4,553 matches
-
și colo, dar nu și haina - haina mea bună, cea mai bună. Acum era opt jumătate. Mi-am spălat fața cu apă și am simțit cum degete de foc îmi pipăie spinarea. Timp de zece minute am vomat conștiincios, cu convulsiile unui ciocan pneumatic, cărora n-am avut puterea să mă opun. Apoi am stat chircit pe fundul băii turcești, timp de douăzeci de minute, cuprins de spasme, ploaia argintie a dușului ajungând la temperatura și presiunea maximă, fără să reușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ca un băiat bun ce ești. Spune-le că el a băut un pic cam mult. Se întâmplă tot timpul. Ce naiba a luat? a explodat Marcus Samson. Parcă ar fi fost otrăvit. Pantofii lui James se loveau de podea, pradă convulsiilor. Și-a deschis gura pentru a voma și am văzut cu oroare că limba și buzele i se învinețeau. Dumnezeu știa când aveam să acostăm și să-l ducem la un spital. Pe măsură ce timpul trecea, era din ce în ce mai periculos pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mereu noi, însă incomplete.” Friedrich Schlegel arată în lucrarea Studiu despre poezia greacă (1795 - 1796) schimbarea de gust estetic a omului modern, care nu mai gustă reprezentările armonioase ale frumosului, preferința pentru insolit, șocant, excentric, respingător și îngrozitor fiind noua “convulsie a gustului în agonie: “ Frumosul este atât de departe de a fi principiul dominant în poezia modernă, încât multe dintre splendidele opere moderne sunt pur și simplu reprezentări ale urâtului. Astfel, ne vedem constrânși să admitem (cu regret) că există
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Între ele, În mijlocul cărora pulsau aorta și venea cavă. Pe măsură ce mergea, desenul creștea, ridicându-se pe verticală. Conștientizându-și criza, medicul mai trase o dușcă de coniac, pentru Îmbărbătare. Trupul său, Îmbrăcat În costum alb, de vară, fu străbătut de convulsii. Acum, zornăind prin venele și arterele sale, golite de vlagă, În locul stropilor de lumină se rostogoleau niște zaruri. Noimann se clătină ușor, dar nu se dădu bătut. Privind În fața sa, văzu cum desenul ce fâlfâia ca o fantoșă, clătinându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și Prundenii!. Vai de lume când se zdruncină creierul! Buna Lina era foarte puțin indulgentă cu misterul nebuniei și cu verișoara. In orice caz, Lenora, în incinta nebuniei ei, avea o logică perfectă: aceea a distruperei Cine poate închipui durerea, convulsiile, agonia trupului sufletesc până când omoară în făptura lui o ființă? Lenora ucisese în ea pe Doru și acum căuta să se ucidă în el. Durerea ei se strămutase însă pe locul unde fusese fericită, pe opera aceea care făcuse dintr-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
noastră! Ne facem despre noi înșine și despre lume o idee, sau un sistem de idei, și nu renunțăm la ele nici atunci când vedem că din pricina lor ni se destramă căminul, ne pierdem prietenii și, uneori, în condiții excepționale, de convulsie socială, ne pierdem chiar libertatea și viața. Compromisul cu ideile e un lucru tragic, fiindcă omul simte instinctiv că ideea aceea e chiar el, în timp ce un om, un lucru, un obiect nu e decât ceea ce a dat el în afară
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se răzbună, și o răzbună și pe mama lui, scoțând de unde fusese ascunsă insigna S.S. a tatălui și dîndu-i-o sub ochii soldaților, simulând sau poate chiar neștiind la ce pericol îl expune prin acest gest. Tatăl o înghite fulgerător, dar convulsiile îl apucă imediat și par suspecte ostașilor cu înfățișare mongolă sau turcmenă, care îl lichidează imediat. Asta ar fi trebuit să fie epilogul, dacă autorul n-ar fi avut reaua inspirație să caute dincolo de această narațiune, cam posomorită, dar foarte
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se stingă. Fiindcă atunci din ce s-ar mai alimenta dezamăgirea sa și a colegilor săi, cetățeni care scriu? Ar fi atunci siliți să devină cetățeni care rabdă, motiv care a aruncat de câteva ori Germania în cele mai grave convulsii pe care le-a cunoscut istoria modernă. SPERIETORI DE CIORI Am văzut zilele astea ceva foarte vesel în saloanele de ană "Apolo" de pe Calea Victoriei. Sculptură pop-art, dacă nu cumva mă înșel asupra denumirii. Era prezent mult tineret. Nu știu dacă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ar trebui să fie, punând astfel arta sub tutela unui cod abstract de morală bizantină care, așa cum era și ușor de prevăzut, nu putea decât să condamne creația la uscăciune și dulcegărie. Și asta tocmai într-o perioadă de mari convulsii sociale și de răsturnări spectaculoase. Întărirea prestigiului artei nu e posibilă decât prin crearea de opere durabile, în care cuvântul, asemeni unor pietre cioplite, să se așeze unul lângă altul până ce edificiul se va ridica trainic și impunător. Nu exista
