3,539 matches
-
nr. 1, Number one, cum îi plăcea lui s-o strige. „Number one, ia vino-ncoace și spune-mi tu cine-a fost Țiolkovski” și Gica venea... Eh, alte vremuri, el evoluase rapid, de la rachetomodele la rachete, de la rachete în Cosmos, în imponderabilitate, în imponderabilitate fusese făcut comandant, nu se putea plânge. Și uite acum unde ajunsese: la mediocri. Episodul 8 Responsabilul Tractoristul se opri lângă un omuleț rotofei, chel, cu ochelari pe nas, care ședea pe un scăunel lângă una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
sfârșit ești mare, să ți se-ntâmple exact ceea ce credeai fiind un mic lucid! — Eu când eram mic nu prea eram lucid, mărturisi comandantul Aciobăniței. Eram așa, mai împrăștiat, ca băieții. Visam să conduc o navă, să călătoresc, să văd cosmosul... Culmea e că tocmai asta am pățit: conduc o navă, călătoresc, văd cosmosul. — Da, dar ați ajuns aici, spuse tânăra. Nu veți mai fi comandant, nu veți mai călători, nu veți mai vedea cosmosul. — De călătorit, am călătorit destul, cosmosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
lucid! — Eu când eram mic nu prea eram lucid, mărturisi comandantul Aciobăniței. Eram așa, mai împrăștiat, ca băieții. Visam să conduc o navă, să călătoresc, să văd cosmosul... Culmea e că tocmai asta am pățit: conduc o navă, călătoresc, văd cosmosul. — Da, dar ați ajuns aici, spuse tânăra. Nu veți mai fi comandant, nu veți mai călători, nu veți mai vedea cosmosul. — De călătorit, am călătorit destul, cosmosul, cât s-a putut, l-am văzut, însă mi-ar părea rău să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
o navă, să călătoresc, să văd cosmosul... Culmea e că tocmai asta am pățit: conduc o navă, călătoresc, văd cosmosul. — Da, dar ați ajuns aici, spuse tânăra. Nu veți mai fi comandant, nu veți mai călători, nu veți mai vedea cosmosul. — De călătorit, am călătorit destul, cosmosul, cât s-a putut, l-am văzut, însă mi-ar părea rău să nu mai fiu comandant, spuse Aciobăniței. Mă obișnuisem. Dar, mă rog, dacă nu se poate... Nu vreți să luăm puțin loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cosmosul... Culmea e că tocmai asta am pățit: conduc o navă, călătoresc, văd cosmosul. — Da, dar ați ajuns aici, spuse tânăra. Nu veți mai fi comandant, nu veți mai călători, nu veți mai vedea cosmosul. — De călătorit, am călătorit destul, cosmosul, cât s-a putut, l-am văzut, însă mi-ar părea rău să nu mai fiu comandant, spuse Aciobăniței. Mă obișnuisem. Dar, mă rog, dacă nu se poate... Nu vreți să luăm puțin loc pe aceeași bancă? Doar câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
avem decât, parafrazând, o scuză: și noi am fost pe Planeta Mediocrilor! Cuprins Cuvânt înainte...............................................................................5 EPOPEEA SPAȚIALĂ 2084 O ședință obișnuită.........................................................................9 Relatarea robotului Felix S 23......................................................10 Se iau hotărâri importante.............................................................12 În magazia UNIVAX-ului.............................................................13 Prin cosmos..................................................................................15 Mereu la datorie............................................................................18 Ca de obicei, lucrurile se complică...............................................20 Getta 2..........................................................................................22 Un dialog în spațiu........................................................................23 Despre unele probleme întâmpinate de roboți..............................25 Dragostea e aceeași pretutindeni..................................................27 Mărturisiri.....................................................................................29 Dromiket 4...................................................................................31 Altă viață.....................................................................................32
