1,430 matches
-
în realitate nu în fotografii ca mine, ochii tineri pe-atunci ai aventurierului Leonardo Perussi. Fugise de solul insular, sărac, din sudul peninsulei italice, în est, atras, aici, de pământul mănos și blestemat al răsăritului cu porturile lui bogate și cosmopolite. Trebuie să fi fost, îmi spuneam din nou, ca în ajun, un om foarte aparte acest Leonardo Perussi, judecând de data asta și după spusele doamnei care-i stăpânea acum casa și cu care am vorbit despre el, cântărind nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Nu știam că oamenii se duc În Turcia să se distreze, pufni Elisa. Adică... nu e tocmai Ibiza, nu-i așa? Ei bine, tocmai de aceea au nevoie de ajutorul nostru, spuse Kelly. Din câte Înțeleg, Istanbulul e un oraș cosmopolit, chiar foarte șic și n-au nici o problemă să atragă tot felul de europeni extraordinari, care adoră plajele, cluburile și magazinele ieftine. Dar turismul a avut de suferit după unsprezece septembrie și vor să ajungă la americani - mai ales la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
relee speciale, nu se sperie de bietele nevroze funcționărești, e stăpân pe situație. Până una-alta, chiar de mâine, va începe să reamintească tuturor amănunte dintre cele mai dezavantajoase ale biografiei sale: fratele îmburghezit în Argentina, cumnata aristocrată teutonă, tatăl cosmopolit și exploatator, sora reintrată în Biblie, da da, chiar și asta. — Te-am întrebat ceva, puișor. Te întrebasem ceva, gâsculiță. Te întrebasem ce zi e azi. Ce zi e azi, puișor? Deci, martie. Perfect! Sfârșit de martie, zodia berbecului nărăvaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
stil și celebritate, uitatei stațiuni turistice, perla Carpaților. Anatol Vancea, legitimat ca recepționer la Hotelul TRANZIT din București, ramine două ore, impasibil, picior peste picior în falsa cofetărie de lângă gara Sinaia, așteptând, ce aștepta? nimeni n-ar fi putut spune. Cosmopolita valijoară alături, decadenta revistă colorată în față, aștepta, ce aștepta? Ora douăsprezece, miezul zilei, ora oportună. Era în vacanță, fără gânduri, fără memorie, nimic, nimic,. In sfârșit, nimic, nimic, asta era, cum dorise. Când se va apropia de ora douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
aiuritul Anatol Dominic Vancea Voinov atunci când îl găzduiseră în camera disponibila a apartamentului? Nimic. Posedau până în cele mai mici detalii, cu siguranță, existența sa zilnică, își spunea, zâmbind, chiriașul, în fața pupitrului sau de recepționer pe care aruncase, cine știe de când, cosmopolitul plic pe care se făcea că nu-l observă. Colega Gina urmărea cu mare atenție fața impasibilă a profesorului, tabloul de bord cu cheile camerelor de păcătuire spre care acesta se întorcea, din când în când, ca și cum n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
legitimația de privilegiat a tatălui sau chiar a sa. Încât, acceptase filantropia șmecheroasă, caricaturizată în gesturile expeditive și condescendente ale viitorilor doctori de pe depărtate meleaguri necunoscute. Trofeele lor de tranzit, țigări tranzistoare băuturi ciorapi casete ciocolată, nu erau decât confirmarea cosmopolită a inevitabilului: uriașa cacealma mondială! Sfruntarea care desfigura prezentul și care nu merita decât surâsul sceptic al nepăsării. Surogate și serii perisabile, în bâlciul planetar! Cum o să pună doamna Veturia țigară în gură... Cât despre băuturi, o amețea până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Match sau Obs, profesorul nici că înregistra ceva. Cancer, cancer dermatologic, așa scrie aici, tovarăși. Lângă sprânceană, un mic semn roșietic, ca o eczemă. Trebuie detectat în fază incipientă! Altfel, e fatal, fatal, pe cinci generații... se auzi, de sub foile cosmopolite, vocea cunoscută. Pe cinci generații, auziți. Une fatalité, auziți, une catastrophe. Titi Măndița se încruntă și își scărpină, plictisit, sprânceana. Se afla deja pe scaunul de lângă șef, sorbi din cafea. Scoase pixul de sub reverul sacoului, se pregăti să facă liste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în lături, Domnul rotea cu mare grijă căruciorul paraliticului, eaia, iae, aie... ceva, cumva... scâncetul infirmului abia se deslușea. Vehiculul pătrunsese deja în hală, elegantul domn în alb îl dirija cu mare demnitate. Fular roșu, lucios, în jurul gâtului, chelie, siguranță cosmopolită. Spectatorii se dădeau, sfioși, în lături, să facă loc distinsului samaritean și rudei sale infirme. Cuplul ajunse în fața tejghelei. Patru pachete, comandă intrusul. Vânzătorul nici nu-l privi, pungile zburaseră deja spre cântar, 109 lei, se auzi. Patru pui, 109
