644 matches
-
reflectă nevoia de religiozitate primară, cunoașterea unei realități originare ce codifică credințe, aspirații morale, imperative, constrângeri și interdicții morale, acțiuni practice întemeiate pe înțelepciune. În construcția mitică de creație teogonică, cosmogonică și antropogonică, sexualitatea are un rol primordial. Creația teogonică, cosmogonică, antropogonică apare din totalitate, din logos, din spirit, dintr-un ou primordial, din androginie asexuată sau din îmbinarea masculin feminin, dar și din hierogamii sau uniri sacre dintre Cer și Pământ, dintre zeități primordiale. Creația datorată hierogamiei este un argument
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
geto-daci, zeița Bendis personifică luna, este ocrotitoarea femeilor, reprezintă dragostea și magia. Este venerat Zamolxis, zeu traco-get, sclavul lui Pytagora, după unii, rege al dacilor, după alții, daimon getic. Odată cu procesul creștinării, în secolul I, modul mitic de gândire teogonică, cosmogonică și antropogonică este puternic marcat de învățătura iudeo-creștină. Prin urmare, miturile ca realități culturale complexe, indiferent de spațiu geografic de exprimare, de factură spirituală, oferă răspunsuri la întrebări legate de crearea lumii divine și profane, a omului, de modelele vieții
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
oferă răspunsuri la întrebări legate de crearea lumii divine și profane, a omului, de modelele vieții lui trecătoare, de revelarea sacrului, de accesul omului la lumea sacră. Elementul comun al mitologiilor este faptul că mentalul divin este impulsul creației teogonice, cosmogonice, antropogonice iar sexualitatea este sacralizată. În toate mitologiile divinitățile, cosmosul, omul au apărut, în general, prin hierogamii (uniri sacre). Dragostea, sub toate formele ei de manifestare: maternă, paternă, filială, fraternă, erotică este sacralizată și este asociată cu fertilitatea naturală și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
decent, s-au creat case de reeducare, de inițiere în meserii, au fost îndrumate să se pocăiască. Tipuri tradiționale de curtezane și de pseudocurtezane Curtezane sacre și ritualice Miturile ca realități culturale complexe oferă modele teogonice (de apariție a divinităților), cosmogonice (de apariție și evoluție a cosmosului) și antropogonice (de apariție, evoluție a omului și de direcționare a destinului lui). Crearea lumii teogonice, cosmogonice și antropogonice a apărut și s-a desăvârșit, în general, prin hierogamii (în greacă, hieros, gamos = căsătorie
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pseudocurtezane Curtezane sacre și ritualice Miturile ca realități culturale complexe oferă modele teogonice (de apariție a divinităților), cosmogonice (de apariție și evoluție a cosmosului) și antropogonice (de apariție, evoluție a omului și de direcționare a destinului lui). Crearea lumii teogonice, cosmogonice și antropogonice a apărut și s-a desăvârșit, în general, prin hierogamii (în greacă, hieros, gamos = căsătorie sacră), uniri sacre între forțele primordiale feminine și masculine. Având acest model hierogamic, oamenii l-au preluat și l-au transpus în ritualuri
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de minunată. Deși este un compus chimic atât de simplu, acolo unde nu există apă, nu este posibilă viața, aproape imposibilă dezvoltarea civilizației. Credința că apa este un fel de prim principiu al materiei își are rădăcinile în vechile mituri cosmogonice egiptene și babiloniene, preluate mai apoi de vechii greci. Thales din Milet considera apa drept izvorul și esența actuală a tuturor lucrurilor din natură, iar Sfânta Scriptură oferă imaginea creației de început, vorbind despre apă tot ca element primordial. Prezentă
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
desigur, de mituri. La rândul său, zeul masculin este, În același timp, taur, stăpân al renașterii anuale, copilul divin și deține, ca simboluri predilecte, falusul și omniprezentele coarne de taur. Alte semne și idoli deschid căi spre viziuni cosmologice și cosmogonice. Celxe "Cel" mai des Întâlnite simboluri În Europa arhaică, care ar putea fi adevărate ideograme, se regăsesc, fundamental, În două categorii: cele legate de apă (șarpele și pasărea) și cele legate de devenire și regenerare ciclică (cruci, coarne, omida, oul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de determinativul „zeu” (Steiner, 1966). Complexul de divinități mai era desemnat și cu expresii rezumative ale unor grupuri aflate În antiteză din punctul de vedere al ierarhiei („zei mari și zeii mici”), al genului („zeitățile masculine și feminine”), al sistemului cosmogonic („zeii cerului și zeii infernului”). Caracteristica panteonului hatic este elaborarea categoriilor divine, În cadrul cărora se găsesc la un loc divinități de origine diferită, dar de natură asemănătoare; de asemenea, toate variantele locale ale aceleiași divinități, venerate fiecare cu un nume
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
orice, absența aproape totală a miturilor de tradiție locală (care, În mod cert, trebuie să fi existat) pune cele mai mari obstacole În calea cercetării istorico-religioase: de fapt, suntem lipsiți de contextul narativ indispensabil pentru cunoașterea personalității zeilor, a concepțiilor cosmogonice și antropogonice etc. În această situație, rangul și prerogativele divinității trebuie deduse din indicii indirecte și sporadice, precum etimologia numelor, epitetele divine, elementele teofore prezente În antroponimie și toponomastică. Ca și În alte civilizații ale Orientului Apropiat, religia se prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
