6,252 matches
-
măsură la toate tarabele, lăsînd nucile de cocos și jocurile de noroc În seama copiilor. Acum, la unele tarabe cu greu găseai vreun lucru, pe care să-l poți da măcar servitorilor de pomană... Iată, Însă, că sub un mic cort se zărea un cozonac așezat pe un piedestal, Înconjurat de un grup nu prea numeros de admiratori. O doamnă le explica: — A trebuit să punem mînă de la mînă rațiile de unt. Stafidele le-a procurat domnul Tatham. Cucoana se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lui Arthur Rowe ce vede În cărțile care-i căzuseră - firește, era doar o figură menită să-l impresioneze - și totuși, Însăși tăcerea ei păruse mai aproape de adevăr decît orice i-ar fi putut spune. Ridică perdeaua și intră În cort. Înăuntru era Întuneric beznă, așa Încît cu greu izbuti să deosebească silueta doamnei Bellairs, o femeie corpolentă, Îmbrăcată În ceva care aducea cu o rochie de doliu - sau poate era un veșmînt țărănesc. Glasul puternic, adînc și convingător al doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a unei cucoane din genul celor ce-și folosesc timpul liber pictînd acuarele. — Ia loc, te rog, fă-mi o cruce În palmă cu o monedă de argint. — E atît de Întuneric! Dar acum Începea să deslușească prin Întunericul din cort: da, femeia purta o Îmbrăcăminte țărănească, iar pe cap avea o pălărie enormă, de sub care Îi cădea pe umeri un fel de văl. Scoțînd din buzunar o jumătate de coroană, trase cu ea o cruce În palma femeii. — Întinde mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
simți din nou o tăcere ciudată, În clipa cînd i se Înmînă cozonacul. Se strînseseră toți În jurul lui și-l priveau: trei doamne de vîrstă mijlocie și pastorul, care părăsise eșichierul; apoi, ridicînd privirea, băgă de seamă că perdeaua de la cortul ghicitoarei era ridicată și că doamna Bellairs se uita și ea. Arthur Rowe ar fi fost bucuros să mai audă o dată rîsul firesc și odihnitor al grăsanei În tăcerea ce se lăsase, plină de Încordare, ca și cum oamenii ar fi asistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din Micul duce. — Am rămas foarte tîrziu, foarte tîrziu, se tîngui cucoana cu pălăria pleoștită. Dar, În ciuda orei tîrzii, se mai ivi un mușteriu care socotea că merită să plătească intrarea; dintr-un taxi coborî un individ care porni spre cortul ghicitoarei. Ai fi zis că-i un păcătos zorit să se spovedească, de teamă să nu moară Înainte. Să fi fost, oare, Încă un adept al miraculoasei doamne Bellairs? Sau poate chiar soțul doamnei Bellairs, venit s-o smulgă ritualului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mătase a unui oficial din minister care stătea lângă mine. Ochii ei urmăream filmul cu o privire sedusă, de parcă s-ar fi văzut pe ea însăși și pe fiicele ei dezmembrate în accident. Vizitatorii se duseră cu pași nesiguri spre cortul cu ceai. L-am urmat pe Vaughan către mașina zdrobită. Se opri între scaune, scuipându-și în iarbă guma de mestecat. Știam că fusese mai afectat decât mine de accident și de filmul rulat cu încetinitorul. Stând singură printre scaune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
s-ar fi răspândit în aer. Din bar se aude muzică: Doors sau Phoenix sau Hendrix sau Dylan, ce contează? Sunt singur. Până de curând a mai fost un tip cu mine, dar a dispărut cu o fată într-un cort, lăsându-mă cu o sticlă de Cabernet și un pachet de Rothmans. Dacă aștept, poate vine altcineva cu care să împart vinul și țigările. Stau cu spatele la bar și privesc întunericul care reprezintă sau înlocuiește marea. Se aud valuri. Din bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o gură. - Alex, mă prezint. - Delia, zice ea. Îmi aprind și eu o țigară. Beau vin. - Deci Delia? întreb. - Deci ce? - Deci. - Da, deci. Deci Delia. - Da, zic. Și ce să mai zic? Poate să încep o conversație? - Stai la cort? întreb. - Nu, la gazdă. - Singură aici? - Cu o prietenă, dar... nu știu unde e, s-a dus cu un tip pe dig, și în bar era cam mult fum și cam multă lume și cam proastă, și... - Deci... - Exact. - Foarte bine, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și cam proastă, și... - Deci... - Exact. - Foarte bine, spun. O să bem sticla asta de vin. O să fumăm. O să ne amuzăm. - Da. Tu? Singur? - Acum, da. Undeva, acolo, e un prieten, am zis arătând cu mâna teoretic înspre un pâlc de corturi. E cu altcineva. - Suntem deci în situații identice. - Deci. - Exact. Tăcem. Mă uit la stele, sunt sus, pe cer. E senin. Se aud valuri. - Atunci vorbește-mi despre tine, zice Delia. - Da. Eu. Fac o pauză. - Eu. - Tu. - Eu. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Cred că da. Sau, adică, nu știu. Sunt cumva confuz. Decide tu. Delia dă din cap că da (da, ce?) și se ridică. Coboară pe plajă cu sticla de vin în mână. O urmez. Se oprește în spațiul îngust dintre corturi și apă. - N-ai un cort, zice. - N-am. Ne întindem pe nisip. Este rece, dar plăcut. Cu dezinvoltura unui cuplu care este împreună de mult, ne îmbrățișăm, ne sărutăm, ne mângâiem. Frumos. Mă simt liber. Dintr-un cort se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
știu. Sunt cumva confuz. Decide tu. Delia dă din cap că da (da, ce?) și se ridică. Coboară pe plajă cu sticla de vin în mână. O urmez. Se oprește în spațiul îngust dintre corturi și apă. - N-ai un cort, zice. - N-am. Ne întindem pe nisip. Este rece, dar plăcut. Cu dezinvoltura unui cuplu care este împreună de mult, ne îmbrățișăm, ne sărutăm, ne mângâiem. Frumos. Mă simt liber. Dintr-un cort se aud râsete și alte zgomote. Alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dintre corturi și apă. - N-ai un cort, zice. - N-am. Ne întindem pe nisip. Este rece, dar plăcut. Cu dezinvoltura unui cuplu care este împreună de mult, ne îmbrățișăm, ne sărutăm, ne mângâiem. Frumos. Mă simt liber. Dintr-un cort se aud râsete și alte zgomote. Alții care fac ce facem noi, deduc. Simt corpul Deliei alunecând în jos, mâinile ei îmi descheie pantalonii. - Nu, zic, trăgând-o cu grijă în sus. - Nu? se miră ea. - Nu. Nu întreabă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe Mâzgâlici zgâlțâind bidonul, astea le-ai furat dintr-un tablou, nu-i așa? - Nu! Le-am cules din Kiseleff! răspunse Mâzgâlici simulând culegerea florilor. - Nu jura strâmb! se auzi o voce din cer. Era însuși Dumnezeu, în pragul unui cort uriaș care plutea pe un nor. - Oh. Nu știam că asculți, Doamne. Scuze! - Nu face nimic, zise Dumnezeu intrând în cort și închizând fermoarul. „Hihihi“, chicoti o voce de femeie din cort. „Vai, ce mare e! Uuuu!“. - Vezi? zise Reptigli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Mâzgâlici simulând culegerea florilor. - Nu jura strâmb! se auzi o voce din cer. Era însuși Dumnezeu, în pragul unui cort uriaș care plutea pe un nor. - Oh. Nu știam că asculți, Doamne. Scuze! - Nu face nimic, zise Dumnezeu intrând în cort și închizând fermoarul. „Hihihi“, chicoti o voce de femeie din cort. „Vai, ce mare e! Uuuu!“. - Vezi? zise Reptigli. Vezi ce-ai făcut cu minciunile tale? Boule! - Iartă-mă. Ai dreptate. Le-am furat din tablou, recunosc. - Așa, bravo. - Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
din cer. Era însuși Dumnezeu, în pragul unui cort uriaș care plutea pe un nor. - Oh. Nu știam că asculți, Doamne. Scuze! - Nu face nimic, zise Dumnezeu intrând în cort și închizând fermoarul. „Hihihi“, chicoti o voce de femeie din cort. „Vai, ce mare e! Uuuu!“. - Vezi? zise Reptigli. Vezi ce-ai făcut cu minciunile tale? Boule! - Iartă-mă. Ai dreptate. Le-am furat din tablou, recunosc. - Așa, bravo. - Dacă-mi dai drumul, le duc înapoi, îți promit. Însă Reptigli tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
unde dracu’ o să mai încăpeți? Nu mai e loc în școală de voi, nu mai era loc de noi, la noi nu mai ajungeau cărțile... Când a căzut tavanul de la etaj la cutremur, ne-au ținut în curte, într-un cort de la armată, pe jos, bă’ ăștia, da’ mulți mai sunteți... Am învățat să număr ouăle, merele și perele dintr-un CAP din țara noastră bogată și frumoasă, cu mândre flori, știu câte coșuri sunt într-un camion și câtă pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
liniștit. Două baleniere lungi și elegante erau ancorate la țărm și vreo douăzeci de bărbați se chinuiau să le Încarce cu broaște-țestoase greoaie, sub privirea atentă a altor trei, care, la adăpost sub o copertină din trestii și foaie de cort, țineau socoteala animalelor Îmbarcate. - Mii de tunete! exclamă cel mai În vîrstă dintre ei, un omuleț cu mustăți lungi și părul vîlvoi și cărunt, cînd negrul se postă În fața lui și i-l arătă ca pe o ofrandă pe prizioner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pasta groasă și urît mirositoare din găleată gudronă ambarcațiunea, strecurînd-o Între Încheieturi și acoperindu-le cu trei straturi succesive, pe dinăuntru și pe dinafară, obținînd astfel o barcă hidrofugă pe cinste. Ridică apoi, de la prova la pupa, un fel de cort scund, Împletit din trestii și ramuri, care proteja perfect de soare, și sfîrși prin a Înlocui ultimele două bănci cu patul pe care Îi obligase pe Souza și Ferreira să-l aducă din peștera de pe faleză. Încărcară mîncarea, apa, armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
