729 matches
-
practic ajungînd să se ridice la circa douăzeci și patru pînă la treizeci și șase de zile în Valahia și la peste cincizeci în Moldova. În Valahia, unde moșierii nu-și prea administrau personal pămînturile, aceștia preferau să primească bani gheață în locul corvezilor. Ei își dădeau apoi pămîntul în arendă în termenii stabiliți cu țăranii; domeniile erau conduse de vechili, în timp ce proprietarii locuiau la București sau călătoreau prin Europa. În Moldova existau mai mulți proprietari funciari care își supravegheau direct moșiile. Relațiile inechitabile
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
vecină a trecut printr-o perioadă de reforme radicale în agricultură. Aici, șerbii au fost eliberați și au primit pămînt. Țăranul român nu era șerb, adică nu era legal legat de moșia pe care muncea, dar era obligat să presteze corvezile și să plătească pentru dreptul de folosire a pămîntului. Trebuiau introduse unele modificări clare în domeniul relațiilor dintre țăran și moșier. Astfel de măsuri nu puteau fi însă aplicate fără colaborarea adunării, care era dominată de boieri, ale căror interese
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
celor care aveau numai o vacă li se atribuia doar 5,7 acri (2,3 hectare). Țăranul care nu poseda nici un animal își putea păstra casa și grădina, sau circa 0,5 acri (0,2 hectare). În schimbul zeciuielii și al corvezilor de care era privat, boierul urma să primească o compensație. Țăranul plătea taxe statului timp de cincisprezece ani, iar guvernul îi despăgubea la rîndul lui pe moșieri. Pămîntul țăranului era considerat inalienabil vreme de treizeci de ani, o măsură desemnată
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
era fluctuantă. Exista o mai mică înclinație spre credința că Dumnezeu stabilise locul în viață al fiecărui individ și că oamenii trebuiau să-și îndeplinească menirea fără să crîcnească. Ca și în ținuturile balcanice, țăranul de pe teritoriul monarhiei voia desființarea corvezilor și a obligațiilor feudale și dobîndirea deplinei proprietăți asupra unui anumit lot de pămînt. El dispunea de căi specifice de a-și exprima sentimentele: revoltele țărănești fuseseră ceva obișnuit în trecut, dar se apelase și la tactici mai pasive. Pui
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
specifice de a-și exprima sentimentele: revoltele țărănești fuseseră ceva obișnuit în trecut, dar se apelase și la tactici mai pasive. Pui bolnavi sau produse alterate erau adesea trimise în contul îndeplinirii obligațiilor feudale, iar țăranii puși să trudească la corvezi puteau mai mult să trîndăvească decît să muncească. Nobilii erau de asemenea nemulțumiți de starea agriculturii. Unora dintre ei nu le plăceau sau erau plictisiți de îndatoririle lor feudale, cum erau cele legate de tribunalele de pe domeniile senioriale și cele
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
doreau să scoată profituri mai mari de pe moșiile lor. Urmînd exemplul clasei lor din Britania și Prusia, ei căutau să obțină controlul deplin al pămînturilor lor și să le cultive prin intermediul muncitorilor agricoli salariați. Nobilii erau de acord cu desființarea corvezilor, dar voiau compensații pecuniare pentru pierderile lor, a căror achitare să fie preluată de stat. Pentru nobili, soluția ideală a problemei agriculturii ar fi fost deplina emancipare a țăranului, proprietatea asupra pămîntului rămînînd în mîinile lor. Situația din agricultură a
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de departe cea legată de emanciparea țăranilor. În aprilie 1848 au fost emise la Buda, iar în august la Viena legi referitoare la țărănime. Măsuri asemănătoare au fost luate de sabor în iunie. Toate obligațiile țăranului față de senior, inclusiv zeciuiala, corvezile și alte plăți au fost desființate. Țăranilor urmau să li se aloce loturi de pămînt. Era plătită o despăgubire, fixată la suma apreciată că ar fi primit-o stăpînul domeniului într-un interval de douăzeci de ani; acest standard fusese
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
chiar și în Ungaria. Au fost și agitații țărănești destul de ample. Aplicarea legilor privind emanciparea transpuse în viață în Ungaria a întîrziat în Transilvania, iar atunci cînd nobilii au încercat să continuie să strîngă dările feudale și să pretindă prestarea corvezilor, țăranii au reacționat violent. Situația din Transilvania a fost și mai mult complicată de faptul că o nobilime maghiară deținea controlul asupra unei țărănimi românești. Reprezentanții țăranilor s-au unit cu intelectualii și cu clerul în formularea și prezentarea unui
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