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
melcului civilizației, ce nu-și retrage coarnele... Pământul e un arhipelag minimal în univers, cu natura stăpâna, precum conștiința pentru om; e trup viu, uriaș, care percepe lumea pe retinele oceanelor, e corabie sferica, telurica, febrila, neliniștita, umblătoare pe apele cosmosului, cutreierătoare a timpului și spațiului, cu o minusculă pasagera inteligență la bord: ființă umană! Omul îl taie, îl împarte, îl ridică, îl sapă, îl întoarce, îl seamănă, îl rodește, îl culege, îl împânzește cu puzderie de contrucții, îl zguduie cu
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
Timpul a fost creat odată cu cerul, fiind copia mobilă a eternității”, iar Nietzsche vedea în clipă „boaba de nisip în clepsidra timpului și unitate de măsură a eternității.” În gândirea românească, în afara literaturii populare unde apare ideea de eternitate a cosmosului și despre călătoria efemeră a omului pe pământ, concepția lui Mircea Eliade despre timp, în capitolul „Durata profană și timpul sacru” din eseul „Sacrul și Profanul” accentuează asupra dihotomiei dintre „timpul profan”- văzut ca durată, dinamic, ireversibil, care se scurge
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
Om deosebit. Om de cultură. Scrie frumos. Fină, elegantă, ascultătoare, veselă, bună... Tristă, bucuroasă, emotivă, spirituală, comunicativă... Născută pe data de 12 aprilie, ziua Sfântului Sava, sau „Ziua mondială a aviației și cosmonauticii" - ziua în care Iuri Gagarin a cucerit cosmosul, dar și primul zbor al navetei spațiale „Columbia”. Ziua în care s-a născut și scriitorul Tom Clancy, cântareața americană Ann Miller, actorul hollywoodian Andy Garcia, showman-ul David Letterman, cântăreața spaniolă de opera Montserrat Caballé, și românii: Florin Zamfirescu -actor
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
Om deosebit. Om de cultură. Scrie frumos. Fină, elegantă, ascultătoare, veselă, bună... Tristă, bucuroasă, emotivă, spirituală, comunicativă... Născută pe data de 12 aprilie, ziua Sfântului Sava, sau „Ziua mondială a aviației și cosmonauticii" - ziua în care Iuri Gagarin a cucerit cosmosul, dar și primul zbor al navetei spațiale „Columbia”. Ziua în care s-a născut și scriitorul Tom Clancy, cântareața americană Ann Miller, actorul hollywoodian Andy Garcia, showman-ul David Letterman, cântăreața spaniolă de opera Montserrat Caballé, și românii: Florin Zamfirescu -actor
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
spele cu ,,lacrima toamnei,, obrazul Planetei. În acest context, poeta stă între Mărginire și Nemărginire, defel derutată, ea știe că locul din care pornesc în lume și în viață, toate visele , locul tainic al fiecăruia om, punctul de legătură cu Cosmosul ființei este Copilăria. Acolo se apleacă peste gânduri, ia în răspăr poveștile cu izvoare și alte locuri de o simplitate seniorală, uimitoare. Viorela Codreanu Tiron este poeta care nu se teme să folosească sintagmele și în volum, abundă întrebările. Este
CRONICĂ LA VOLUMUL DE VERSURI VRAJ(B)A CLIPEI A VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364580_a_365909]
-
placată cu foiță de aur, imaginea s-a întregit cu icoanele de lumină și iubire ale Mariei Constantinescu. Pline de simboluri, picturile sale pot alcătui un Oracol cu răspunsuri profetice la problemele și întrebările omului, semne ale vieții și ale cosmosului trecute prin tradiție spre modernitate. Cerul grădinii palatului se oglindește în lac. Cerul picturilor Mariei Constantinescu, folosind o noua manieră, cu ajutorul oglinzii, observă cerul și mișcarea relativă a stelelor, a cosmosului. “Ce reflect oglinda? Adevărul, sinceritatea, conținutul inimii și al
ORACOLUL DIN PALAT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361282_a_362611]
-
