1,113 matches
-
a durat până la 20 iulie 1880 când portofoliul internelor a fost preluat de către Alexandru Teriachiu. 930 Ștefan Sturdza, op. cit., p. 5. 931 Ibidem, p. 6. 932 Ibidem, p. 49. 933 Ibidem, p. 50. 934 Ibidem. 935 Ibidem. 936 Petre V. Coteț, Ioan Popovici, Județul Tulcea, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1972, pp. 74-75. 937 Mihai Ionescu Dobrogeanu, Dobrogea în pragul veacului al XX-lea...p. 265. 938 Ibidem. 939 Ibidem, p. 266. 940 Ibidem, p. 267. 941 Ibidem. 942 Ștefan
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
lasă drept pășune. Aci dragostea pentru vite se manifestă În primul rând prin scoaterea lor la aer, la soare, În libertate. Vitele sunt sănătoase, bine Întreținute și cu o prolificitate ridicată. Porcii stau până toamna târziu afară la pășune, În cotețe mobile, care se schimbă de la an la an, dintr-un loc Într-altul. În afară de porumb și pășune, se cultivă ovăz, soia, lucernă. Sunt și porțiuni pe care se cultivă porumb după porumb. În schimb, pășunea care e luată În cultură
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
părțile laterale ale valizei să se strîngă la loc. Toți banii se duceau pe coca și pe M. Dar În Mexico Ike nu fura. Spunea că și cei mai buni hoți Își petreceau cea mai mare parte a timpului la coteț. În Mexico hoții cunoscuți pot fi trimiși În colonia penitenciară Tres Marias fără proces. Nu există hoți cu gulere albe, din clasa de mijloc, care să trăiescă bine, așa cum găsești În State. Există marii operatori, cei cu legături politice, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Scăldătoarea nou-născutului să nu se arunce pe foc. Scăldătoarea copilului de la botez se varsă lîngă un pom pe un loc curat, ca copilul să nu fie obraznic, ci de treabă. Ca să se îngrașe copilul, îi aruncă scăldătoarea în apropierea unui coteț. Este bine a încresta covata în care se scaldă un copil la acel capăt unde se pune el cu capul și, turnînd scăldătoarea afară, să se toarne pe acel capăt unde stau picioarele - și apoi copilul va umbla curînd în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fost devorat de porcii pe care părinții lui îi creșteau într-o comună de lîngă București, după cum am aflat ieri. Copilul a fost atacat de porci pe cînd voia să-i hrănească. Trupul sfîșiat i-a fost descoperit luni în coteț. În altă parte, în Iran, un bebeluș de 6 luni a fost devorat de "lupi înfometați" la Mihmanchahr, un sat din regiunea Saveh, la 250 km sud de Teheran. Nu s-a făcut nici o precizare asupra împrejurărilor dramei care s-
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
există posibilitatea de a-l supradoza. Animalele de curte și caii În cazul animalelor de curte, cum sînt bovinele, ovinele, porcii, găinile sau gîștele, cel mai ușor este să le tratați prin intermediul aurei, de la marginea cîmpului sau de dincolo de țarc, coteț sau orice alt tip de Îngrăditură. CÎt despre cal, acesta este mai obișnuit cu apropierea omului, deci vă puteți așeza mîinile În una sau două poziții, pe cap/gît și În două sau trei de-a lungul fiecărei laturi a
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
ovigene au pierit pentru că nu voiau să pondeze în acele condiții. După "schimbarea de regim" (trecerea la comunismul național, "deschiderea" spre Occident) nu mai putea fi aplicat pe scară largă: apăruse riscul de pierdere a galinaceelor prin fuga din perimetrul cotețului național și dacă unele cotcodăceau la posturile de radio dușmănoase, chiar cel al discreditării slujitorilor patriei partinice. S-a ajuns chiar la situația deloc plăcută când un specialist de viitor (Ionel Vianu, autorul unei Introduceri în psihoterapie)zzzz s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
-l vadă nimeni. Toți vor vedea în el pe viteazul, "le vivace" Socol-Nique, vânjosul și elegantul "qui toute poule nique" și nimeni nu-l va strânge de "șurub" numai să face ouăle cerute, după va fi expertizat produsele recente din cotețul studențesc (apar ouă ciudate, bucăți de sticlă colorate ce pun în pericol sănătatea minții puilor abia ieșiți din clocitorile din toată țara și ajunși în Bach-Louis City). Ziua va fi cocoș, va face treaba pe care o știa, la bolniță
