2,935 matches
-
creveții înainte de blestemul asfixierii și tace el nu este zid între mine și sărbătoare nu e trandafir pe o insulă de piatră e sânge aer care zboară de la înger la întâmplare cu porumbeii albi pierduți în fum mă lovește un corb în privire tronc tronc ca o ploaie de chibrituri în duna de paie a unei primăveri adormite nu nu am să trec dincolo de ispită poate că neștiind niciodată parerea mea despre durere îl lovește pe el pe corbul secătuit de
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
lovește un corb în privire tronc tronc ca o ploaie de chibrituri în duna de paie a unei primăveri adormite nu nu am să trec dincolo de ispită poate că neștiind niciodată parerea mea despre durere îl lovește pe el pe corbul secătuit de întrebări iar lacrimile sale nu ale mele lovesc aerul între două galaxii atinse de surâsul soției mele ... Citește mai mult mă lovește un corb în priviretronc troncplesnind sunetul de intrândul cunoașteriica o retină în tăcerea unei clipeapoineajutoratse lovește
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
ispită poate că neștiind niciodată parerea mea despre durere îl lovește pe el pe corbul secătuit de întrebări iar lacrimile sale nu ale mele lovesc aerul între două galaxii atinse de surâsul soției mele ... Citește mai mult mă lovește un corb în priviretronc troncplesnind sunetul de intrândul cunoașteriica o retină în tăcerea unei clipeapoineajutoratse lovește pe sine de întinderecum se lovesc între ei crevețiiînainte de blestemul asfixieriiși taceel nu este zidîntre mine și sărbătoarenu e trandafir pe o insulă de piatrăe
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
pe sine de întinderecum se lovesc între ei crevețiiînainte de blestemul asfixieriiși taceel nu este zidîntre mine și sărbătoarenu e trandafir pe o insulă de piatrăe sângeaer care zboară de la înger la întâmplarecu porumbeii albi pierduți în fummă lovește un corb în priviretronc troncca o ploaie de chibrituri în duna de paiea unei primăveri adormitenunu am să trec dincolo de ispităpoate căneștiind niciodatăparerea mea despre durere îl lovește pe elpe corbul secătuit de întrebăriiar lacrimile salenu ale melelovesc aerul între două galaxiiatinse
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
de la înger la întâmplarecu porumbeii albi pierduți în fummă lovește un corb în priviretronc troncca o ploaie de chibrituri în duna de paiea unei primăveri adormitenunu am să trec dincolo de ispităpoate căneștiind niciodatăparerea mea despre durere îl lovește pe elpe corbul secătuit de întrebăriiar lacrimile salenu ale melelovesc aerul între două galaxiiatinse de surâsul soției mele... XVII. ÎN CHINGA UNEI LACRIMI, de George Adrian Popescu , publicat în Ediția nr. 819 din 29 martie 2013. (Cu gandul la imaginea sotiei mele dragi
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
zis Ivan și despre comoara ascunsă de ei în munte. - Erau trei, taică, parcă îi văd: Anghel înalt și voinic, Badea scund și îndesat, Ivan de statură medie. Anghel purta o căciulă brumărie și avea o mustața neagră precum pana corbului. Badea era un hâtru și avea un fluier fermecat. De multe ori la hore cânta cu atâta foc încât părea că toată inima i se scurgea în cânt. Ivan era de statură medie și avea un scurtuc, țesut de nevasta
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
spun că adjectivul este o parte de vorbire ce arată calitatea, însușirea unui nume. Inițial el a fost tot un nume care avea acea însușire prin excelență. Astăzi sunt idiomuri care nu cunosc adj. „negru“, dar au înlocuitori: ca pământul, corbul, cărbune, noapte, adică substantive ce au acea proprietate. Ce lucru, ce animal e lung? Evident că toată lumea se gândește la șarpe. Nimeni n-a văzut un șarpe verde, roșu ori de 1½ kg. Am întâlnit un șarpe de 1 m
THE WORLD OF ETYMOLOGY. LUMEA ETIMOLOGIEI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352203_a_353532]
-
și a tras zăvoarele peste mine curge sânge pe eșafoade călăul îmi cere capul pentru a învăța iertarea îi spun mai lasă-mă puțin să mor să simt cum timpul trăiește în mine, să-mi plâng părul care șterge picioarele corbilor și viața luată cu forța am văzut apa, săream de pe un cerc pe altul nu aveam barcă, nici pământ sub picioare doar echilibrul perfect eram chip, tu erai doar culoare candela se stingea și m-am trezit în mijlocul întunericului azi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352252_a_353581]
-
vecinătăți atât de dramatic zbuciumate. Am facut întruna fotografii, așa cum fac toți vizitatorii, dar nu de puține ori, furați de ineditul peisajului, băgăm de seamă că n-am mai făcut poze cam demultă vreme, fiind total furați de peisaj. Mulți corbi croncăneau sau pluteau în aer, netemători de oameni. Sunt cei mai vechi locuitori ai acestor locuri. Netemătoare de oameni erau și celelalte viețuitoare. Respectul pentru măreția și frumusețea naturii, ca și regulile de comportament impuse și strict respectate, au făcut
