentă cea mai pură (coerentă), LASER-ul are ca particularitate fundamentală transmiterea infoenergetică, astfel anumiți parametri de densitate, frecvență
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Ioan Pîrvulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2092]
-
În Invitație la bal, citim versuri precum: „Surîsul Îl porți ca pe un alpenstock”, „Arterele mi le descui ca mănușile”, „Trenul politicos a jucat fotbal”, „Afișe dinții tăi, mîinile tale articole de toaletă”, - vom remarca, după un prim moment de contrarietate, că asocierile ce generează comparațiile sau metaforele nu sînt tocmai absurde, atît doar că trăsăturile comune ale obiectelor puse În relație nu sînt cele mai pertinente: surîsul poate fi apropiat de alpenstock doar prin sugestia de ascensiune, Înălțare, În timp ce la
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
România. UN DAR AL VIEȚII MONTAIGNE Interfitronul o terapie sinergică Interfitronul reprezintă o modalitate prin care într un remediu de sorginte fitoterapeutică se cumulează integral și sinergic trei principii terapeutice esențiale asumate de practica medicală actuală: principiul similitudinii (homeopatie); principiul contrarietății (fitoterapie); principiul însușit al pulstonicii și/sau al emisiei stimulate sau/și amplificate de o radiație în domeniul energiei luminoase/bioluminiscență a microundelor (DDM). Lumina prin componenta cea mai pură (coerentă), LASER-ul are ca particularitate fundamentală transmiterea (info)energetică
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
-lea, în Franța, cei doi termeni, "cultură" și "civilizație", erau folosiți cu semnificație echivalentă, note distinctive fiind date de faptul că progresele individuale erau asociate "culturii", iar cele colective "civilizației". În Germania, însă, cultura și civilizația se aflau în opoziție. Contrarietatea celor doi termeni reflecta tensiunea și diferențierea socială și politică dintre aristocrația și burghezia germană 9. Aceasta din urmă era reprezentată de intelectuali germani, ce căutau să obțină întâietatea socială prin aprecierea valorilor spirituale, cărora le dădeau naștere, în special
by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
Aceasta este și marea sa vocație, atributul suprem al originalității sale literare. Cu nota - particulară și ea - că întreaga ascensiune macedonskiană nu se consumă lin, aerian și impasibil. Multă vreme desfășurarea se produce în tensiune, efervescență, cu sentimentul unor profunde contrarietăți interioare. Ea trece printr-o serie întreagă de puncte nodale, de alternanță și ambiguitate, în care „materia” începe să fie contrabalansată, anihilată și în cele din urmă total absorbită de „spirit”. ADRIAN MARINO SCRIERI: Prima verba, București, 1872; Ithalo, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
convingerile lor infatuate, în gândurile lor de mărire, putere și bogăție; sunt activi, supărăcioși, de o locvacitate obositoare, vorbesc fără încetare de fericirea lor, sunt susceptibili, ușor iritabili, impresiile lor sunt vii, afectele lor energice, determinarea lor violentă; dușmani ai contrarietății și constrângerilor, se supără și se înfurie ușor (II: 6-7). Monomaniacii sunt supuși iluziilor și halucinațiilor; adesea doar iluziile ori halucinațiile caracterizează delirul de care suferă și sunt cauza pervertirii afectelor și dereglării comportamentului. (II: 21) Sunt predispuse la o
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
f.d.]”> Scumpe Căline, Amicii, printre care cholericul întru nemurire Ghideanu , miau făcut cunoscut faptul că de nenumărate ori ai fost prin Iași, degrabă ispitindu-mă cu destulă obrăznicie: „Cum, nu v-ați văzut? N-a fost pe la tine?” cînd aflau contrarietate pe chipul meu, altfel atît de tembel. Mie îmi spun, evident, că descinderile tale în Iași poartă amprenta aglomerării faptelor în timp (ca unitate), lor însă nu le spun nimic, așa că ei trag concluzii de-a dreptul hazardate. Dar sînt
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]