699 matches
-
-Drumul mare-i pe colină Ajunserăm la fântână. Zărirăm urma de fiară Ș-aci toți descălicară, Stătea oastea în mirare Ce urmă să fie oare? Unul zise că-i de zână Aibe-o-mpăratul de mână, Alții că e de crăiasă Aibe-o-mpăratul mireasă, Alții dintre vânători, Cari-s mai cunoscători, Au ghicit că-i căprioară, Să și-o aibe soțioară. Nunul mare, că-i mai mare Și-i cu grija în spinare, Pe un cal frumos călare, Se ridică
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Pierre În dormitorul pentru oaspeți. Nimeni nu i-a mai văzut din nou la față toată noaptea. Nu am apucat nici măcar să mă salut cu ea, ceea ce a fost o ușurare. Ziua de Crăciun În Megève este ca decupată din Crăiasa zăpezii. Ninsoarea abundentă căzută peste noapte făcea ca orășelul să arate de parcă fusese scufundat În cremă Chantilly, biserica oferind privirii o turlă ca o bezea. După slujba religioasă Încântătoare, eu și Hunter am cumpărat ciocolată caldă din piața centrală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
metehne înrădăcinate, într-un timp la fel de îndelungat? Se zice însă că în noaptea aceasta, ca de obicei, o ființă îndrăgită de copii, stăpână pe ținuturile nordice; mândră, puternică și rece; aparent severă însă darnică și iubitoare, cunoscută sub numele de Crăiasă a Zăpezii, va așterne în toată împărăția ei un strat de omăt peste care să poată zbura calul înaripat al lui Moș Neculai și mai apoi, să poată aluneca, cu ușurință, nenumăratele sănii ale lui Moș Crăciun. Asta înseamnă că
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
jur este deja aprins ca o vâlvătaie. Nu pot rezista ispitei și îmi pregătesc desaga pentru o drumeție. Așa, pentru încălzire... Cu bastonul - tovarășul meu de drum - în mână, pornesc spre culmea Repedii, cu gând să întâlnesc cât mai repede crăiasa... Am ajuns deja la zidirile Socolei, între care se află și fostul “Seminar de la Socola”, unde în toamna anului 1855 poposea - taman în ziua Tăierii capului Sfântului Ioan Botezătorul, cu harabaua lui moș Luca - cine altul decât Ion Creangă?!... Parcă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nu se arate văzului meu nici într-un fel. Cu grăuntele amar al tristeții cuibărit în suflet, am plecat mai departe. Încet-încet, prin horbota luminii devenită argintie a lunii am început să deslușesc pată întunecată pe voalul de lumină al crăiesei nopții... Nu putea fi decât călugărul refugiat în vecinătatea codrului înaintea mea. Într-o clipă, m-am dumirit deplin. ― Sărut dreapta, părinte. Ce face sfinția ta? ― Fii bine venit, fiule. Așează-te aici lângă mine. Cât despre ce fac... Apoi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
simpla prezență în acea ninsoare. Fulgi pufoși se topeau pe bărbie și pe nas, în aburii calzi ai răsuflării. Ei i se așezaseră în păr, mie pe umeri... eram oameni de zăpadă, oamenii zăpezii într-un tărîm cu spiriduși și crăiese înaripate și ghidușe... De fapt, prima dată cînd ne-am întîlnit nu era așa, dar poate îmi place mie să cred, pentru că acea înțelegere de la prima vedere, acea complicitate instantanee a privirii sugera ceva din armonia și liniștea feerică a
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
idei i-ar putea anima pe un președinte de CAP care ar umbla pe tarla recitind: „Iar la ospăț / un rîu de vin / Mai un hotar tot a fost plin / De mese și tot oaspeți rari / Tot crai și tot crăiese mari / Alăturea cu ghinărari de neam străin // De-ai fi văzut cum au jucat / Copilele de Împărat / Frumoase toate și Întrulpi / Cu ochi șireți ca cei de vulpi / Cu rochii scurte pînă-n pulpi / Cu păr buclat...“. Omul nostru parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Mara Era o noapte de iarnă splendidă. Stăteam la fereastră și priveam cum fulgii dansau prin aerul înghețat. Fluturi de argint se așterneau pe geam și mă îmbiau să ies afară, dar era târziu. Deodată am zărit-o chiar pe Crăiasa Zăpezii. Avea o rochie alba, împodobită cu diamante care-ți luau ochii, în picioare avea niște balerini de cleștar și pe cap purta o coroană de gheață. Am deschis repede geamul și ea m-a întrebat: — Vrei să vii cu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de doi ursi polari, cu blana pufoasă și albă ca spuma laptelui. Niște oameni de gheață ne-au condus până la palat. Eram uluită! Era un palat cu totul de cleștar, cu turnuri înalte, împodobit cu diamante asemeni celor de pe rochia crăiesei. Îmi era frig și abia așteptam să intru înăuntru. Am uitat să te întreb, cum te cheamă? — Mă numesc Mara. Și am vrut așa de mult să te reîntâlnesc! — Da, îmi amintesc ne-am mai întâlnit și acum cinci ani
