1,194 matches
-
-l vede mort. De altfel, scenariul de film de la care pleacă romanul e construit tocmai pe această ambiguitate - pe faptul că Eleanor ar fi putut și să-și ucidă soțul, și să încerce să-l salveze. Personajul, literar vorbind, beneficiază copios de această neclaritate. Drept dovadă, Marlowe însuși decide să treacă de partea ei - din urmăritor, el devine un fel de înger păzitor, convins că femeia care se oferă și să-l plătească, și să-l seducă nu poate fi atât
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o poate aminti, fără a schița o narație a ei. Lirica lui B. conține, drept urmare, întotdeauna, ecouri epice îndepărtate, istorisește experiențe existențiale, sub formă de „basm” sau parabolă, lăsând dicțiunii principala funcție metaforică și reducând la minimum descripția. Din cauză că utilizează copios zăcăminte imaginative folclorice, credințe obscure, reminiscențe ale unor practici magice străvechi, în ciuda subiectivității extreme, poezia lui dă o impresie stranie de obiectivitate. Deformarea fabulatorie a realității trimite la reprezentări colective persistente, de unde senzația că relevă o natură veritabilă, profundă, esențială
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
ceva mai devreme, Contemporanul susține în continuare rubrica destinată acestor dezbateri întitulată: În legătură cu problema tipicului în literatură. În discuție se implică și G. Călinescu. Acesta mai publicase 16, sporadic, câte un articol-două și-n anii precedenți, căznindu-se, prin citări copioase din autori sovietici, să-și mascheze inapetența ideologică. Efortul însușirii marxism-leninismului va fi apreciat și de data aceasta, dincolo de discuțiile stârnite de intervenția sa; căci comentarii au fost, pro și contra, dar, spre deosebire de cele din 194817, opiniile potrivnice sunt repede
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la limita de jos a inteligenței: „Mă văd în pantalonași scurți, mereu cu genunchii juliți” etc. Suspectăm pe ziariștii de la Academia Cațavencu de acest procedeu și ne desolidarizăm de ei, chiar dacă, uneori, efectul acestei înlocuiri abuzive este de un umor copios. Ceea ce ne miră este însă altceva, după cum mărturisea titularul de rubrică, Eugen Istodor; oamenii politici solicită insistent să fie intervievați, cu toate că știu ce-i așteaptă: să fie puși în situații caraghioase, prin afirmații rupte din context sau prin înlocuirea întrebărilor
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Oricum nu ca bărbat, și nici nu-i este de folos pentru ce are el de făcut acum. — Zeița nu-și incită niciodată adoratorii la trăiri murdare, nu provoacă și nu seduce... Atunci ce mama mă-sii face? înjură Fulcinius copios în sinea sa. — Dragostea ei nu e nici dereglată, nici lascivă, ci serioasă, continuă molcom bătrânul. Așa ca pentru mine, se autoironizează. Conchide cu un oftat: — Corpul ei este sălașul frumuseții pure și nemuritoare. Se ridică greoi. Îi dă ocol
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
căci Vip saniei nici că-i pasă. I a strunit bine. Și-au dat seama că n-a mâncat nimic de prânz și că n-o să mai apuce să bage nimic în gură până la cină, așa că au pregătit o gustare copioasă. De pe patul opus, Scribonius își plimbă ochii cu nesaț peste bunătățuri. Îl tentează mai întâi salata de legume fine, aromată cu ierburi, pregătită după fantezia gastronomică a bucătarului. Poftește apoi la scaieți de Cartagina, dreși cu oțet îndoit cu miere
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un radiator supraâncălzit. — Domnilor. Ce vești mai circulă prin piațetă? Întrebă Doc Fischer. Vorbea afectat, cu un fel de extravaganță care-mi părea a fi culmea eleganței. — Păi, curcanul gratis la frații Woolf? — Ai luat parte la ceremonie. — La modul copios. — Mulți dintre confrați? — Toți. Toată echipa. — Multă veselie sărbătorească? — Nu prea. Doctorul Wilcox, aici de față, a participat și el puțin. Doctorul Wilcox Îl privi și apoi se uită la mine. Vrei să bei ceva? mă-ntrebă. — Nu, mulțumesc. — Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dar și mateină. Cufărul cu molii spațiu infinit al reveriei plăsmuitoare de fantasme cu amintiri trăite/visate, frenezia recompunerii prin magie fabulatorie a ființei ca obiect sacral și a Lucrului ca timp oprit, încrustat, sufletul vagant prin epoci și medii copios populate cu vedenii oferă lecturii voluptăți de alchimie psihologică. Au trecut mai bine de zece ani de când am prefațat (zadarnic) întâia oară Cutia cu bătrâni. Și Andrei Oișteanu și eu am îmbătrânit, nu în stil, nu în concepții, ci pur
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