MARELE CANION DIN ARIZONA – ACOLO UNDE NATURA A PLASMUIT SUBLIMUL de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356359_a_357688]
-
Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 313 din 09 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului ziua trezită din somn se spală pe ochi cu soarele clopotele strigă prin aer pesemne a murit un om moartea a prins aripi zgribulite de corb și-și îngroapă cerul în pământ la îndemnul sorții o primim în casă mâinile ei se așază pe inimă și-i fură misterul deasupra cerul deschide uși în pereți sufletul nu moare niciodată ne părăsește definitiv nu-și poartă crucea
DEŞERTĂCIUNE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356406_a_357735]
-
2012 Toate Articolele Autorului Dragi prieteni, puteti asculta nouă melodie ce se cheamă "IUBIREA", dând click pe link-ul de mai jos.. http://www.youtube.com/watch?v=ZMTC7bvP6Uo&list=UU4CnsEp3HgGtiAZVvAIWlyQ&index=1&feature=plcp Muzică și voce:Dan Lucian Corb; Versuri:Cristian Gabriel Groman; Este cea de-a treia melodie (DEMO) și va apărea în curând pe un CD audio ce va cuprinde mai multe piese cu muzica și versurile acelorași compozitor și respectiv, autor... IUBIREA E seara-acum pe plajă
IUBIREA (DEMO)... UN POSIBIL VIITOR HIT AL VERII ANULUI 2012... de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355934_a_357263]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > MELODIA "TĂCEREA" Autor: Cristian Gabriel Groman Publicat în: Ediția nr. 554 din 07 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Vă invităm să acultati cea mai nouă melodie intitulată; "TĂCEREA", compusă de talentatul prieten Dan Lucian Corb pe versuri scrise de Cristian Gabriel Groman, dând click aici: https://www.youtube.com/watch?v=WUhIbr-BjXw&list=FL4CnsEp3HgGtiAZVvAIWlyQ&feature=mh lolz ... Tăcerea... de Cristian Gabriel Groman la 11 decembrie 2010 S-a așternut tăcerea și sufletul mi-e gol... Și
MELODIA TACEREA de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355935_a_357264]
-
Muzica si voce:Dan Lucian Corb; Versuri:Cristian Gabriel Groman...Această melodie va apărea pe cel de-al doilea Cd audio (compozitor-autor), care va cuprinde muzică etno-populară... Clipul...se poate viziona dand click aici: http://www.youtube.com/watch?v=ifk2EuiE2w4&lcor=1&lc=u-xHeupwww3CgsFzcUy8-ZSnaLS005aG2rX8D3Fl41I&lch
...DOR DE ŢARĂ...(UN CLIP DEDICAT ÎN SPECIAL ROMÂNILOR PLECAŢI DEPARTE DE ŢARĂ) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355937_a_357266]
-
voi primi. primesc. în rugă îmi aștern gândul și inima și sufletul împlinind un ritual liber al celor ce știu că a arde după moartea trupului înseamnă libertate. și ard. cum mai poți crede că sângele tău are aripi de corb? cum mai poți crede că sângele tău are aripi de corb, când ciobul din pliscul puternic, sclipește ciudat și la răsărit, și la apus și mai ales, mai ales la amurg...? te-ai răsturnat leneș pe o creangă groasă de
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
sufletul împlinind un ritual liber al celor ce știu că a arde după moartea trupului înseamnă libertate. și ard. cum mai poți crede că sângele tău are aripi de corb? cum mai poți crede că sângele tău are aripi de corb, când ciobul din pliscul puternic, sclipește ciudat și la răsărit, și la apus și mai ales, mai ales la amurg...? te-ai răsturnat leneș pe o creangă groasă de mesteacăn surâzând ploilor, când mângâierile lor devin acide. te gâdilă, nu
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
sanctuar al deznădejdii dar... ce ne-am face fără strigătul copitelor cailor lăsați să tușească prea des, scoțând pe nări esențele vieții pe un pumn de iarbă părăsit de primăveri? cum mai poți crede că sângele tău are aripi de corb? tu? te știu, de când lacrima dintâi a ființei mele, a picurat lumină, în hexagoanele primului fagure... m-am rătăcit de tine, când fulgerul a ars vidul dintre inimile noastre. n-ai lăsat sunetele să alerge pe iarba cuvintelor te știu
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
gesturile sunt moarte, sufocate de ceața unor cuvinte goale, strălucitor de false... te caut pe tine, iubirea în care inima mea a ridicat un munte de întrebări, într-un vârf de baghetă din ametist... hărțile rădăcinilor între pământ și cer, corbul și trupurile aruncate de viață în liniștea orbilor. povești răscolite de ceața cioburilor de ochi rostogoliți printre semințe de dor... lumina le e bobul de grâu, când cuvintele nu mai au ecou. se rostesc grav în oglinzi mate de ape
