714 matches
-
Merleau-Ponty, propunem o analiză a condiției postumanului, o analiză aflată în contrapoziție față de discursul transumanist discutat mai sus. Fenomenologia poate stăvili radicalitatea programului transumanist și îl poate redirecționa înspre un (postăumanism temperat și pragmatic. Astfel, prin influență fenomenologică, subliniem relevanța corporalității trăite în mod senzorial-motric și situate în spațiul virtual al cyborgului, al avatarului și al individului transgenic, atât în accepția de trup protezat sau alterat genetic, cât și de corp poziționat la interfața liminală a tehnologiilor comunicaționale. Conștiința cyborgică, cea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
realitatea virtuală, subiectul postuman se mișcă și se orientează, simte și percepe corporal, astfel încât putem concluziona că acest subiect virtual este raportarea corpului protezat, avatarizat sau modificat genetic la spațiul virtual până la realizarea simbiozei dintre organic și tehnologic. Legătura dintre corporalitate și spațiul tehnologiilor virtuale este, așadar, multiplă: de la designul spațial care își propune să organizeze corpul în spațiu, să planifice și să înscrie structuri arhitecturale și, implicit, sociale la atlase și hărți anatomice, de la controlul și supravegherea digitale la metafora
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ale naturii sau universului și ale artei. Încă o dată, privitorul devine participant în lumea artistică virtuală prin imersie corporală și prin interacțiune în timp real. Însă, universul tematic-vizual, cibernetic-iconografic, al naturii vegetale și acvatice este completat de elementele viscerale ale corporalității (reprezentări/ construcții optice de organe, vase de sânge și oaseă scopul de a accentua relația dintre lumea pământului și interioritatea trupului. Astfel, cele trei paradigme ale vizibilului artistic din instalație sunt peisajul vegetal, pământul subteran și trupul visceral. În cadrul acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ontologice ale subiectului-receptor și ale artistului creator, mutații (tematice și formaleă cognitiv-senzoriale ale propriului statut vizual, modificări artistic-estetice și social-comunicaționale. 3.6. Critica corpului virtual la Paul Viriliotc "3.6. Critica corpului virtual la Paul Virilio" Critica identității și a corporalității cyberspațiale se sprijină pe ideea ideologică a pierderii coerenței și continuității în identitate, care duce la rândul ei la dispariția controlului asupra realității. Am văzut în capitolul precedent modul în care se structurează critica baudrillardiană în legătură cu subiectivitatea virtuală, deși atitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dar nu trebuie nici exagerat. În toate cazurile, identitatea este dislocată din accepția umanistă tradițională, însă acest lucru nu înseamnă că postumanismul vine în serviciul tehnologismului, a mecanologiei menite să „dezumanizeze” subiectul uman. Într-adevăr, în numeroase cazuri, identitatea și corporalitatea umane ajung să depindă de suportul tehnologic, de o proteză, de o genă sau de o interfață pentru a se defini pe sine și ca alteritate, astfel încât problema delimitării limitelor om-mașină/rețea nu mai este clar rezolvată. Totuși, ființa umană
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
in vitro, a biogeneticii etc.Ă este teoretizată ca fiind îndreptată, de către pancapitalismul tehnologic, dominator și totalitar, împotriva trupului și a identității umane. Dacă teoreticienii ciberneticii asociază progresul tehnologic cu demersul umanist, Virilio critică anexarea percepției, a identității și a corporalității la viteza și la automatizarea mașinilor numerice. Astfel, dacă pentru Negroponte (1999Ă, sistemele de calcul „tind” să semene tot mai mult cu oamenii, să fie dotate cu o interfață multimodală ale cărei componente să fie exprimarea vorbită, indicarea și privirea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dezorientării sau al anxietății, în funcție de interesele implicate și de finalitățile prin care tehnologiile sunt utilizate. Dacă științele neuro-cognitive dețin un potențial viitor prin care percepția umană este desprinsă de realitatea fizică, prin implanturile neuronale directe care nu mai comunică cu corporalitatea, aceleași tehnoștiințe pot media între experiența uman-senzorială și lumea virtuală în direcții care valorifică trupul uman. Realitatea fizic-materială și rezistența umană nu pot fi confundate cu imaginația, ficțiunea, sau spiritualitatea, în ciuda pretențiilor anumitor futurologi de a face preziceri cu statut