numelor reale ale lui Filip-Teodor, Matei și Bogdan în trei limbi diferite) și reflexivitatea pernicioasă a omului, creatură nedemnă de Creatorul său, se întinde abisul tuturor interpretărilor asupra actului Creației și a responsabilităților Ființei. Este exact materia din Comisionarul, exploatată copios de Andrei Oișteanu: "Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? (...) Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecate? Pe cine am disprețuit? Pe cine am urât? Pe cine am vrut să omor? Pe mine
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lacrimile Irinei. De altfel, nu mă mai lua nimeni în serios. La școală cu toții mă osândiseră printre "aranjații definitiv". Totul era așa de limpede, încît nu mai încasam nici măcar ironii. Încercai cel puțin ca acest prezent să fie cât mai copios: citeam împreună tot timpul, vizitam expozițiile și respiram melancolia parfumului de tei de pe bulevarde, îi dam sfaturi cum să se îmbrace, cum să râdă, cum să-și ție capul, cum să se coafeze. Sfaturi binevoitoare de "prieten bun", de fapt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
explicația era mai ales: pe dânsul Ioana nu-l iubea și o indignau toate gesturile, la mine orice i se părea perfect.) Ca un animal, credea că totul trebuie făcut simplu, un act de care trebuie să profiți cât mai copios. Și-a făcut cu mine educația, și acum, cu altă ocazie, se va prezenta învățat de mine! Ce umilință pentru Ioana, așa de mîndră! - Și de ce n-ai plecat de la prima oară? (Aș fi suferit mai puțin?) - Era prea târziu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dar și mateină. Cufărul cu molii spațiu infinit al reveriei plăsmuitoare de fantasme cu amintiri trăite/visate, frenezia recompunerii prin magie fabulatorie a ființei ca obiect sacral și a Lucrului ca timp oprit, încrustat, sufletul vagant prin epoci și medii copios populate cu vedenii oferă lecturii voluptăți de alchimie psihologică. Au trecut mai bine de zece ani de când am prefațat (zadarnic) întâia oară Cutia cu bătrâni. Și Andrei Oișteanu și eu am îmbătrânit, nu în stil, nu în concepții, ci pur
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
numelor reale ale lui Filip-Teodor, Matei și Bogdan în trei limbi diferite) și reflexivitatea pernicioasă a omului, creatură nedemnă de Creatorul său, se întinde abisul tuturor interpretărilor asupra actului Creației și a responsabilităților Ființei. Este exact materia din Comisionarul, exploatată copios de Andrei Oișteanu: "Cu cine m-am luptat în certuri fără sfârșit? (...) Pe cine am urmat prin labirintul gândurilor alunecoase și al străzilor întunecate? Pe cine am disprețuit? Pe cine am urât? Pe cine am vrut să omor? Pe mine
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ca și cum n-am fi observat nimic. Făcîndu-mi o datorie de a-i devia atenția în altă parte, fără 1 Basma. ca să pot reuși, nici voi cu tot dinadinsul să o deviez și pe a mea, am fost de o locvacitate copioasă și susținută. I-am arătat Văraticul, răzlețit sub soare, faldul munților în care se ascunde Agapia, Ciungii, cu runcurile ca niște sâni formidabili, misteriosul Pleș, exilat în marginea zării. În fața noastră, Cetatea Neamțului, molar sfărmat al unui leviatan de coșmar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
acestei impresii. Cu un rânjet enorm, adresat întregului nostru colectiv, și-a înălțat mâna cu țigara și, cu un deget, și-a ciocănit, cu tâlc, întâi gura, apoi urechea. Gestul lui părea să se refere la un fel de glumă copioasă pe care voia să o împărtășească cu noi. În acel moment, doamna Silsburn, aflată lângă mine, a dat un semn evident - aproape o tresărire - de înțelegere. A atins brațul de satin roz al doamnei de onoare și a strigat: — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
repaus feroce care mă derutase pe parcursul călătoriei, dar când s-a apropiat de noi, masca i s-a transformat: a executat în fața noastră o pantomimă de reverențe și ploconeli, iar eu m-am pomenit, la rândul meu, rânjind și dând copios din cap. Părul lui alb, rărit, arăta proaspăt pieptănat - aproape proaspăt spălat, de parcă descoperise o mică frizerie pitită în celălalt capăt al apartamentului. După ce a trecut de noi, am simțit nevoia să privesc peste umăr și, când am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că dacă scriitorul chicotește în fața masculilor care poartă fuste invizibile, o face în dauna lui proprie și eternă. N-am să mai spun nimic în legătură cu acest subiect. ăsta e genul de confidență de care se poate abuza cu ușurință și copios. E de mirare că nu suntem încă și