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
cioburilor de ochi rostogoliți printre semințe de dor... lumina le e bobul de grâu, când cuvintele nu mai au ecou. se rostesc grav în oglinzi mate de ape, păstrând glasurile pierdute, într-o absurdă veșnicie. gol și o umbră de corb rătăcind printre mormintele fără cruci. trupuri pietrificate împlinesc hărțile rădăcinilor uitate de copaci undeva, între somnul adânc al legendelor și veghea oblicelor gânduri. nu e aer. gheața acoperă tălpile tăcutelor iluzii de viață. frunzele dor și râd gurile ascunzându-și
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
formele... contururi imprecis aruncate între nimic și prea înalt, pentru a fi atins într-un simplu hohot, de clownul timp. se descoperă o urmă de zbor în spirala fără noimă a cuvintelor. frazele curg pe fila din cartea în care corbul a smuls ochiul cuvântului, plimbându-l răbdător printre lumi. cald îl sărută și-l înghite hulpav, în clipa desprinderii de drumul cu tălpile uitate goale printre trupurile împietrite și rădăcinile copacilor a căror memorie a fost retezată când iarba i-
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
îl sărută și-l înghite hulpav, în clipa desprinderii de drumul cu tălpile uitate goale printre trupurile împietrite și rădăcinile copacilor a căror memorie a fost retezată când iarba i-a împletit pământului velința de verde. între pământ și cer, corbul... ruga de alb, într-o orgă de crini pe maluri se zbat arterele firii. complicate zvâcniri readuc terestrul la fila de noapte, într-un singur cuvânt. doar ecou de lumină modelează ce-i foame iar setea revine într-o orgă
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
am putea adăuga? O mie de nume, Este Cel Care Nu Se schimbă, El este cel care ne poartă Ca o mamă pruncul său, Fără să știm , în somn adânc. Privesc asfaltul, firimituri de pâine, Pete de sânge, pene de corb, Un cadavru imens s-a dizolvat în smoală, Exală mirosuri cotropitoare, Acesta este dragul nostru oraș, În care se mai râde, se cântă, se dansează, Deasupra sau în adânc, pe dedesubt. Așa cum plouă în inima mea, Așa plânge și câinele-Dumnezeu
MALDOROR de BORIS MEHR în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355958_a_357287]
-
cocote, Smârcuri pustii în inima lui Maldoror, Otravă grea, în vinele sale, sângele este verde, El nu are oase, doar crengi îngălbenite, Tulpini de brândușe, sfielnic pătrunde În Istoria Universală, alături De Don Quijote Coțcariul, Am văzut de curând un pui de corb rănit, Nu zbura, croncănea fără ură, adânc umilit, Poate-mpăcat cu o înfrângere apoteotică. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Maldoror / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 565, Anul II, 18 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Boris Mehr : Toate
MALDOROR de BORIS MEHR în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355958_a_357287]
-
PRINTRE RÂNDURI Metafore, nu sânge am în trup... De unde știu?Păi, să vă spun și vouă. Când spada vremii mă împarte-n două, Integru-n jumătăți mă reîntrup. Adesea în artere-aud cum plouă Metafore ce bat în Gând: hei-rup! Când corbii infinitului mă rup, Mă vindecă o ciutură de rouă. Frumoasa asta rupere se-ntâmplă, Veți zice voi, în ȚARA DE SUB TÂMPLĂ ! Ei, bine, da!Aici uimirea-i rană Cu porumbeii toți contemporană... M-am înțepat în deget și - blestem! - În loc de
SONET de JANET NICĂ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355992_a_357321]
-
scriitura lui Ioan: Capul și părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii lui erau ca para focului (Apocalipsa), în poezia lui Bacovia, „Tablou de iarnă”, apare ca un mister al timpului: E albul aprins de sânge-nchegat / Și corbii se plimbă prin sânge ... și sug / Dar ceasu-i târziu ... în zori corbii fug, - solicită atât de puternic previziunile imaginative ale poetului încât, în doar cele trei versuri, el parcurge un întreg eveniment petrecut al drumului spre Golgota și, totodată, poetul
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]
-
Bacovia nu a creat pe Pământ, el se înălța în noapte în camera-i tăinuită a Universului, privea și cuvântul învia murind pentru că așa vedea el lumea prin durerea lui fizică auzind: Chemări de dispariție mă sorb, / Pe când, tăcut, se-ntoarce-același corb, / Tăind orizontul, diametral (Amurg de iarnă). Corbul sugerează levitația sufletului însă și semnul inițierii, este pasărea morții dar și a fidelității față de omul superior, care are puterea să-l îngenuncheze și să îl facă să-i destăinuie din misterele lumilor
PREVIZIUNE CATACLISMICĂ ÎN POEZIA SIMBOLISTĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354775_a_356104]