superior celui al contemporanului său de peste Dunăre din Principate. Țăranii liberi și păstorii locuiau în mare parte în zonele de deal și de munte; domeniile din cadrul sistemului chiftlîkurilor se aflau în ținuturile de șes. Toți țăranii plăteau taxe și prestau corvezi în beneficiul statului; clasa supusă ceda o parte a produselor ei și efectua munci gratuite pentru dreptul de folosire a loturilor ei de pămînt. Și aici, obiectivul major al fiecărui țăran era asigurarea controlului deplin asupra lotului său sau mărirea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Programul țăranilor era limpede. Accentul major era pus în continuare pe chestiunea pămîntului, obiectivul fiind asigurarea pentru fiecare familie a dreptului de deplină proprietate asupra unui anumit lot, pentru care era prevăzut un impozit mic. Se dorea de asemenea desființarea corvezilor atît față de stat cît și în privința posesiunii pămîntului. Chiar dacă reformele obținuseră un succes mai mare, era de așteptat ca dezvoltarea mișcării naționale bulgare să se afirme în mai mare măsură. Doctrinele naționale erau tot mai general acceptate pe tot cuprinsul
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
prin lege în 1859. Spre deosebire de acestea, pămînturile din cadrul beilîcurilor se aflau în deplina proprietate a proprietarului funciar respectiv. Țăranul lucra pămîntul în termenii stabiliți împreună cu moșierul. El plătea un procent ridicat din produsele lui beiului și era obligat să presteze corvezi. Țăranii erau nemulțumiți în special de condițiile deținerii pămîntului din cadrul agalîkurilor și de obligațiile sub formă de muncă din beilîcuri. Ei erau lezați și de taxele mari cuvenite statului și de abuzurile celor care aveau monopolul perceperii impozitelor.4 Ca
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Ei n-au o educație prin care să-și însușească tradiția, trecutul. Și atunci scot tradiția, trecutul în afara legii. Dacă îi ascultați cum își descriu perioada când au studiat, ai impresia că pentru mulți studiile au fost un chin, o corvoadă. Mai ales că pe timpul cursurilor nu puteau face nici o învârteală mai de Doamne-ajută. Timpul ăla era irosit prostește. O nouă barbarie cu legile ei. Invazia de vile de nou îmbogățit aduce foarte bine cu invazia barbarilor. Barbari și pentru că mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
bine. Și pentru media e bine, deoarece nu trebuie să mai aibă complexe. Dacă un senator zice despre alt senator că e un bou, Parlamentul e viețuitoarea cea mai îndreptățită să cunoască adevărul. Și să scutească presa și televiziunea de corvoada unor adresări imprecise, mincinoase și lirice, de tipul „domnul deputat“, „domnul senator“ sau „domnul ministru“. Dacă e șacal, să i se spună entității la modul propriu: șacal. Dacă e hipopotam, e dinozaur, e suină, asta-i situația. De ce să pierdem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
căldură, lumină și apă caldă ne indispun. Tomi, obișnuit de la naștere cu baia zilnică, fără de care nu poate adormi, pretinde să-i umplu cada cu apă încălzită în găleți, pe aragaz. Când sunt prea obosită și vreau să sar peste corvoada cărării găleților în bucătăria din baie, îmi amintesc de epidemia de hepatită, de colegul lui de bancă, Ginel, care are păduchi și de un soldat cu care am mers odată în tren și “îi puteau picioarele“. După ce iese din camera
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
denumire dată pentru cel care primea coordonatele țintei și ale bateriei de tunuri și calcula unghiul și direcția de tragere). Dar asta nu conta, nu aveam stofă de soldat care execută orbește ordinele așa cum se cerea. Din contră, era o corvoadă pentru mine să merg în ritm cu ceilalți și stăteam la coada plutonului acolo unde sergentul vedea mai greu că nu țin pasul cu ceilalți. Din acest motiv sergentul major Airoaie Vasile, un om care făcea praf și el prin
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
în măsura în care unii oameni ai satului de atunci își exprimă satisfacția obținerii desființării instituției iobăgiei pe filele cărților bisericești în acele zile fierbinți, suficiente ca să ne arate bucuria de a se ști oameni liberi, eliberați de obligația aberantă a dărilor, a corvezilor, a podvezilor, din care nu mai puteau ieși de multe secole. Extragem din aceste sfinte file câteva însemnări referitoare la acest hotărâtor eveniment pentru viața Cârțâroșenilor noștri, așa cum le-am găsit, ele nefiind ordonate într-o succesiune cronologică ci așa cum
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