problemele și întrebările omului, semne ale vieții și ale cosmosului trecute prin tradiție spre modernitate. Cerul grădinii palatului se oglindește în lac. Cerul picturilor Mariei Constantinescu, folosind o noua manieră, cu ajutorul oglinzii, observă cerul și mișcarea relativă a stelelor, a cosmosului. “Ce reflect oglinda? Adevărul, sinceritatea, conținutul inimii și al conștiinței”(Alain Gheerbant -Dicționar de simboluri). “Pun oglinda în spate, pentru că voința și gândul se unesc” ne spune Maria Constantinescu. Ca în “Transcedence”, unde lumina din ochii copilului născut în miraculoasa
ORACOLUL DIN PALAT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361282_a_362611]
-
din ochii copilului născut în miraculoasa zonă a Stoieneștiului de Argeș trece prin oglinda sufletului spre imagini de vis. Tradiția picturii pe sticlă se topește prin penelul înmuiat în culorile curcubeului până spre formele moderne, oglindire din sticla ferestrei către cosmos în “Cosmic Matrix” sau “The Tree of life” ori în Discul, ce ne duce la un alt simbol - cercul. Giulio Carlo Argan, reputatul critic de artă din Italia aprecia faptul că Maria Constantinescu a “reluat și a interpretat în mod
ORACOLUL DIN PALAT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361282_a_362611]
-
și l-aș asemui cu Soarele de andezit din incinta sacră dacică a Sarmizegetuzei Regia. Pentru că simbolul cercului se suprapune cu cel al “eternității sau al neîncetatei reînnoiri” (M. Rutten). “Simbolurile folosite de țărani sunt simple, pure, parcă vin din cosmos, vin din inimă nu din cap....își coboară gândul în inimă și lucrează cu sufletul” mărturisește Maria Constantinescu. La Palatul de la Mogoșoaia veți găsi în imaginile picturale ale Mariei Constantinescu ceva și din mirajul venețian readus de Marta Bibescu prin
ORACOLUL DIN PALAT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361282_a_362611]
-
acest poet , ca pentru toți marii poeți , un poem înseamnă o punere în evidență a Eternității , a vieții în continuare , a sufletului uman infinit ,a substanței reflectată în lumină , ca în acest interesant poem mit , “semne ale vârstelor moral-spirituale ale cosmosului”:”am văzut cum se înalță / din mijlocul albei întinderi , cum se alege , //singură ,verde și-azur ,cu o mie de fețe ,/piatra soboarelor ,miezul compact al otrăvirii ,/inima ei netezită cu muchii și-o mie de fețe”(De profundis).Varietatea
BUCURIA SIMULATĂ ŞI FERICIREA GÂNDITĂ ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361328_a_362657]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Lucrari > 24 IANUARIE - 153 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE Autor: Vavila Popovici Publicat în: Ediția nr. 385 din 20 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Dacă visul unora este să ajungă în cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul! Grigore Vieru În fiecare an, la 24 ianuarie, sărbătorim Unirea Principatelor Române, căci faptele înainte-mergătorilor noștri sunt cele care ne permit să fim astăzi ceea ce suntem. Și să fim mândri de ceea ce
24 IANUARIE – 153 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361357_a_362686]
-
opreliști, Ești prea familiar, spune birjarul, Calul ciulește urechile, nechează ușor, Bate pământul cu copita dreaptă, Cum vă mai rabdă? Întreabă calul. Se mută în mine durerile tale, Murim și prin cei care mor înainte, Zadarnic veciei trimitem semnale, În cosmosul rece, tu ești fierbinte. La pol - bucuria, la altu-ntristarea, O axă ce trece ca duhul prin lume, Sângele nu poate umple o mare și totuși în sânge păstrăm doar cutume. O sete ce nu se vrea potolită, O zi va
IRESPIRĂRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361422_a_362751]
-