mai lași în scris decât părem. Glasul lui Seymour, incredibila cutie sonoră a vocii lui, e ceva ce nu pot discuta aici. Dar n-am suficient spațiu ca să dau îndărăt. Deocamdată, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Nu se Îndura să se Înapoieze acasă. Ce să facă? Să se Încumete să exploreze terenul către centrul orașului ori să continue să admire agitația specifică a unui asemena loc de desfacere a produselor particulare, unde uneori te puteai amuza copios. Renunță la ambele alternative În favoarea unei curiozități ce-i Înfierbântă sângele, zărind câțiva milițieni Îmbrâncind, forțând, aplicând pedepse corporale cu un baston de cauciuc, unor persoane ce refuzau să onoreze „Duba miliției”, intrând Înăuntru!! La sfârșitul celui de-al doilea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În partea opusă clădirii principale, Tony Pavone fu nevoit să facă o mică escală la șoferii ce vociferau agitându-se... Sub nici o formă dacă se Întârzie prea mult, dumnealor nu mai pornesc la drum noaptea, riscând accidente. Promițând o masă copioasă iar la depozitarea cartonului la locul de producție, ceva bani de buzunar, reuși să calmeze spiritele. Alergă la Contabilul Șef pe care-l găsi În ședință. Însfârșit, după o așteptare ce i se păru secole, Tony Pavone intră În biroul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
comanda, Începeți să vă Îmbrăcați. Pentru treaba asta uite, aveți la dispoziție, două minute. Atențiune, echipareaaa...!” Liberii se distrau râzând cu hohote, iar la câteva secunde apărură și câțiva gardieni În uniformă ce văzând spectacolul Își dădeau coate amuzându-se copios. Cum am mai arătat, camera fiind extrem de mică pentru cei douăsute cinci zeci ori trei sute arestați, pentru a Încăpea toți Înăuntru era necesar să Înfigă unul În celălat În cele mai dificile, caraghiose poziții pe verticală, Încât efectiv ce-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
viziteze orașul și Împrejurimile iar Într-una din zile parcuseră pe jos distanța până la Nurenberg, fără ca nimeni să le ceară justificare a timpului cheltuit...Adese ori, fermecați de tot ce vedeau, se Întorceau la locuință după miezul nopții, renunțând la copioasele preparate culinare În favoarea asimilării a tot ce Întâlneau În drumul lor...! Tony Pavone, știa ce are de făcut și unde să emigreze. Se gândi totuși s’o Întrebe și pe Atena, să afle și dorința ei. „Te-ai gândit tu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu Winnetou și cowboys pe pereți. Doar jurnalele care le precedau mai încercau anemic - preambul jenant la imaginea lui Pierre Brice - să ne aducă la realitatea construcției socialiste. Le înghițeam exact așa cum erau: umplutură obligatorie, sare amară înaintea unui dejun copios. Poate o dată cu această schismă jurnal/film am început să separ între ritualuri sociale obligatorii și zonele de libertate de alegere. Jurnalul exprima un imperativ ipotetic: dacă vrei s-o vezi pe Brigitte Bardot, atunci trebuie să înghiți 15 minute despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
poeți și artiști latino-americani și nu numai au fost inspirați de frumusețile și istoria multiseculară a acestui oraș, în care razele soarelui pătrund greu și rar, unde ploile nu își găsesc prea des spațiu de răpăială, dar unde umiditatea este copios întreținută de vecinătatea generoasă a apelor Oceanului Pacific. Peruanii de cultură obișnuiesc să spună că, "pentru a cunoaște Lima nu este suficient s-o străbați geografic, ci trebuie să-i captezi spiritul" sau "Lima, cine nu te vede, nu te stimează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
-și facă nevoile, dar femeia insista. Câinele tot încerca să se ridice, dar femeia nu-l lăsa. — Aici! N-o puteam auzi, dar îi citeam pe buze. Ciudat. Apoi a intrat mama și m-am înfruptat cu un mic dejun copios - o jumătate de felie de pâine prăjită, unsprezece boabe de struguri, opt pastile și o cifră record de șaizeci de grăunțe de cereale cu orez - pentru că trebuia s-o conving cât de mult îmi revenisem. În timp ce mă spăla - un proces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și am încercat să stau nemișcat și transportat. Soarta mi-a mai oferit un bun motiv pentru a rămâne nemișcat. Nevoia mea de a mă pișa - suficient de intensă acum o oră, când în taxi îmi revenea obsesiv scena ședinței copioase și reconfortante din buda Martinei - se transforma acum într-o nouă eră a suferinței celei mai detaliate. Aveam senzația că țin în poală o ghiulea incandescentă. Am luat în considerare ideea de a mă duce la closet, dar e clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]