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
început să cânte. Și deodată s-a întâmpat o minune. Sunetele magice ale fluierului au făcut ca renii să apară la casa bătrânului. Acesta a vorbit ceva pe limba lor cu renii. Astfel, am aflat că ei fuseseră răpiți de Crăiasa Întunericului ce voia să distrugă Ținutul Zăpezilor. I-am mulțumit bătrânului care m-a ajutat apoi să aduc întreaga herghelie în siguranță la palatul de cleștar. De bucurie, Crăiasa Zăpezii a dat o mare petrecere. Când să-mi încep și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
lor cu renii. Astfel, am aflat că ei fuseseră răpiți de Crăiasa Întunericului ce voia să distrugă Ținutul Zăpezilor. I-am mulțumit bătrânului care m-a ajutat apoi să aduc întreaga herghelie în siguranță la palatul de cleștar. De bucurie, Crăiasa Zăpezii a dat o mare petrecere. Când să-mi încep și eu dansul cu unul dintre cavalerii simpatici adunați la palat, am auzit vocea tatei care m-a smuls din visare. Păcat... Școala noastră Ilinca Luca Eu învăț la Colegiul
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Găsind întâmplător într-un fund de sertar două mănuși micuțe cu degetele destrămate și un trandafir vestejit, naratorul începe să evoce cu nostalgie trecutul. Astfel, rememorează "clipa fericită" în care avusese șansa s-o întâlnească pe "cea mai gingașă dintre crăiese"26. Asta se întâmpla, își amintește el, în luna iulie a anului 188.., în stațiunea termală Dieppe. Se pare că oriunde s-ar fi aflat, pe plajă, la hotel, la cazinou, la biserică, tânărul o întâlnea mereu pe Miss Mary
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în jur și scoate onomatopee indescifrabile. Îl rog să ne lase. Pleacă scîrbit, bombănind. M-au cuprins remușcările: chiar, o fi etic să trezești un artist care visează?!... Ghinion onomastic 1996. Particip, la Buzău, la Festivalul "Ion Băieșu", cu spectacolul Crăiasa fără cusur după G. Călinescu realizat cu trupa Teatrului "Luceafărul". Președintele juriului, regretatul Horea Popescu. Cît au jucat actorii mei, m-am așezat la balcon, chiar în spatele juriului, în caz că s-ar fi cerut lămuriri. Deși scena era cam înghesuită, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
în care Manimazos se va metamorfoza, din trupul lui va crește pământul și iarba Traciei. În lumea Traciei rezistă numai cei puternici, cei neputincioși și bicisnici dispar. Manimazos își va alege fecioara, încercându-și arcul menit să prăsească în inima crăiesei pe viitorii viteji ai Traciei. Cuvintele Traciei s-au desprins din buruieni, din iarbă. Logoslavia este buruiana cuvântului cuvintelor, a cuvântului talisman. În cuvânt se concentrează toate forțele, toate sevele, toate tainele omului și ale facerii: "Pe Manimazos îl pustiau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
a bate, Prin ele-a răzbate Ș-oile s-or strânge, Pe mine m-or plânge Cu lacrimi de sânge! Iar tu de omor Să nu le spui lor. Să le spui curat Că m-am însurat Cu-o mândră crăiasă, A lumii mireasă; Că la nunta mea A căzut o stea; Soarele și luna Mi-au ținut cununa. Brazi și paltinași I-am avut nuntași, Preoți, munții mari, Paseri, lăutari, Păserele mii, Și stele făclii! Iar dacă-i zări, Dacă
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
moartea, a cărei culme se găsește în metafora "lacrimi de sânge". In a doua parte a sa (tot o parte lirică), testamentul conține rugămintea ciobanului de a ascunde oilor moartea sa, înfățișând-o ca pe o nuntă "Cu o mândră crăiasă/ A lumii mireasă." Moartea este prezentată alegoric, ca o nuntă de proporții impresionante, cosmice, cu participarea masivă a tuturor elementelor naturii și aștrilor: "Soarele și luna/ Mi-au ținut cununa,/ Brazi și păltinași/ I-am avut nuntași,/ Preoți, munții mari
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
din ceremonialul nunții (mireasa, preoții, lăutarii, nuntașii), ca și obiectele folosite în mod tradițional (cununa, lumânările), devin elemente concrete ale cadrului natural românesc (brazi, păltinași, munți, păsări) și ale celui cosmic (soarele, luna, stelele): Că mam însurat/ Cu-o mândră crăiasă,/ A lumii mireasă,/ Că la nunta mea/ A căzut o stea;/ Soarele și luna/ Mi-au ținut cununa,/ Brazi și păltinași/ I-am avut nuntași./ Preoți, munții mari,/ Paseri, lăutari,/ Păsărele mii/ Și stele făclii". După cum se observă, întreaga natură