vechilor coloni După cum am mai arătat, anul 1848 a fost momentul crucial în care s-au concretizat dezideratele de secole ale țăranilor, hotârându-se atunci desființarea iobăgiei și împroprietărirea iobagilor fără vreo despăgubire din partea acestora, desființarea dijmelor, a dărilor și a corvezilor de tot felul. Bineînțeles că hotărârile Adunării de la Blaj acceptate în Dieta Transilvană din 6/18 iunie 1848, au fost primite cu bucurie și cu satisfacție și de iobagii de pe domeniile conților Teleky, care cuprindeau între altele și satele noastre
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
prin muncă era pe primul plan. Activitățile prestate la școală erau, de fapt, o continuare și o diversificare a muncilor efectuate în familie. De aceea, munca din cadrul școlii nu prezenta dificultăți de familiarizare pentru elevi și nu era considerată o corvoadă. În planul de organizare a activității școlii erau prevăzute mai multe servicii pentru elevi, care vizau autoservirea. Astfel: serviciul la bucătărie; căratul apei cu sacaua; serviciul pe clasă; serviciul pentru predarea și aducerea lenjeriei de la spălătorie; plantonul de noapte pe
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
acum i sau scrisu sub No. (...) să dați știință Prefecturei multu până În 24 de ore ce cantitate de pastramă și cârnați uscați sar putea requisiționa din acest orașu”. Comisarul Holban de la Despărțirea a II-a scăpase relativ ușor de corvoada cârnaților uscați și a pastramei, pasând-o unui anume domn Buznea, „...ajutorul Primăriei (viceprimarul de acum, n.n.)” care „... a luat la cunoștință ca câtă cantitate de pastramă și cârnați uscați este În acest orașu spre a se requisiționa rămânând ca
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
citit, cu patimă, cu devoțiune și lăcomie, tomuri peste tomuri de literatură, istorie, geografie, mitologie, arte plastice, lectura îmi modelase și organizase mintea și-mi deschisese orizonturi noi, așa că cei cinci ani de facultate n-au fost pentru mine o corvoada, ci o călătorie printr-o lume ce-mi devenise atât de familiară din cărți. N-am fost ceea ce se cheamă un tocilar, plutind cu eleganță peste cursuri, seminarii și examene, fiind luat la ochi de dascăli, chiar din primele luni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
reședință de la subsol, unde avea o nevastă obeză și doi gemeni - un elev de aceeași vârstă cu mine și o micuță auroră Îngălată, cu ochi albaștri sașii și bucle arămii; dar cred că pe bietul moș Ustin Îl enerva Îngrozitor corvoada ascuțirii creioanelor - eu Îl Înțeleg perfect, Întrucât nu scriu decât cu creioane foarte bine ascuțite, am Întotdeauna la Îndemână pahare cu mănunchiuri de B3 și Învârt de o sută de ori pe zi mânerul instrumentului (fixat de marginea mesei) care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
seară. Se săturase, se plictisise de acest ritual interminabil. Pentru „treaba” asta nu mai avea răbdare... La sfârșitul anului în care (azi, 12 martie 1991) scriu rândurile de față se vor împlini zece ani de când mama a scăpat de această corvoadă. Pe care, iată, se pare că am preluat-o eu. De la o vreme, nici mie nu-mi prea mai place să mă tot îmbrac, să mă tot dezbrac. Ce rost are? * Mamei nu-i plăcea să bolească, să stea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și l-a luat sub aripa sa. Pentru că Dinu avea scris în actele cu care fusese trimis la armată că este analfabet, colonelul l-a obligat să facă cursuri de alfabetizare pentru ca să i se reducă din timpul de instrucție, de corvezi și de sentinelă. Datorită colonelului Mălcică, pe care eu nu l-am mai văzut de când eram la seminar, Dinu a venit din armată sănătos, cu certificat de absolvire a patru clase primare, și cu recomandarea că merită a fi făcut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
și veselie, un ego al primei naturi, când trăia în Belgia natală. Întoarcerea la București a provocat multă mirare, mai ales pentru cei care contaseră pe faptul că voi „fugi”, și cu asta ei înșiși sperând să se „elibereze” de corvoada de a mă tracasa tot timpul și a mă arunca în paroxismul cel mai negru. Mă forțam să-i explic lui René decizia mea și chiar mie însemi, cu cuvintele lui Epictet: „Ils peuvent me tuer, mais non me nuire
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dureros făceau ca durerea să dispară miraculos. „Gata, a trecut!” spunea ea, râzând numai din ochii ei albastru indigo, pentru că nu-și putea permite să râdă cu gura știrbă, pe care o acoperea destul de des cu palma ei muncită de corvoadele zilnice. Era un sărut și o suflare alchimică, venind din profundul ființei ei. O evoc aici, comparându-i sărutul și suflul cu uleiul misterios venind din planta de ricin, Palma Christi, văzută în sudul Italiei. Este ora șase dimineața, o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]