1,710 matches
-
împliniri V ast univers de visări și trăiri E figie din Doina română L ocuri și oameni heraldic străbune O magii Vouă, bravi făurari, R au de Iubire cât Oltul și voi, nepieritori! PORUNCI INSCRIPȚIONATE PE PRUNCI Căzând uneori sub copite păgâne Și vremuri barbare ale rotii dințate Din cercul cel mare al vremii Ai noștri strămoși Rugându-și pământul Frământat între degete Sângerându-și eroii în doine Au simțit permanent galopându-și părinții Din cuarț către iarbă Și-n barbă
PREMIUL III LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR , EDITIA A II-A, 2016 [Corola-blog/BlogPost/373943_a_375272]
-
o, stăpâne, călăreț de aramă pe cal de fuior tu tot mereu Andromaca, să-mi dai timp să-ți citesc, să-ți povestesc despre zile negre în care sori străluceam să nu piardă copiii cărarea despre gropi și-astupări cu copita-mi despre țancuri și văi nivelate de mine să nu piardă zefirul cărarea-nserarea, despre râul pădurii nevăzut nici de cai, nici de pui de stăpâni dar n-ai timp. grăbește. încarcă pistolul și trage că se scutură norii și
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
identificat. Simt, ca să zic așa, și ca să nu ne pierdem umorul, cu o concretețe amețitoare, și iarba, și tufișurile prin care umblam, pe vremea când eram lup, am simțit, cum ți-am povestit, lumea aceea a taberei, am auzit zgomotul copitelor, am simțit armura, l-am văzut pe Litovoi aici, la mine în casă. Privesc aceste avataruri, le contemplu și, de fapt, mă privesc pe mine însumi. Sunt singur și mai mulți. Mirela-Ioana BORCHIN: Până la urmă, pentru un cititor, nici nu
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
Pe ochii-i de patimă plini. Stejaru’-ndură să-i vorbească De iapa de cuarț dintr-un crâng, Cu sălcii ce par să zdrobească Oglinda de lac ce o plâng: „Pe ea o-mblânzești dimineața, Când roua îi calcă-n copite Și bobul se-ascunde-n fâneața Câmpiilor proaspăt cosite.” În zorii ce tocmai mijeau Din negura nopții, călare, Un tânăr, cu ochi ce-i sclipeau, În crângul de sălcii dispare. O vede păscând lângă lac Cum rumegă poamă cu poamă; În rouri
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
pe coadă cum zac Culorile-i tulburi din coamă. „Trecuturi din mine te sapă Și limba-ți prea rece și udă Îmi spumegă liniști și-ndoapă Din rana deschisă și crudă.” „Pe mine m-auzi dimineața, Când roua îmi calcă-n copite Și bobul se-ascunde-n fâneața Câmpiilor proaspăt cosite.” În liniște, iapa se-adapă, Cu ochiul pe ram, împietrit - Lăsase să-i scape din pleoapă O lacrimă-n prasiolith. „Pe ea o-ncălzești cu sărutul Luminii, ce-i cade pe ceafă, Pe
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
lor. Oblojiră cum putură, hohotind încetișor pe răniții rezultați în urma asediului, ce se plângeau care de o buză crăpată, care de un ochi vânăt, ba chiar trebuiră să scoată și un dințișor ce fusese smuls din lăcașul său de o copită micuță dar fermă. Jertfa pe care o considerau necesară, nu stoarse nici o lacrimă micilor eroi. Doar câteva lamentări firești, imprecații involuntare și amenințări fioroase elaborate mai ales de micul viteaz, dar care nu avură nici un efect asupra micilor cornute. Consolarea
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
toamnă, După-atâtea roade strânse azi arată ca o doamnă Ce-a muncit întreaga viață, zi și noapte, la decor, Ce spectacol, ce minune, drama ultimului dans Fără poante, fără aripi, fără rochie de bal... Frunze ce-o să moară mâine sub copitele de cal Azi valsează brumărite, geamăt, patimă, balans. Referință Bibliografică: Ultimul vals -grupaj de poezii cu Ana Podaru / Ana Podaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2181, Anul VI, 20 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ana Podaru : Toate
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
Voichița se rătăci prin pădure și se trezi deodată în mijlocul unui codru atât de întunecat încât nu reușea să vadă nici măcar urechile calului său, darămite urme de mistreț. Nici una nici două, calul prinse a fornăi speriat și a lovi cu copitele în pământul umed. - Ho, Crivăț, încercă să îl liniștească fata de împărat, ho că nu dau zmeii! Nici nu apucă să termine bine de zis acest lucru, că în fața ei apăru ca din pământ un zmeu uriaș cu zece capete
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