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Ignat, se adună la tăiatul porcilor mai mulți oameni, dintre ei e unul mai bun, de pe a carui mână carnea se fragezește. Adună paie, gateje și tuleie de haldan, cu care fac focul. Apoi, c-un juvăț, scot porcul din coteț și acel care e bun de mână, îl taie. Unii îi vâră cuțitul la inima; alții îi taie gâtița sau înghițitoarea. Dupa ce porcul a murit, se gatește de pârlit. Se aduc două rădăcini, două reteveie sau doi butuci, se
Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
vânt rece, trimis de Eol, învăluie tot arhipelagul, împrăștiind peste acareturile bătăturii regale frunze galbene și grele de mesteacăn. Vântul susură șoptit prin tufișurile de dafini și ciulini uscați. Robii se duc alene la culcare. Animalele s-au tolănit în cotețe. Numai o capră își mai alăptează iedul. Bătrânul câine Argos, singura ființă care îl recunoscuse pe Ulise la întoarcere, trage să moară pe mormanul său de gunoi „mâncat de jeg, de viermi și de gângănii” (Murnu, XVII, 400). Păsările au
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în genunchi, dar abia după șase ani (în 1926 avea aproximativ 14 ani) a reușit să meargă; din acel moment, a continuat să facă acest lucru. Ducea la îndeplinire numeroase munci simple, anunța dacă un sugar plânge, aduna ouăle din coteț. În ce privește limbajul, au apărut rapid două cuvinte, ma pentru mama și bhoo pentru foame sau sete. După 3 ani, ea pronunța hoo pentru a spune da, bha pentru a spune orez și am jab pentru „eu vreau”. După șase ani
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
văzut doar etajul, unde locuia stăpînul. La parter și pe la subsoluri era iadul. Hrube, fără lumină naturală, cu fete sclave puse "la îngrășat", alte fete erau puse "la montă" cu negri viguroși, pentru copii robuști, buni la treabă, în alte cotețe erau "virginele" (mai scumpe pe piață). Din acea casă, în spate, o ușă (ușa fără întoarcere) se deschidea direct în mare. Vasele încărcau prețioasa marfă care apoi era dusă în Americi. Preoții catolici binecuvîntau vasul să ajungă cu bine la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de mine, cum să nu vin? Îmi continui drumul și nici nu mai dau replică unui vecin care mă avertizează: I-ați scăpat mult? Ăsta n-a lucrat niciodată. Un bețivan care își bate nevasta zilnic. Săraca Maria doarme în coteț cu găinile. Numele femeii mă șochează și nu mă pot abține. Maria, sirena? Da, săraca. Îmi imaginez o poveste de dragoste între cei doi, dar mă încurcă Ana. Întreb curios: Ana a fost înainte sau după Maria? După. Sînt contrariat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
alăptării și a strivit doi purceluși, cine va veni să-i ia și să-i ducă? El, șintărul. Dacă vreo găină nu mai răspundea la apelul matinal al cocoșului pentru a ciuguli rația de boabe și era găsită țeapănă în coteț, cine avea obligația s-o bage-n traista încăpătoare și s-o ducă? Tot șintărul. Dacă vreunei pisici i se deschisese apetitul nelegiuit înspre puii de găină ori de altă orătanie, cine avea menirea să-l scape de o asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
trecem la ucis! A început festinul magic. Se ucide cu pasiune, cu fervoare. "S-a dat drumul la ucis." Acum, când notez aceste gânduri, la t.v. se arată o mulțime de oameni care se bagă, harnici și bucuroși, în cotețele pe unde s-au mai ascuns păsări supraviețuitoare. Sunt înhățate și zvârlite în loc. Gesturile, atitudinile, vorbele, îndemnurile îmi amintesc de o veche oroare, când, copil fiind, am asistat la cel dintâi masacru al evreilor, la Dorohoi. Ciudată repetare a scenelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
sticla națională”. Prinși cu fofârlica, ofertanții se spală pe mâini în pofida evidențelor irefutabile. Inițial foarte reținut în comentariile privind un pretins malentendu, dl Cristea publică în Ziua (11 februarie) un text antologic: „Despre cavalerism sau unde poate duce scara unui coteț”. Într-o cancelarie politică respectabilă, această găinărie a Președinției s-ar fi soldat cu demisia cuiva. La Cotroceni s-a lăsat doar cu schimbarea numelui unui cabinet - „Săftoiu 1” a devenit „Băftoiu 1”. Totuși, de câtă baftă este nevoie pentru ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
de miracole. Împingerea unui măgar pe scena Metropolitanului ori a unei gâște pe scena Scalei din Milano nu transformă viețuitoarele respective în noi Pavarotti ori noi Callas. În schimb, prin prea multă insistență, poate transforma scenele respective în grajduri sau cotețe. N-ar fi, totuși, o crimă? Să nu uităm că mizeria cheamă mizerie. Iar dacă uităm, au grijă faptele să ne trezească la realitate. Primesc, iată, un mesaj pe care l-aș numi Damf de Ron. Autorul textului, supărat pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