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ceară iar trupul îmi fusese poleit cu aur. Doar albul ochilor scăpase de pojghița strălucitoare. Cu glăscior subțire cîntam cuplete obscene, oferind perechilor singuratice o rodie străpunsă de săgeată. Deodată am început să tremur: poleiala îmi otrăvise pielea. Cuprins de convulsii, muream. Mi-am adus aminte că citisem asta undeva și, căutînd să mă liniștesc, am adormit din nou. Deșteptat în lăuntrul meu, m-am pomenit deodată într-un vîrtej de oameni negri care se roteau ca o sfîrlează. Se desfăceau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
țării, mult depărtată de locurile aflătoare În Câmpia Dunării, și nu știuse că era un fel de rudă de departe cu mama lui Ectoraș, venetică În sat și purtând În sine o amestecătură ciudată de nații, făcută posibilă de aprige convulsii ale istoriei. Tatăl ei provenea dintr-o familie neaoșă, cu adânci rădăcini În provincia Îndepărtată În care avea să se nască mult mai târziu sinucigașul iubitor de femei ce nu-i erau pe potrivă. Acei neaoși se dezrădăcinaseră și părăsiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nume, ci după titluri, „Soare al Regalității”, „Stâlp al credinței”, „Umbră a Sultanului”. Bărbatului care a avut onoarea să inaugureze era democrației i s-a acordat titlul cel mai prestigios dintre toate: Nizam al-Mulk. Derutantă Persie, așa de constantă În convulsiile sale, așa de egală cu sine pe parcursul atâtor metamorfoze! XXXV Era un privilegiu să asiști la deșteptarea Orientului, a fost un moment intens de emoție, de entuziasm și de Îndoială. Ce idei strălucite sau monstruoase putuseră germina În creierul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mine se trezește o senzație pârjolitoare de greață, am impresia că am auzit plânsetul îndepărtat și înfundat al copilului. Capitolul optsprezecetc "Capitolul optsprezece" În cea de-a opta zi, ne oprim din jelanie și ieșim într-o lume cuprinsă de convulsii, asfaltul se deschide sub picioarele noastre, un crater uriaș înghețat într-un căscat amenințător, însoțindu-ne înaintarea, numai un pas mărunțel de-am fi făcut și ne înghițea cu totul în adâncurile sale. Coborâm scările ținându-ne de mâini, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
alb, pantaloni bufanți și teniși în picioare. Era înaltă și slabă și nu avea aproape deloc sâni. Strâmba în permanență din gură, parcă ironic, dar într-o singură parte, iar colțurile ochilor păreau prinse de o ușoară și aproape invizibilă convulsie. Părea drăguță și destoinică, dar oarecum plictisită de lume și de viață. M-a privit din cap până-n picioare și aveam impresia că va scoate, în orice clipă, metrul din buzunar și mă va măsura. — Știi să cânți la vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
v-a zămislit! Pe ușă, se avântă ca eretele, între motanii descumpăniți, un ajutor nesperat: coteiul Pizdeluș, cățelul reinventat sub forma unei adevărate grenade defensive! În toiul corului de lătrături și de miorlăituri sălbatice, babornița îngenunchează lângă trupul scuturat de convulsii tonico-clonice și-și urmează descântecul: De-o fi de bărbat, Orb la numărat, Coaia să-i pocnească, Pișatu' să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobolanul se zbate, se zbate, se zbate! De-o fi de femeie, Numele să-i
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
făcu, atinse un panou. Un corp solid și țeapăn îi căzu pe umeri. Întoarse ochii și dădu peste niște degete scheletice și cabușonul cenușiu al unui ochi. Un urlet de groază îi ieși din gât. Cu pântecele strânse într-o convulsie de scârbă, se zbătu frenetic. Creatura se răsturnă greoaie pe punte și rămase nemișcată. Dallas și Ash se repeziră spre ea. Cei trei oameni se holbau la forma strânsă pe podea. Degetele sale erau chircite, osoase, precum falangele unui mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
iar și să facă spume la gură tresăltând ca o apucată, așa încît sora a aprins lumina, i-a pus o pernă sub cap și i-a apăsat mâna peste gură și nas, ținînd-o strâns vreo treizeci de secunde, până convulsiile s-au mai rărit. Iar azi, dimineața, când a intrat sora cu căruciorul cu medicamente, Elisabeta, cu ochii goi, a înghițit tranchilizantele și s-a proptit din nou între perne. Nu i-au dat micul dejun, ceea ce ne-a trezit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
