8,430 matches
-
nu mai poate fi nici considerată nouă, nici nu poate fi dăruită mai departe. E ca o soartă de om. Sfârșitul lumii nu e o problemă de matematică, ci de interpretare. Imaginați-vă, de pildă, că nu stați sprijinit cu coatele deasupra caietului pe care e scris enunțul și unde ați desenat schema cu punctul A și punctul B unite de un segment, ci vă aflați chiar În interiorul problemei, conducând mașina pe drumul care unește punctul A de punctul B. Legat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pleoape scurt, ca un liliac. Gustav avea câteva Însușiri interesante, care l-au transformat rapid Într-un caz unic În lumea medicală. Ca formă, număr de membre și de nasuri, consistență, textură și elasticitate a pielii, prezența genunchilor și a coatelor exact la mijlocul membrelor corespunzătoare, ai fi jurat că era om. Ca fel de-a fi se apropia Însă mai mult de tagma obiectelor. Era dovada vie a primei legi enunțate de Newton În domeniul mecanicii: „Un corp aflat În repaus
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În noaptea popasului lor sulurile se desfăceau spre a fi admirate și pipăite. Conducta de Încălzire era o altă minune a lumii. Zgrunțurii și petele de rugină o făceau să semene cu o columnă având pictate scene eroice, iar din coturile și niplurile ei Îmi făuream arc de triumf la Întoarcerea acasă. Ochiul, astru Închegat din căldura lacrimilor, Își parcurgea orbita Încet, asemenea geamănului din Înălțimi. Într-o dimineață, am văzut cum În radele de vopsea crăpată din tocul ferestrei se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În incinta spitalului, chemat de indescifrabilul joc al presiunilor care se formează În clădiri. S-a infiltrat Întâi pe sub ușa de la intrare, mângâind Încălțămintea paznicului, a parcurs apoi târâș, cu oarecare precauții, coridorul principal, și, după ce a zăbovit ușor În dreptul coturilor și al scărilor, și-a iuțit alunecarea de-a lungul pereților, ca un grup de comando nevăzut. Cu coada ochiului, văd marginea draperiei vibrând ușor, la lungi răstimpuri, ca și cum În spatele ei cineva și-ar ține răsuflarea, fiind totuși obligat să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sprâncene stufoase. Purta un capot vechi, boieresc. Cum stătea În loja sa, gălăgia străzii nu părea să-l deranjeze, mai degrabă Îi ținea companie. De partea cealaltă a străzii, unde Înainte era cinematograful Mir, un hotel se sprijinea posac cu cotul de cubul unei agenții de pariuri. Înăuntru, mirosea a animale Înecate În ulei și a lipsă de detergenți. În spatele tejghelei de la recepție, o duduie Își număra degetele de la mâini, proaspăt date cu ojă. Hotelul este aproape pustiu, mi-a zis
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
uriașe muzee-acvariu În care te afli În mijlocul peștilor, și totuși la distanță de ei. La ora unsprezece, scriitorul se Întorcea acasă și se așeza la computerul din fața ferestrei. Uneori, făcea câte o pauză și ieșea pe balcon, unde stătea cu coatele sprijinite pe balustrada de fier, ca un păpușar deasupra scenei. Pufăind din pipă, mai trăgea cu urechea la discuția unor bătrâne, mai urmărea cearta dintre doi șoferi care-și bușiseră mașinile sau flirtul unor tineri, Întorcându-se apoi la computer
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
toate, Liniște i-au pus în termeni, Îns-a vremilor dreptate. A-ncercat odată Rizea, Control la ateliere. La oprit Don Brighiu însă, Boală de iradiere. Dară mintea lui sprințară, A descoperit că poate, Varianta militară, Chiar mergând ușor pe coate. Bă tovarășe, ce-i asta, Rizea-l întreabă pe Brighiu. Șefu, nu vreau ca năpasta, Să o iei în vârful ... ! Deci, având un plan în minte, Brighiu a-nceput o treabă, Să arate că-i cuminte, Pentru cine îl întreabă. Rizea
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93213]
-
către bar, Își aruncă ziarul și pardesiul pe scaun, pentru a nu fi ocupat de altcineva Între timp, apoi comandă o votcă și se așeză. De partea cealaltă a mesei stătea un bărbat mohorît ținîndu-și bărbia În podul palmei și cotul sprijinit de tăblia mesei. Privea În gol. După ce doctorul deschise foile ziarului, bărbatul mohorît privi involuntar către titlurile de pe prima pagină. Știa oricum despre ce e vorba, dar simți nevoia să-l Întrebe pe doctor: — Ce zice? — Minciuni, răspunse Thomas
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