la baza întregului Univers, Iubirea fiind Stăpâna Lumii. El sau Ea, în poezii ca „Sara pe deal”, „Floare albastră”, „Dorința” ș.a. așteaptă clipa magică a împlinirii în Anotimpul fierbinte al Erosului-care așterne peste lume culori și parfumuri, sunete duioase, mângâietoare. Cosmosul se face părtaș la iubirile lui Eminescu care contopește cele două ființe într-una singură, redându-le Unitatea existenței primordiale. Dar dincolo de toate acestea care sunt ușor de îndeplinit pentru un simplu muritor, intervine soarta geniului, adică „durerea din dragoste
EMINESCU-FLACĂRĂ ŞI GENIU de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361563_a_362892]
-
atâtea amintiri pline de nostalgie. Simt fiori numai când aud pomenindu-se numele locului: Orașul Studenților din Platoul Anatoliei. Academia de Cosmonautică - for științific de prestigiu, de tradiție, loc în care s-au format zeci de generații de exploratori ai Cosmosului. Parcă și acum îmi vin în minte imaginile acelea cu aleile, parcurile, fântânile arteziene, terenurile de agrement și, mai ales, colinele de promenadă din jurul Academiei. Suntem în anul 2210. E toamnă. Coroanele copacilor se poleiesc cu frunze de aur. Cu
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
la serbare. Hernanda veni îmbrăcată în cea mai frumoasă rochie pentru patinaj. Intrăm în somptuosul Salon unde deja am găsit o atmosferă de optimism și bună dispoziție. Pereții sălii erau o feerie în ceea ce privea tehnica construcției. Imagini dinamice din Cosmos erau proiectate pe ecranele uriașe ale sălii. Muzica solemnă, sau de dans, răsuna armonios din toate părțile sălii, dând o ambianță de vis. În sală profesorii, mai tineri sau mai vârstnici, studenții, fete și băieți, stăteau la discuții pe armonioasele
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
de el într-o ședință publică. Dar dacă acest profesor adresa cuvinte dezaprobatoare față de cineva, cu greu reușea respectivul să mai iasă din umbra uitării. Cuvântarea oficială a rectorului începu prin invocarea principiilor de bază și generale ale călătoriilor în Cosmos: - Stimați absolvenți ai Academiei, viitori lucrători ai cerului! Multe lumi veți cutreiera, multe dintre aceste lumi vor fi botezate de locuitori ai Terrei! Fac apel însă la cei care veți cuceri planete noi: preocupați-vă îndeaproape și implicați-vă în
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363779_a_365108]
-
survolând înfiorător pe deasupra capului moșului atunci când vreun copil nătâng scria 30 de metri în loc de 30 de parseci. Asta punea definitiv capăt răbdării lui Moș Orion, care se punea pe blestemat speciile acestea de obrăznicături: - Diavolilor! ... Neobrăzaților!... Nu vă mai ajunge Cosmosul întreg pentru joaca voastră, vă luați și de părul meu!... De fapt, la ce poți să te aștepți de la niște copii de virtualiști, care-i lasă needucați pe Pământ, iar ei umblă hai-hui prin nu știu ce ostroave din Calea Lactee! Trebuie să
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
permite,/ o, Doamne sfinte.../ necunoscutul să-l dezvălui”. Poetul George Roca deține arta umanizării neostentative a elementelor universului, prin includerea lor în dimensiuni pământești curente, cotidiene. Efectul e teribil. Numai citindu-i poemele, îți poți da seama că intimizarea, reducerea cosmosului la parametrii vieții terestre, duce la creșterea figurativă a dimensiunilor umane. Întâlnim aici nu numai sentimentul stenic-reconfortant, generat de contopirea omului cu universul, dar și satisfacția omului de a-l asimila, de a se simți în consens cu el. Nici
UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363824_a_365153]
-
cu resemnare...Și asta - echlibrat, esențial și frumos. Numai o astfel de magnitudine a gândirii și sensibilității, îl poate face pe poet să treacă cu bine printr-o lume de seisme și nimicnicii. Numai privindu-le senin, din perspectiva unui cosmos bun și uman... Apropo de aerul mioritic de care vorbeam: mi-aș permite să citez un mic-mare poem: „Culcat,/ stau cu ochii închiși/ și visez la poiana mea cu flori./ E atâta liniște și armonie!/ Și totuși căprioara nebună/ nu
UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363824_a_365153]