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și de subiectivitate, de la operațiuni ale dorinței biologice și culturale la construcții ale emoției artistice. Entitățile postumane reprezintă, pe de o parte, procesele de subiectivizare a protezei, a interfeței ori a transgenei și, pe de altă parte, obiectivizarea sau artificializarea corporalității biologice și a eului uman. Pentru o mare parte a oamenilor, tehnologiile computaționale au devenit o componentă a ceea ce obișnuim să numim natura umană, deopotrivă o experiență corporală, una psihică și una socială. Proteza, interfața și transgena devin o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
inserării tehnologiei în corpul biologic poate consta nu numai în teama față de fragmentarea mașinală a organismului, ci și față de dislocarea tehnologică a eului 25. O concluzie a acestui studiu este faptul că identitatea virtuală a (postăumanului nu poate exista fără corporalitate și fără materialitate, ci, dimpotrivă, interacționează cu identitatea real-fizică. Cu toate că subiectul (postăuman consemnează trecerea de la o existență predominant solidă la una preponderent lichidă (în spiritul teoriei postmoderneă în cadrul fluxurilor mașinice, al fluidităților identității și al interstițialităților trasgenetice, nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
spiritul teoriei postmoderneă în cadrul fluxurilor mașinice, al fluidităților identității și al interstițialităților trasgenetice, nu trebuie să uităm de natura materialității care subzistă deopotrivă în mod fenomenologic și tehnologic. Astfel, corpul este restructurat ca biotehnologie, iar identitatea este dată de conlucrarea corporalității cu conștiința transfigurată prin relaționarea cu noile tehnologii informațional-comunicaționale. Identitatea (postăumană, ca solidaritate între materialitatea organic-mașinică, concretețea forțelor intelectului și subiectivitatea afectelor, este un proces de relații al organismului cu lumea, al minții cu trupul și al tehnologiei cu biologia
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
alterității, incursiuni ale biogeneticii, postumanul, intermediar și evolutiv, amalgamează interiorul și exteriorul, subiectivul și obiectivul, artificialul și naturalul, ficționalul și contingentul. Deopotrivă identitate și dezidentificare, identitatea postumană este o teritorializare a contradicțiilor: un spațiu al contestării și al redimensionării, o corporalitate care împuternicește și care constrânge, un construct mintal care deopotrivă înrădăcinează și care destabilizează. Aceasta pare a fi panorama modelelor corporal-identitare la granița cu tehnocultura. Precum corporalitatea nu trebuie confundată cu organismul, forma sa cea mai vizibilă, ordonată și solidificată
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este o teritorializare a contradicțiilor: un spațiu al contestării și al redimensionării, o corporalitate care împuternicește și care constrânge, un construct mintal care deopotrivă înrădăcinează și care destabilizează. Aceasta pare a fi panorama modelelor corporal-identitare la granița cu tehnocultura. Precum corporalitatea nu trebuie confundată cu organismul, forma sa cea mai vizibilă, ordonată și solidificată, răspunzând mișcării centralizate a trupului spre echilibru, identitatea nu trebuie echivalată unilateral cu mintea unificatoare a subiectului. Corpul cyborgic, cel avataric sau cel transgenic aduc cu sine
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