coadă, Li se face-ndrum grămadă, Îi mângâie cu lăbuța, Își răsucește limbuța Și-i linge pe lângă bot, Spurcăciunea de netot!” Mai încreți din sprâncene Și-l sfredeli printre gene: Afurisitul de cățel! N-aș putea face la fel?” Săltând copita-i colțuroasă, Izbi pe nepusă masă, Pe Stăpân chiar sub bărbie ... Ba-i fredonă și-o melodie. Ce mai note iscusite! Parc-ar fi trei crăci sucite! Surprins de-a sa neghiobie, Răcni stăpânul de furie: - Martin Baston, vino în
MĂGARUL GELOS de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371839_a_373168]
-
miez, făcându-le să părăsească alveolele spicului scuturându-se la orice atingere, pierzându-se astfel și descurajanta brumă de recoltă ce scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind într-un concert continuu. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
Doar atâta mai apucă, Apoi îi mai dă o brâncă, Doar așa, cât să se ducă În prăpastia adâncă. Înspre cal încet se duce Gândurile să-și adune, Mulțumit își face cruce, Murmurând o rugăciune. Calul, vesel, scurt nechează, Cu copita stânca bate, Fericit el lăcrimează Și-i mândru cum nu se poate. Călăreț și cal, spre norul Care lin pe munți se lasă, Se desprind de stâncă-n zborul Către zâna cea frumoasă. Trec peste pământ și ape Și, doar
INELUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372003_a_373332]
-
schije ascuțite cade scrumul din jaruri care ard încremenite în aer vălătuci inerți de aburi zac doar o clipă și se prăvălesc la fel cum țurțuri cad din ninse jgheaburi și pe trotuare ace risipesc o sanie alunecă stafie cioplesc copite-n ale gheții scuturi doi zurgălăi presară pe câmpie un vals sonor dansat parcă de fluturi *** Referință Bibliografică: vals de fluturi / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1845, Anul VI, 19 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
VALS DE FLUTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372376_a_373705]
-
le făceau cele două păsări. Pe când era gata-gata ca vulturul să răpună pasărea cenușie, prințul mai scoase un ac, ținti și îl înfipse în pieptul celui de-al doilea vultur. Acesta se prefăcu pe loc într-un unicorn argintiu cu copite de oțel, un corn de oțel și două stele în frunte. - Mulțumesc, strigă și acest unicorn, am să țin minte ajutorul! După ce și acest unicorn se făcu nevăzut în pădurea de la poalele Piscului Argintiu, prințul, prințesa și pasărea cenușie zburară
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
tot palatul se cutremura din temelii. - Am să vin la prânz să văd ce a mai rămas din voi! Nu apucă să iasă bine din pivniță Prințul Negru și oștenii săi, că un inorog argintiu apăru din senin, lovi cu copitele de oțel câinii până îi adună pe toți într-un colț, după care îi împunse pe rând cu cornul său de oțel. Imediat, aceștia se prefăcură în șoricei mici, care o luară la sănătoasa care pe unde apucară. Când orologiul
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
să apuce să facă vreo mișcare îl împunse cu cornul de aur în inimă, transformându-l pe loc într-o pisică blândă. După aceea, se iviră din nou inorogul alb și cel argintiu și, toți trei, reușiră să zdrobească în copite lanțurile cu care erau legați Prințul Izvoarelor și Prințesa Mărgărita. Inorogul auriu le aduse straie noi, inorogul argintiu îi aduse prințului o spadă, iar inorogul alb îi aduse prințesei legătura cu cheile care deschideau toate ușile palatului, apoi își luară
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
o tavă de argint sufletul tău își mânca porția de prăjitură rânjindu-mi mânzește. -Numai nebunii se încred în sufletul femeilor îmi șopti el trăgându-mi șmecherește cu ochiul. Apoi s-a preschimbat într-un cal alb a bătut din copite și-a scuturat coama și s-a dus să pască într-un alt trup de bărbat. Suflet de femeie eu întind numai o mână și timpul vine spre mine îl simt curgându-mi prin vene nu, nu, îmi spune la
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
stat la Poiana Izvoarelor, ploaia și-a picurat cântecul. Pe lângă ploaia care dansa zi și noapte împreună cu noi, au mai fost mistreții și carantina. Primii prinseseră deja curaj și dacă găseau ușa cabanei deschisă pătrundeau înăuntru. Dimineața urmele lăsate de copitele lor deveneau subiectul nostru favorit de discuție. În plus, după două nopți dormite în frig, marți ne-am trezit din somn cu o doamnă doctor la ușa camerei. Nu visam: eram în carantină. Iuliana și încă o elevă făcuseră oreion
ÎN TABĂRĂ, CU MAMA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371093_a_372422]
-