șosea și înapoi. Un lucru nevinovat... și acum, îl pierdea și pe acesta! Pe când el, Pierre, ce câștiga? Nimic! Un biet om amărât între două vârste, în căutare de angajament și cu o mamă bolnavă pe cap, fără casă (fără „coteț“, cum se zice) în care să poată să-și primească amicii (oful cel mare al lui Atti, pesemne...), temător de propria lui umbră, oferind doar bucurii palide și inexistente... El, Atti, se mulțumea și cu acestea, dar Pierre bineînțeles că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Mă sculam la ora 5.30 și mă duceam la pescuit pe malul Dunării. Încă cu o zi înainte adunasem râme roșii din spatele cabanei, unde avea administratorul vreo 6-7 porci, iar bălegarul era plin de asemenea râme. Tot aici la cotețele de porci avea ascuns administratorul cabanei niște pălincă foarte bună și veche, mi-a vândut și mie un kg, dar m-a rugat să nu spun la nimeni unde a ascuns-o, și nu am spus, până acum. Oricum, între
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
ca o brezaie și acompaniate de tambura sau daruca cu zurgălăi și ritmuri orientale. și m-am ținut droaie cu toți copiii mahalalei noastre după ultimele figuri năzdrăvane ale trotuarului bucureștean, după „Nicu Meț, calare pe măgăreț, care șade În coteț și mănâncă castraveți“, după „piticul de pe bulevard“ și după acel maniac nervos, „Sânge-rece“, care invectiva și scuipa, cu nasul În vreun zid, până i se usca gura, [astfel că] maică-mea văzându-l, cu mine Încă În pântecele ei, mi-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spuneau că focul a fost pus ca blestem, al unora certați cu legea, cărora tata nu le-a putut mereu intra în voie, cu plata impozitelor. Ograda fiind foarte largă, flăcările nu s-au extins la casă, bucătărie de vară, cotețe, șopron. Cu ajutorul sătenilor care aveau atelaje bune, șura cârciumarului a fost mutată sus pe deal, la noi în curte. Într-o săptămână, meșterii Fârștit și Constantin a Ilenei, ajutați de o echipă de săteni au montat-o la loc, dar
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cum spuneau bătrânii). Curățenia era o cerință stringentă. Se văruiau pereții din interiorul și exteriorul casei, se spălau geamurile, ușile și tot mobilierul existent și dacă se impunea, se lăcuiau. Se trecea apoi la bucătăria de vară, la grajd și cotețe. Și aici se dădea cu var și se făcea ordine și curățenie. Curtea se mătura cu măturoiul de mesteacăn și se răscoleau toate cotloanele. Mai rămânea podul casei și pivnița, care nu trebuiau deloc neglijate. Curățenia presupunea o dezinfecție totală
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
prin casă și repede mergeam în grajd, la iepurași. Tata ținea cu noi și ne sfătuia mereu cum trebuie să-i îngrijim și să-i hrănim. Mama nu se arăta prea încântată căci, ei au început să scormonească podeaua din coteț, să-și facă galerii... Nu stăteau deloc degeaba. Un vecin, Ștefan Grigoraș ne-a ajutat și de astădată, punând podele groase și duble în cotețul lor. Mama a mai cedat în fața rugăminților noastre, de a nu-i înstrăina pe nicunul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
hrănim. Mama nu se arăta prea încântată căci, ei au început să scormonească podeaua din coteț, să-și facă galerii... Nu stăteau deloc degeaba. Un vecin, Ștefan Grigoraș ne-a ajutat și de astădată, punând podele groase și duble în cotețul lor. Mama a mai cedat în fața rugăminților noastre, de a nu-i înstrăina pe nicunul. Prea erau frumoși și drăgălași. Pe ascuns însă, am prins câte ceva din cele ci-i povestea Revecăi Lavric, vecina și prietena ei. Cum că, de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și ca o cameră de zi, unde cei mai mulți din familie își petrec o bună parte din existența lor. Pe lângă casă, cam la zece pași se afla șura cu spațiu împărțit pentru cai, vite cornute iar lipit de ea se afla cotețul porcilor și păsărilor precum și micul săivan pentru oi când sunt aduse la iernat. Tot în apropiere se afla și adăpostul pentru păstrarea inventarului agricol, plug, grapă, boronă și sub care era adăpostită și căruța ca să nu stea afară în bătaia
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]