cel transgenic aduc cu sine dezechilibrul formelor și al funcțiilor organice, al ierarhiei și al localizării biologice, îmbinarea atomului și a fluxului, devenirea și diferențierea identității. De pildă, postumanul, în dimensiunea cyborgului, nu este un corp pur, „curat” precum robotul (corporalitate strict tehnologicăă, ci marchează dependența mașinii de natura organică a nevoilor umane, hibridizarea, impuritatea și contaminarea biologicului de tehnologic, alături de ideologic, social, politic sau etic. Deopotrivă organic și mașinal, postumanul cyborgic, cel avataric sau cel transgenic este material: organul, proteza
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
realul și actualul, atât cu fenomenologicul, cât și cu mașinicul. Identitatea postumană, subiectivă, întrupată și tehnologizată, este relațională și tranzițională în sisteme spațial-corporale deschise, întrerupte, cuplând modelul ontologic deleuzo-guattarian cu paradigma conștiinței fenomenologice și cu regimul sociologic foucaultian. Prin urmare, corporalitatea postumană poate fi caracterizată nu doar prin corelarea dintre schizo-analiză și fenomenologie, ci și prin ambivalența de descendență foucaultiană. Astfel, se înscrie în practici discursive care determină trupul să funcționeze ca un produs al puterii și generează subiectivități subversive și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
din vedere, ci continuă să se infiltreze în toate ipostazele cultural-contingente ale spațiului virtual. Cu toate că perspectiva foucaultiană a spațiului și a corpului sociale este lipsită de vederi fenomenologice, îndreptându-se mai degrabă înspre conceptul de construct discursiv-poststructuralist, maleabil și manipulabil, corporalitatea nu-și poate pierde calitățile fizic-biologice și senzoriale, atât în conjuncturile recent ivite, ale comunităților electronice sau ale democrației digitale. Ilustrând și concomitent chestionând subordonarea corporealității la practicile social-discursive, așa cum este aceasta întâlnită la Foucault, viziunea reconciliatoare a studiului de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
între feminin și masculin. Această mișcare nu este lipsită însă de paradoxuri, în contextul în care se admit în continuare ipostazierile masculine și feminine și se face apel la cybercultura destrupării și la transcendentalism cyberspațial simultan cu recursul la obsesia corporalității, inclusiv cibernetizate, la categoriile fizice și psihologice ale sexualității și ale dorinței senzorial-viscerale. Determinismul biologic (binară al genului masculin și feminin pare a fi înlocuit de un nou determinism, unul tehnocultural, care propune apariția unui al treilea gen: genul neutru
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și noile forme de constrângeri tehnologic-comunicaționale ale entității umane cibernetizate rămâne a fi înclinată într-o direcție sau în cealaltă în funcție de prezența sau de lipsa responsabilității umane. Identitatea postumană hibridată intră în paradigme existențiale și reprezentaționale virtuale, relaționând noțiuni ale corporalității, ale subiectivității sau ale politicii de practicile culturii vizuale. În acest sens, existența nu poate fi delimitată de imaginarul tehnocultural care simultan realizează ființa umană și o ficționalizează la granița unor noi modele de ființă. tc "" Concluziitc "Concluzii" Adoptând o
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
știința informaticii cu filosofia, sociologia, etica și artele corpului, în continuarea discursurilor tehnoculturale istorice. Demersul a fost de a combina practica tehnoculturală cu noile discursuri științifice și cu modalitățile imaginale actuale de subiectivare a trupului. Dat fiind interesul actual pentru corporalitate în domeniul studiilor culturale, am încercat sistematizarea, analizarea, exemplificarea și chestionarea modelelor corporale predominante. Studiul de față nu s-a redus totuși la panoramarea și criticarea locurilor radicale ale tehnoculturii, ci a încercat să aducă o perspectivă personală (cea a