îmbină lirismul cu o formă ludică: „Culcat,/ stau cu ochii închiși/ și visez la poiana mea cu flori./ E atâta liniște și armonie!/ Și totuși căprioara nebună/ nu vrea să-mi dea pace/ încercând din nou/ să mă mângâie cu copita/ pe albul ochilor mei obosiți/ de atâta privit spre spațiul virtual". (Caprioara nebună) Nu de puține ori, căutându-ne sinele, ne putem rătăci prin labirintul vieții. George Roca are capacitatea de a limpezi zbuciumul sufletesc, stăpânind parcă o iarbă a
GEORGE ROCA: „POEME BILINGVE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344736_a_346065]
-
Killinger din Atlantic Monthly, despre zilele marilor ranch-uri de vite din vestul Americii. Un armăsar tânăr, încă neîmblânzit, era înhămat împreună cu un măgar, anume antrenat în acest scop, apoi li se dădea drumul în largul pășunilor publice. Izbind cu copitele, nechezând sălbatic, cabrându-se în salturi spectaculoase, armăsarul trăgea pe măgăruș grăpiș după el, aruncându-l în toate părțile, ca pe o traistă cu grăunțe. În scurtă vreme, cei doi bidivii dispăreau dincolo de orizont, părând a se întoarce împreună la
SAU DESPRE HANDICAPURI INTERIOARE de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 37 din 06 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344905_a_346234]
-
de bună ziua să fi menținut voi cu poporul pe care l-ați târât în toate aventurile zoologiei infecte. Vă trebuia această legitimație nobilă facturată de poporul român. N-ați păstrat nici măcar această regulă formală a jocului, ați început să împărțiți copite, în stânga și în dreapta, celor care v-au girat începuturile cețoase. Duduiți printre noi cu o totală lipsă de rușine și cu un înspăimântător efect pervers al lipsei de biografie. V-ați șters pe picioare și pe creier cu steagurile și
CE AVEŢI CU ACEASTĂ ŢARĂ? de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 1 din 01 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345008_a_346337]
-
iată această izbândă a nopții această ningere a pietrei pe care o așez căpătai ochiului din mine el nu plâge s-a secătuit s-a făcut noapte secundă în care se izbesc fluturii s-a făcut liniște piatră de măcinat copitele de cal s-a făcut că mă iubești moarte dar m-ai înșelat Referință Bibliografica: La moartea soției mele / George Adrian Popescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 829, Anul III, 08 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George
LA MOARTEA SOTIEI MELE de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345761_a_347090]
-
țipetele disperate ale vrăjitoarei și dansul balaurilor ce o scoseseră afară din grotă, pârjolind-o cu flăcările ce le ieșeau din gură. Prin norul de fum apare o alură de om cu cornițe, o coadă stufoasă, picioare hidoase ca niște copite de cal și brațe ca de maimuță în care ține o furcă din care țâșnește foc. Din gâtleju-i răgușit articulează cuvintele: - Nu mai suntem supușii tăi!... Puterea ta asupra noastră dispare, iar sufletul tău intră în posesia întunecimii sale, stăpânul
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
-i îngropată lada cea mare! Ajuns în dreptul tufanului unde fusese îngropat singurul galben, o arătare îi blocă principelui drumul. Calul necheză speriat și se ridică în două picioare gata să-l trântească de copaci. Același demon cu chip omenesc, coadă, copite și furcă care i se arătase la grota vrăjitoarei, i se ivi în cale rânjind: - Ți-am promis că-ți arăt ascunzătoarea comorii în schimbul sufletului tău! - N-am făcut nici un legământ cu tine! Pieri din cale mea! - Între viață și
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
prezentului care nu prea mai are răbdare. E vremea strânsului-plânsului în potire de chihlimbar, degustat în Florar, când „au înnebunit salcâmii” și când nările sunt amețite de miresme. Atunci năvălesc mustangii dorinței fără de frâie și înspumați. Ei bat nervos din copite și pielea lor tremură. Până să fie înșeuați răscolesc în copite țărâna din care și omul e plămădit. Brazdă după brazdă răsturnată-n pogor, așteaptă însămânțarea cu boabele vieții. Eheiiii! Peste cât timp va încolți din nou, firul? Se cuvine
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
potire de chihlimbar, degustat în Florar, când „au înnebunit salcâmii” și când nările sunt amețite de miresme. Atunci năvălesc mustangii dorinței fără de frâie și înspumați. Ei bat nervos din copite și pielea lor tremură. Până să fie înșeuați răscolesc în copite țărâna din care și omul e plămădit. Brazdă după brazdă răsturnată-n pogor, așteaptă însămânțarea cu boabele vieții. Eheiiii! Peste cât timp va încolți din nou, firul? Se cuvine să veghem în tăcere. Aurica Istrate are multe daruri și calități
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]