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un albastru-lăptos, lipsită de clanță la interior: puteai intra, dar de scos te scoteau numai infirmierele cu figură de luptători în Legiunea Străină. Mereu în căutare de jocuri, l-am pus în capul arborelui pe Petru Cercel, pentru că avusese gusturi cosmopolite și pentru că în felul ăsta puteam justifica dubla mea descendență, austriacă și grecească. Am reușit să cobor pe spițe până la străbunicul pe linie paternă, preot într-un sat din Țara de Jos. Omul își frânsese gâtul de tânăr, pe când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gen Ceaikovski, Deff Lepard. De altfel, el o acuza că nici nu citise cum trebuie Codul lui Da Vinci, că acolo ageamiul ăla de Dan Brown, care-și tot învârte personajele prin Paris, să ne arate cât de umblat, de cosmopolit e el, vorbea de un maniac albinos care sparge marmura cu care era placată catedrala Saint-Sulpice în căutarea potirului magic. Or, el, Leo găsise deja Graal-ul în Passcaglia lui Bach, în cărțile lui Queneau, în plimbările cu bicicleta sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
hangii a-ntâia! Aveți limbariță, nu glumă! Nu v-ar strica niște cârcei, aicea, sus, la gât. Lăsați-l pe Arhanghel, să-și continue spusa! Îngere...! Aceasta este Fiara! zice Arhanghelul. Și face o pauză. Lunguță-lunguță. (Ca un predicator mesianic cosmopolit! Contratimp dramatic. Tronc! Îi plac efectele scenice, i se declanșează Avocatului un declic, în minte). Acesta este Antichristul! Antichristul cel adevărat, cel din Biblie, Antichristul Bogoslovului și al Profeților! Impostorul! Tăcere...! curmă Îngerul orice tentativă de întrerupere temător-curioasă, pentru explicații
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
căci ce alt domeniu este mai apropiat, zi de zi și în orice loc, de firea omului ? Spuneți-mi deci ce reclame (gastronomice) vă plac și vă spun ce popor sînteți ! Există, în primul rînd, gama largă - majoritară - de reclame cosmopolite, adresîndu-se corpului generic și bunăstării sale universale și care, vorba lui Florin Dumitrescu, „ne vînd Occident pe pîine”. Iar românii au cumpărat, bulimici, pînă cînd au început să le stea E-urile în gît. Reclamele au început atunci să se
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu noi, oricât de mici s-ar părea că suntem. În special guvernele Ucrainei vor avea greutăți mari cu partea sudică a republicii lor, care este prea puțin ucraineană și mai ales cu porturile mari (ca Odessa, Nikolaev) atât de cosmopolite și bântuite de un puternic curent internaționalist. (Urmare în numărul viitor) M. Chilianu „Mișcarea”, 20 martie 1918; Ion Agrigoroaiei, Unirea Basarabiei cu România în presa vremii. Un studiu de caz: ziarul „Mișcarea” (1918), Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 1999
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
brusc Moldovei acum 106 ani, iar apoi sustrasă cu precauțiuni inchizitoriale oricărei influențe din partea Patriei mame, aspectul românesc al pământului Basarabiei nu s-a schimbat aproape deloc. De fapt, dacă se face excepție mai întâi de orașele cu populația lor cosmopolită și în parte flotantă de străini recent imigrați și de funcționari, iar în sud de coloniile germane imigrate în cursul secolului al XIX-lea, Basarabia oferă astăzi aproape același tablou ca acum 100 de ani; adică o populație agricolă compactă
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
de nasol e În armată, primesc dovezi de compasiune sub formă de ghionturi și miștouri. Ne fîțÎim prin casă, părinții lor au posibilitatea să iasă din țară, poți să-ți dai seama după micile obiecte aduse din diverse locuri, aerul cosmopolit al casei, revistele străine, fetele stau cu un catalog Quelle În brațe pe o canapea. Pe măsuța de alături se găsește un bol de sticlă plin cu cutii de Chiclets (toată lumea e de acord că scrisul ascuțit, gotic, produce o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scară filmată de Eisenstein în "Crucișătorul Potemkin", ne suim în autobuze. Dar nu mergem prea departe. Ne oprim pe o stradă cu clădiri degradate, de un cenușiu murdar, unde suntem invitați să coborâm. Auzisem că Odesa e un oraș interesant, cosmopolit, cu un farmec aparte. Ceea ce văd eu seamănă, însă, unei femei decăzute care a renunțat la orice cochetărie. Nici nu se mai spală. Bea, înjură și se culcă îmbrăcată. Ziduri scorojite, lăsate parcă în paragină, neîngrijite. Magazine cu marfă dubioasă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