urmă pe la spate. Dar ea nu părea să-l asculte sau, dacă o făcuse, nu-i dădu atenție. Căutase o cîrpă și o flutura ridicată pe vîrfuri, pe marginea bărcii, Încleștată de unul dintre bețele care abia țineau În picioare cortul părăginit și aproape distrus. - Aici, aici! strigă ea cu puținele puteri care abia dacă s-ar fi auzit la cincisprezece metri distanță. Aici sîntem! Oberlus Întinse brațul, Îi smulse cîrpa și o obligă să coboare, trăgînd de ea: - Dă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zice Brandy cu o mână strânsă căuș sub bărbia lui Manus. Și Manus se uită printre gene: — Mami? — Trezește-te, scumpete, zice Brandy. E OK. — Acum? zice Manus. — E OK. Se aude un răpăit slab, sunetul ploii pe acoperișul unui cort sau pe-o decapotabilă acoperită. — O, Doamne - Brandy face un pas în spate. O, sfinte Christoase! Manus clipește și se uită printre gene la Brandy, apoi în poală. Un crac al pantalonilor lui de camuflaj devine negru, mai negru, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
față de un dușman cu mult mai perfid, distrugător al orânduirii sociale existente?“ Ofițerul lăsă pentru o clipă cartea, ținând arătătorul Între pagini. „Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.“ (Ordonanța folosi prilejul de a scutura zăpada așternută pe foaia cortului de deasupra capului ofițerului.) „Cuvântul libertate“ - și pronunță acest cuvânt de parcă Îl vedea scris cu caractere cursive - „incită comunitățile umane la nesupunere față de orice autoritate, față de orice guvernare, chiar divină. Iată de ce, când noi vom stăpâni lumea...“ (Aici puse iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din Istanbul, auzea nechezatul cailor cazacilor. Apoi Îl zări de ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținând degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută ordonanța va scutura cu mâna foaia de cort. Domnul X simți cum zăpada Îi alunecă În mâneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se părea atât de Îndepărtată, de parcă s‑ar fi petrecut În vremuri imemoriale: stând lângă foc, undeva, Într‑o vâlcea carpatină, soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a unei masive pitairúa pentru transportul de marfuri sau a unei pirogi rapide cu pânze, destinate câștigării spectaculoasei curse anuale prin care se aducea omagiu zeului Tané. Atunci când nu se află în iubitul său atelier, care era un fel de cort uriaș, acoperit cu frunze de palmier și situat în fundul golfului lui Farepíti, Tevé Salmón străbătea cele mai izolate cărări ale insulei, analizând toți copacii și luând seama de viteza cu care creșteau și de calitatea lemnului, în vederea găsirii celei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nici un singur pescăruș nu părăsea insula, Navigatorul-Căpitan se convinse și mai mult ca pe înserate Cutia Vanturilor se va deschide larg. Bărbații și femeile de pe Peștele Zburător își petrecură restul zilei la umbră pânzelor, care fuseseră așezate sub formă de cort, repetându-și, punct cu punct, strategia și determinând cu mare precizie ce avea fiecare de făcut după ce vor pune piciorul pe uscat. Cand primele pale de vânt și câțiva nori deșirați confirmară că violentul taifun lua ființă, se puseră iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cântând la Costinești, pe cei de la Compact într-un concert la Eforie. Au dansat, nopți în șir, în tot felul de discoteci, s-au bălăcit nebunește în apa caldă a mării. Noaptea, când se întorceau din perindări, făceau foc lângă cort, prăjeau cartofii și învârteau mămăliga în ceaun. Într-una din zile s-au plictisit și s-au întors acasă. La începutul lui septembrie, Renar și Oliviu au venit să-și ia la revedere. Se întorceau la Timișoara. Începea școala. Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]