noi. De fapt, pot să vă dezvălui că e vorba tot de niște extratereștri, dar de o natură ceva mai complicată. Colonelul Își desfăcu bretelele pantalonilor, iar după ce descheie și nasturii prohabului, se aplecă mult În față, sprijinindu-și resemnat coatele pe birou, În așteptarea intervenției asistentei, care Între timp intrase În cabinet, urmată de secretară. Cele două se apropiară prudent, pășind pe vîrfuri, ca și cum ar fi pregătit o ambuscadă. — Nici nu mă așteptam să fie altceva, Majestate. De fapt, savanții
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
neașteptate dintr-o mașină Dacia-papuc cam veche, condusă de Valerian. Surpriza produsă de apariția ei se manifestă, În primă instanță, printr-un simplu murmur aprobator. Numai pacienții doamnei Agneta se agitară un pic; arătau bucuroși cu degetul și Își dădeau coate. Era Îmbrăcată Într-o robă albă, lungă pînă la pămînt, care, dacă n-ar fi fost atît de largă, ar fi semănat destul de bine cu o rochie de mireasă, iar la gît purta o eșarfă roșie, cu unul din capete
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să discute cu cineva despre asta, Însă nu avea cu cine; agenții secreți sunt Întotdeauna singuri. Se opri uimit În dreptul ferestrei, dar În loc să o deschidă, pentru a striga Întregii lumi tot ce avea pe suflet, așa cum intenționase adineauri, Își sprijini coatele de pervaz și se mulțumi să privească pasiv peisajul. Descoperi abia acum că de fapt Baakho era un oraș foarte urît. Nici o casă mai acătării, doar blocuri paralelipipedice, un fel de barăci din beton cu vopseaua scorojită, din balcoanele cărora
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
v-ați făcut de cap, încearcă să-i sperie, fluturîndu-le cele două coli de hîrtie pe la nas. Delfina moare de nerăbdare să treacă ziua, nu mai are stare, se fîțîie pe taburet, lustruiește de cîteva ori bancul de lucru cu coatele pînă se hotărăște să apuce una din fîșiile de stofă care așteaptă alături gata croite, să o vîre sub brațul mașinii de cusut și să coboare talpa. Zbîîîrrrr, apasă mecanic pedala, urmărind linia tivului, ferindu-și degetele, scoțînd materialul pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
deloc la spaniolă, zice, făcîndu-i semn barmanului să-i mai toarne încă de două degete în același pahar. Fără să-și dea seama începu să și-l imagineze mai întîi elev al Școlii Militare în uniformă albastră, diminețile tocindu-și coatele pe băncile școlii, iar după-amiaza ieșind la plimbare de unul singur prin București, cu gîndul acasă la Constanța, la nisipul de pe plaje plin de scoicile în care riscai să te tai în tălpi dacă nu călcai cu atenție, la pescărușii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am salutat, zice, luîndu-și inima în dinți. — E dansul tău, îl încurajează Roja, făcîndu-i în același timp un semn cu palma omulețului de la pupitru. — Chiar că știți pe toată lumea, spune nedumerit Curistul, urmărind mișcările Părințelului, care se îndepărtează dînd din coate, încercînd să-și taie drum printre perechile care dansează deja în mijlocul ringului. Tipul ăsta e dat naibii, îi răspunde Roja, leagă piesele unele de altele fără să-ți dai seama că de fapt e altă melodie. Dansezi ca un apucat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că am fost întotdeauna conduși de niște nulități, cînd este clar că doar proștii se miră? S-a mirat Mihai I cînd a fost expediat în exil, țărăniștii, liberalii, legionarii, cînd au ajuns să împartă aceleași celule sau să lucreze cot la cot la Canalul Dunăre-Marea Neagră, s-au mirat și Antoneștii cînd au fost puși la zid și executați. Dar de unde să știe ei că războiul este cîștigat întotdeauna de cel care l face? Indiferent că pe hîrtie este dat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fost întotdeauna conduși de niște nulități, cînd este clar că doar proștii se miră? S-a mirat Mihai I cînd a fost expediat în exil, țărăniștii, liberalii, legionarii, cînd au ajuns să împartă aceleași celule sau să lucreze cot la cot la Canalul Dunăre-Marea Neagră, s-au mirat și Antoneștii cînd au fost puși la zid și executați. Dar de unde să știe ei că războiul este cîștigat întotdeauna de cel care l face? Indiferent că pe hîrtie este dat învins sau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