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a genei străine, indiferent dacă aceste modele sunt ficționale sau existențiale. Se concretizează, astfel, o paradigmă ontologică hibridă care atrage după sine o schimbare de paradigmă perceptivă, ideologică, socială etc. Trăsături ale spațiului virtual pot fi, și sunt, propagate asupra corporalității: multiprezență, simultaneitate și ubicuitate, autoreconfigurare și indetermanență, însă acest tip de calități specifice spațiului informațional nu se poziționează în contradicție cu prezența materialității și a elementului senzorial-fizic din existența, activitatea și comunicarea umane. De asemenea, factorul ficțional și imaginal important
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
mixtură a elementelor mașinale și organice, materiale și fictive, existențiale și ideologice, într-un moment în care este relaționată, corporal și identitar, tehnologiilor cibernetice sau celor ale ingineriei genetice, tehnologii care la rândul lor sunt asimilate în natură și în corporalitate, în societate, în imagine și în ficțiune. Caracteristicile spațiului virtual, precum simularea, imersia, teleprezența, interacțiunea instantă sau „în timp real”, interfațarea sau telelocalizarea se răsfrâng în mod activ asupra percepției ființei umane. Astfel, corporalitatea și identitatea se configurează într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sunt asimilate în natură și în corporalitate, în societate, în imagine și în ficțiune. Caracteristicile spațiului virtual, precum simularea, imersia, teleprezența, interacțiunea instantă sau „în timp real”, interfațarea sau telelocalizarea se răsfrâng în mod activ asupra percepției ființei umane. Astfel, corporalitatea și identitatea se configurează într-o zonă existențială și culturală de mixare între uman și numeric, între imaginație și programare, o metisare de forțe materiale, biologice, tehnologice, dar și de fluxuri subiective, ritmuri ficționale și intensități metaforice. Se poate produce
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
modelează imaginea unei ființe senzuale, rafinate, cochete și frivole: "comme elles șont tentantes avec leurs toilettes claires, leurs toilettes légères qui montrent la peau" [Maupassant, L'inconnue, în La parure, p.685]. Costumul sculptează, cât permite codul estetic al epocii, corporalitatea sensibilă a Parizienei. Natură țesăturii (satin, mătase, dantelă, catifea) conota senzualitatea atingerii. Încorsetata, decorată cu mănuși și pălărie, în mătase, blănuri și dantele, Pariziana tulbură sufletele și inimile bărbaților. "Quand elle traversa leș salons, dans să grande robe de faille
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
istoria Europei, Polirom, Iași, 2002 BODY, Jacques, De quelques capitales de la douleur, în Paris et le phénomène des capitales littéraires, Actes du premier congrès internațional du C.L.L.C. 22-26.V.1984, 2 vol., Université de Paris-Sorbonne (Paris IV), Paris BOHANTOV, Dorina, Corporalitatea parfumurilor, în Eseuri, Critică literară, Știința, Arc, Chișinău, 2004, p.411-413 BOIA, Lucian, Istorie și mit în conștiința românească, Humanitas, București, 1997 BOIA, Lucian, Pentru o istorie a imaginarului, Humanitas, București, 2000 BONDARENCO, Anna, Le stéréotype et l'evenimentiel dans
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cel mai lung și mai reușit din punct de vedere stilistic, dând impresia unei vitalități extraordinare și a veridicității. Se pune un accent deosebit pe detaliile vestimentare, pentru a se păstra într-un con de umbră, misterios, aluziile directe la corporalitatea femeii.908 Personajul feminin are o inteligență nativă, un spirit practic și un simț al umorului care o fac mai mult decât simpatică: acceptă, după o scurtă ezitare inițială, avansurile și atențiile lui Neculai, un chiriaș al soțului, învățăcel priceput
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o deposedare, decât ca o ponegrire a trupului femeii, o ofensă, dar nu adusă sexului slab, ci tot unui bărbat, deoarece femeia intra în proprietatea cuiva, de obicei tatăl sau soțul. În cazul unei fecioare, violul îi denatura nu ființa, corporalitatea, „ci valoarea în sine ca proprietate pe piața căsniciei”, și de cele mai multe ori aceste prejudicii se remediau prin bunuri 929 Ibidem, vol. I, p. 147. 930 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 125. 931 Pamela E. Barnett, art. cit., p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]