apară o serie de opere cu totul remarcabile [...]. Mari personalități s-au conturat în deceniile interbelice, ca expresie a spiritului creator românesc, eliberat oarecum de obsesia politică”. Într-o evoluție complexă a țării, din care n-au lipsit greutățile și convulsiile, provinciile istorice reunite au participat activ la realizările epocii, beneficiind totodată de pe urma lor. Prin întreaga sa evoluție materială și spirituală, România se încadra și mai intens în civlizația europeană. Drumul ascendent pe care a mers societatea românescă în numai 22
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
între suferințele mijlocite de trup și cele care lovesc sufletul fără intermedierea acestuia, există stări ale unor crize totale ce copleșesc atât corporalitatea cât și spiritul. Aceste crize nu pot fi definite nici ca dureri spasmotice ale fizicului nici drept convulsii numai afective sub apăsarea cărora sufletul își consumă agonia. Ele sunt situări extreme într-o condiție de insuficiență și damnare existențială, de perpetuuă descomplectare, dezarmonie și dezacord între elementele ce nu mai pot alcătui astfel echilibrul unei integrale unități. Ființa
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și nedrept iată termenii extremi din ciocnirea cărora dar și sub semnul coexistenței lor bizare survin dramele sufletului ce-și consumă energia incandescentă numai dinspre și întru spirit neasumându-și trupul ca intermediar dar înfierându-l dureros cu cicatricea unor convulsii titanice. Există multiple situații ontice când asemenea drame survin dezvoltând peste destinul unei individualități umane suflul lor devastator. Astfel, unul dintre cele mai elocvente contexte evocate aici drept sol fertil pentru aceste suferințe de ordin spiritual îl reprezintă fenomenul înstrăinării
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cu mâinile goale să desfacă dărâmătura, cei din jur strigau încet !, încet !, atrăgând atenția că mulți ar fi îngropați înăuntru. Și, într adevăr, după un timp am văzut chiar eu două mâini ieșind la iveală din molozul îndepărtat. Zguduit de convulsii, am început să vomit, nemaipăsându mi cine sunt, cine m-ar putea vedea : toate conveniențele existenței civilizate dispăruseră și aveam în față rânjetul nud, cinic al vieții. Cu această senzație fluturând prin fața ochilor minții - că modul obișnuit în care trăim
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
metode, axate pe grupuri mici și, în momentul în care starea generală devine pozitivă, se poate desfășura o anumită acțiune, care să-i cuprindă pe toți membrii sistemului. Derularea unor acțiuni de masă pe un trend negativ poate conduce la convulsii interne, cu grave consecințe, poate conduce la schimbarea conducerilor sistemului, fapt care nu întotdeauna este pozitiv pentru sistem. Asemenea trenduri negative pot conduce, în cele mai grave stadii, chiar și la pierderea identității sistemului, aspect catastrofal pentru sistem și pentru
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
a rolurilor, fiindcă totdeauna, în plan secund sau chiar în prim plan, dar ascuns de mărcile morfosintactice ale celorlalte (verbe și pronume de persoanele a II-a și a III-a), se află un eu liric atent la toate gesturile, convulsiile / combustiile, care contemplă spectacolul lumii cu care interacționează, însă spiritul său actorial nu-i permite să rămână mult în această ipostază, împingându-l să devină actant, ieșind în arenă ori de câte ori echilibrul în care crede e pe cale să se surpe: O
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
dacă stăm, ne stă norocul, iubire - a “poruncit” Zâna, luându-mă de mână și lipindu-se de mine cu tot trupul. ― Doamne-ajută - a glăsuit Sevastița, pornind înainte. În mână purta o desagă potrivită. Mergeam ținându-ne de mână. Prin ușoarele convulsii ale degetelor Zânei, îi simțeam fiecare impuls al inimii. Răspunsul meu urma involuntar aceeași cale... Când Sevastița a ajuns la stejarul de la intrarea în pădure, s-a oprit. A lăsat desaga jos și, cu mâinile împreunate a tânguire, ni s-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
că nu mai scap din această șerpească chemare iau din mîna demonului cu păr bălai acest decoct sacru și-l duc la gură. Și iată! gura mea se Îndulcește cu miere, dar, după ce Înghit, mă prăbușesc la pămînt, străpuns de convulsii. Și atunci am știut, știu și acum, cînd fac toate acestea cine eram, cine sunt și nu-mi dădusem seama, și Încă nu-mi dau seama, și inima mea se răzvrătește a moarte, căci am Înțeles Într-un tîrziu că
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]