la viață, va obține astfel o mare familiaritate cu strămoșii, Rapi/aumaxe "Rapi/auma", cărora le va deveni căpetenie În dublul său rol de rege al celor vii și al celor morți. În ceea ce Îl privește pe El, În afară de opera cosmogonică fundamentală, Îi revine rolul de autoritate super partes, rol firesc În virtutea faptului că este tată al Întregii creații. Astfel, deși Îi este favorabil lui Baal, va trebui să se mențină formal neutru În luptele dramatice ale acestuia purtate Împotriva unor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au În vedere mai degrabă aventurile zeilor, chiar dacă În două dintre texte, cele de la Keretxe "Keret" și Aqhatxe "Aqhat", protagoniștii sunt doi străvechi regi legendari. Miturile zeilor Îl au ca personaj principal pe zeul poliad Baalxe "Baal", În centrul luptelor cosmogonice pentru ordinea și suveranitatea universală. După ce El, tată a oricărei creaturi, a creat și a dat o primă organizare universului (evenimente la care se face doar aluzie), se pune problema ordonării sale definitive și a Împărțirii puterilor Între diverse divinități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
proză, recuperate până și În istoriografie și oratorie, evocate constant de iconografie, rod ale unor versiuni originare imposibil de găsit, miturile reprezentau limbajul comun al Întregii Grecii, element al coeziunii culturale și religioase În fragmentarea politică a cetăților. Dacă povestirile cosmogonice și teogonice propuneau sistematizarea lumii, marea și multiforma mitologie eroică avea drept referent universul variat și compozit al cetăților. Coordonatele lumii mitice erau constituite de centrele geografiei politice și religioase grecești. În interiorul acestui scenariu cu trăsături arhaice se desfășurau faptele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
rău” pentru oameni, rău urzit de Zeusxe "Zeus" (ibidem, 559-590), ca pedeapsă definitivă a condiției umane. Împărțire primordială ce stabilea formele lumii reprezentate de zei și, În același timp, definea spațiul omenesc, sacrificiul lui Prometeu era cu siguranță un act cosmogonic. El Își află o paralelă Într-o povestire babiloniană În care Mardukxe "Marduk" clădește lumea din părțile trupului lui Tiamat, după ce a omorât-o și a tăiat-o În bucăți, dar și În sacrificiul lui Purusaxe "Purusa", protoindivid gigantic jertfit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-o În bucăți, dar și În sacrificiul lui Purusaxe "Purusa", protoindivid gigantic jertfit de aceiași zei În tradiția Indiei vedice, ale cărui membre au dat naștere părților constitutive ale universului. Dacă am admis acum că, În Grecia, sacrificiul repeta actul cosmogonic descris În mitul lui Prometeuxe "Prometeu", el reproducea În mod necesar separarea, stabilită prin chiar acest sacrificiu Între zei și oameni. Astfel, deși era săvârșit pentru a-i Îmblânzi pe zei, actul de sacrificiu Îi Îndepărta. Oamenii În schimb, consumând
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pax deorum, echilibrul pacific Între sfera divină și sfera umană și necesitatea ca el să fie restabilit când acest echilibru este frânt din vina oamenilor, ordinea cosmică a tradiției etrusce, așa cum am văzut În Etruria În legătură cu adeziunea scăzută a miturilor cosmogonice, ca gigantomahiile și titanomahiile, răspunde unor criterii ale căror fundamente teoretice sunt În mare măsură necunoscute și, În orice caz, cu o raționalitate diferită de cea a gândirii grecești din epoca clasică și elenistică. Mentalitatea etruscă este descrisă În imagini
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
elenistică a genului În chestiune, finalizat În răspândirea cultului lui Isis la popoare de cultură și de limbă greacă. Schema aretalogică isiacă, după o evocare rapidă a genealogiei zeiței și a principalelor ei lăcașe de cult, contemplă menționarea acțiunilor ei cosmogonice (separarea pământului de cer, stabilirea căii parcurse de stele, de soare și de lună), a binefacerilor dăruite omenirii (suprimarea antropofagiei, instituirea dreptului public și familial, inventarea limbajului și a scrierii, instituirea riturilor religioase, definirea normelor etice, inventarea navigației). Enumerarea diferitelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dezvoltări comice (este suficient să ne gândim la felul În care o folosește Aristofan În Norii) și presupune, printre altele, că victimele sunt obligatoriu animale. În realitate, este mult mai probabil ca ideologic jertfa să-și aibă originea În mitul cosmogonic al popoarelor indo-europene (Lincoln, 1986). Am văzut deja că tradiția vedică (Rig-Veda X, 90) consideră că jertfirea Omului Primordial stă la originea stratificării sociale (cf. Varenne, 1982); mai mult, În această jertfă Își are originea toată realitatea cosmosului: 13 Lunaxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din sprâncenele lui lumea de mijloc pentru fii oamenilor, iar din creierul său au făcut norii schimbători. Să mai adăugăm și mărturia unui cântec rus de tradiție populară (Schayer, 1935) care, În ciuda transformărilor sale din perioada creștină, păstrează ecoul mitului cosmogonic antic: Lumina cea strălucitoare ne vine de la Domnul, soarele roșu, de la fața Domnului, luna cea tânără și luminoas, din pieptul său, zorii luminoși, de la ochii lui Dumnezeu, stele sclipitoare, de pe hainele lui, vânturile furioase, de la Duhul Sfântxe "Duhul Sfânt". De
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Adamxe "Adam"; de aici apar prinții și eroii: din oasele sfinte ale lui Adam; de aici vin țăranii noștri ortodocși: din genunchiul sfânt al lui Adam. Astfel de asemănări nu pot fi Întâmplătoare, ci reflectă elemente ale unui vechi mit cosmogonic indo-european, conform căruia toată realitatea provine de la membrele unei ființe primordiale, plasată, fără prea multe preocupări logice, Într-un spațiu și un timp anterioare existenței, În aria nebuloasă a non-ființei, care nu este lipsită de forțe active și figuri personale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]