stresat de amintiri, nici indiferent, în momentele când se ajunge (inevitabil, într-o mașină cu cinci români, pe o autostradă, între Los Angeles și San Francisco) la "ce mai e nou prin București". Poate fiindcă există în el o disponibilitate cosmopolită, sinceră, care face să nu dramatizeze nimic, să pară, chiar, superficial uneori. Mona e mai gravă, mai radicală, cred, dar și mai tăcută. Intervine rareori în discuție. Și bănuiesc în ea o sensibilitate care-i dă un aer vulnerabil. Drumul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dubii. Nu mai sunt sigur nici că mi-am păstrat o privire lucidă asupra mizeriilor de la noi. Dovadă că mă surprind, uneori, fiindu-mi dor de bârfele de-acasă! Orașele noastre, cu mahalaua extinsă, deseori, până în centru și cu fandoseli cosmopolite cam provinciale (altădată, firmele erau, cu plăcere, "franțuzite", acum, cu o plăcere și mai mare, sunt "americanizate") îmi par, mai degrabă, aglomerații urbane decât producătoare de civilizație urbană, dar, în clipa aceasta, aș putea vorbi liric despre gropile și despre
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
bucurie și plăcere este mai concret, atotprezent. Trenurile luxoase, mobilierul bogat, nuanțele de cafeniu Întunecat, albastru Închis, coloritul viu și Îngrijit al vagoanelor, mîncarea gustoasă și vinul amețitor și scînteietor, aspectul călătorilor care par a fi oameni de lume Înstăriți, cosmopoliți - toate Îți dau o bucurie senzuală intensă, sentimentul unei speranțe ce se va Împlini curînd. În cîteva ceasuri călătorești dintr-o țară Într-alta, traversînd secole de istorie, o lume Îmbibată de cultură și națiuni de mii de oameni, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nevoie de un asemenea succes. Chiar este o ușurare să te îndrepți spre cartea americanilor despre balenă. Un căpitan vrea s-o ucidă pentru că ultima oară cînd a încercat, i-a smuls piciorul și i-a scăpat. Adună un echipaj cosmopolit, oameni cărora nu le place viața de familie și preferă acest mod de a cîștiga bani. Toți sînt curajoși, pricepuți și supuși și aleargă balena prin mările lumii și se îneacă toți, cu excepția povestitorului. El descrie curgerea lumii de parcă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pornește de la faza rurală. Țăranul, legat de peticul său de pământ, se duce la târg să-și vândă produsele; cu timpul, târgul se transformă într-un orășel, din ce în ce mai puțin legat de pământ. Așa apar orașele și națiunile, apoi marile metropole cosmopolite, între care are loc o distrugătoare luptă pentru putere. Întrebarea care se pune este următoarea: Monstrul acesta se află în faza rurală, sau în faza megalopolisurilor, adică a marilor orașe? Ascultându-l pe Korita, Grosvenor se gândea ca fiecărei faze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
progres și-n viitor. Anul Nou devenise, de aceea, cel mai important moment: începutul, mereu reluat, al viitorului. Textura lumii permitea orice gând nebunesc și, adesea, gândurile nebunești ajungeau realitate. România era în Europa, iar Capitala ei ajunsese un oraș cosmopolit, care făcea mari eforturi să se organizeze și să se civilizeze. În București, spun toate documentele din epocă, nu apucai niciodată să te plictisești, nici ziua, nici noaptea. Firile sensibile se temeau de pericole neștiute. Un bărbat se apăra cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ridicată la rangul de municipium în vremea Severilor (192-235). Din această epocă au rămas o serie de edificii importante situate pe malul Dunării: therme, locuințe, fragmente din zidul de incintă și necropola tumulară din sec I-III p.Chr. Centru cosmopolit, cu o populație formată din militari, veterani și civili romani sau greco-orientali, cetatea era dublată, la sud și la est, de o așezare civilă importantă și era înconjurată de un sistem defensiv format din trei valuri de pământ cu șanț
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
cu spațiul african. Mai târziu, parcursul lui Pratt îl va duce spre întâlnirea cu o Argentină din care ajung până la noi strofele din Martín Fierro și timbrul, hipnotic, al tangoului. Navigând între continente, aparținând teritoriilor intelectuale italian, argentinian și francez, cosmopolit ce adoră călătoriile, vrăjitor al imaginației, Pratt își edifică și-și cucerește, timp de decenii, un imperiu grafic, peste care domnește cu aura de demiurg a lui Prospero. Din bagheta de magician zămislește un univers ce ignoră granițele tradiționale. Romancier
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
alte călătorii argentiniene, atunci când marinarul cu cercel în ureche cutreiera Patagonia în compania bandiților americani ce aduceau din Statele Unite un gust al aventurii și al morții. Argentina lui Pratt înseamnă, înainte de toate, un oraș. În Buenos Aires și în cartierele sale cosmopolite, Corto se simte ca într-un „acasă” pe care nu l-a părăsit niciodată. De la jocul de biliard până la muzica de tango, reperele pe care le regăsește se amestecă cu sunetul pistoalelor și cu miresmele crimei. Corupția domnește în poliția
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]