textele alea senzaționale tipărite grosolan pe tot felul de bilețele și manifeste aruncate mulțimii din elicoptere sau împrăștiate în mare goană din autoturisme particulare. Vă spun cinstit, face pe prostul ochindu-l pe unul cu o cîrpă roșie înnodată la cot, am avut de furcă cu cîțiva maimuțoi recalcitranți care îmi tăiaseră calea în fața Muzeului Literaturii Române, dar ce căutai matale în zona aia, de unde-mi vii și încotro te îndrepți? Epave umane, asta sînteți, ar fi vrut să le spună
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vedem acuma pe el, dacă ne dă emoții. — Opt roșu, ești sub noi nenicule, se adresează Roja dealerului care are mișcările unui robot programat să facă aceleași operațiuni, sper s-o ții tot așa pînă la capăt, se bucură frecîndu-și coatele de masă, fîțîindu-se pe scaunul rotativ. — Pun pariu că o să faceți 21 cu a doua carte, forțează Patru Ace nota, mă credeți? — Simți tu că așa o să fie? zice Roja, urmărind degetele care manevrează pachetul de cărți. — Nu 20, nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o mulțime de neaveniți, ei au spart petrecerea, i-au curățat pe cei care credeau în cauza nobilă, la ăștia trebuia să fii cu ochii în patru, nu la țîțișoarele alea fragede, la măgarii ăia pe care-i durea în cot de tot ce o să se întîmple, care fuseseră atît de ușor transformați în masă de manevră. Căzuse în păcat. Las-o mai moale, Părințele, îți cunoaștem pe de rost poezioara, că au turnat gaz pe foc cînd nimeni nu se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
infernal. Somnul a zburat, luându-i locul o stare de veghe cenușie ca și gândurile mele. În baie am alunecat pe un plic gol de șampon. M-am lovit la umărul drept. După numai o oră, brațul este vânăt de la cot până la umăr. Mă doare cumplit. Era ea, sunt sigur. Cine să sune la telefon la ora șapte dimineața? Eu nu-l am decât pe porumbelul meu alb care ciugulește firimituri de pe pervazul ferestrei În fiecare dimineață, dar el nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
am așezat jos din nou, privind în gol. Honor era îmbrăcată în ceva negru cu guler înalt, despre care n-am putut să-mi amintesc mai târziu dacă era o rochie de mătase sau un halat. Avea brațele dezgolite de la cot în jos. Rămase în picioare în spatele lui Palmer al cărui trup relaxat parcă iradia, arătând limpede că percepe prezența ei; amândoi mă studiau cu atenție, Honor își ținea capul plecat iar bretonul lucios îi cădea peste frunte încadrându-i ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o urmă de dorință, m-am întins pe jos lângă ea, cu fața aproape de a ei. Îi simțeam respirația în obraz. Au trecut câteva minute. Am auzit un zgomot la ușă și am început să mă ridic. Sprijinit într-un cot, am văzut pe cineva intrând. Ușa s-a închis. Honor Klein se uita de sus la mine. M-am ridicat pe jumătate și am spus: — Ambulanța este pe drum. — Mă temeam că va face asta, spuse Honor. Mi-a trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
vârful țigării pe marginea scrumierei și Îmi va rosti Încet numele. Țineam oare aceeași cămașă de noapte violetă cu care am Îmbrăcat-o cândva, trăgându-i cămașa peste mâinile ridicate atât de mult, că puteam să-i zăresc mai Întâi coatele Îndoite și apoi curba abruptă a nasului, iar În final, sfârcurile Întărite de frig, ieșite În evidență prin material? Sau era acel neglijeu lucios și alb, aruncat de obicei peste piciorul patului, lângă chimonoul din mătase artificială? Îmi era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
clipă, Dora Îmi va rosti numele. I-am promis că voi fi fetiță cuminte, așa că cel mai bine ar fi să stau calm. Mi-am lipit picioarele conștiincios, Îndreptându-mă de spate și mi-am lăsat mâinile să atârne, cu coatele lipite de corp. Dar un gând incomod Îmi trecu prin minte: dacă persoana de dincolo de uși nu era Dora, ci vizitatorul care Încă nu plecase? Pașii aceia pe care Îi auzeam nu erau cumva mai apăsați, răsuflarea aceea, mai răgușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sub acoperire“. Se aplecă să ridice mănușile pe care tocmai le văzusem pe cotiera canapelei. Tulburat, m-am dat la o parte ca să le poată lua, Întrebându-mă oare la ce se referea. După ce Își rulă mânușile de piele până la coate cu mișcări dibace, profesioniste, Dora Își Întinse degetele și cu o mână schiță niște gesturi ritmice - ca atunci când nu reușești să prinzi capătul gros al unei sfori, oricât ai Încerca. Brusc, mi s-a făcut foame și mă simțeam obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]