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
stele făclii". După cum se observă, întreaga natură, pământul și cosmosul în elementele lor esențiale, participă la marea trecere a ciobanului în eternitate. Atmosfera este solemnă, dar și luminoasă, căci soarele, luna și stelele călăuzesc drumul baciului spre veșnicie, iar mândra "crăiasă", coborâtă parcă din basmele noastre românești, sporește strălucirea prin presupusa ei prezență. Brazii și păltinașii semeți și neclintiți veghează trecerea ciobanului mioritic în lumea celor drepți, ca martori ai împlinirii sale ca om prin nuntire; munții bătrâni binecuvântează această unire
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
-le, se vor strânge și "îl vor plânge" pe păstor "cu lacrimi de sânge". Mai presus de toate acestea se află însă alegoria morții prezentată ca o nuntă de proporții cosmice, fantastice. Ca și în basme, mireasa este "o mândră crăiasă", iar nunii sunt soarele și luna. Natura întreagă apare personificată, iar elementele ei devin întrupări omenești ("preoți", "nuntași", "lăutari") sau obiecte de ceremonial religios ("făclii"). Toate aceste elemente scot acțiunea din real și o plasează, în plin fantastic, atenuându-se
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
a "Mioriței" nu constă numai în simplitatea subiectului, în profunzimea meditației, în frumusețea portretelor sau în simbolul alegoriei nuntămoarte,ci ea strălucește și prin măreția și solemnitatea exprimăriiizvorâtedinsimplitatea mijloacelor artistice folosite.Este utilizat frecvent și cu deosebită măiestrie epitetul ("mândră crăiasă", "mândruciobănel", "negru zăvoi", un câine "cel mai bărbătesc și cel mai frățesc", "cai învățați", "câni mai bărbați", "zice cu drag, . . . cu foc" etc.), iar comparațiile metaforice din portretul ciobanului moldovean sunt și ele de o rară frumusețe("spicul grâului","pana
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
moldovean sunt și ele de o rară frumusețe("spicul grâului","pana corbului", "spuma laptelui","mura câmpului"). Metaforele au o forță puternică de sugestie și fac din baladă ocreație de excepție: "picior de plai", "gură de rai","lacrimi de sânge", "mândră crăiasă, a lumii mireasă", iar personificarea este prezentă în umanizarea mioarei, a oilor,în cântecul fluierelor sau în inegalabila alegorie a morții. Folosirea din abundență a diminutivelor, multe dintre ele la cazul vocativ. "oiță bârsană", "mioriță", "bolnăvioară", "drăguță". "drăguțule bace", "ciobănel
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
se plimbau pe cîmp, poetul îi punea pe cap cunună de flori albastre. Aceasta a fost și a rămas, pentru poet, Floare-albastră, o floare între femei, o femeie între flori, model pentru poet, cînd a zugrăvit portretele fetelor din: Strigoii, Crăiasa din povești, Frumoasa fără corp, Diana, Călin file de poveste, Luceafărul, fără ca vreuna din ele să poată lua numele de Floare-albastră. Facem aici numai două însemnări marginale la articolul scris de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, cu titlul Metamorfozele Florii-albastre158. Prima însemnare se
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Luceafărului și a Scrisorilor, închinate dragostei"; că "femeia singură s-a sustras sau s-a arătat nedemnă de marea cinste conferită ei, de către geniul îndră gostit" și, ca urmare, "floarea vestejită din părul bălai al iubitei, reprezintă fosta Floare albastră"; "Crăiasa din povești, zîna, a ajuns Dalila". Dar Floarea-albastră nu-i floare de pus la ureche, ci numele dat de poet numai iubitei sale, Casandra, care, în scurta ei viață, n-a suferit nici o "metamorfoză" poetică sau morală. Cele spuse mai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Tuturora Teiul vechi un ram întins-a Ea să poată să-l îndoaie Ramul tînăr vînt să-și deie, Și de brațe-n sus s-o ieie Iară florile să ploaie Peste dînsa Se întreabă trist izvorul: Unde ni-i crăiasa oare? Părul moale despletindu-și Fața-n apa mea privindu-și Să m-atingă visătoare Cu piciorul? Am răspuns: "Pădure dragă, Ea nu vine, nu mai vine!... (s. n.) Singuri voi stejari rămîneți De visați la ochii vineți, Ce luciră pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
corespunzător numele de "ciclu veronian"195, în care Perpessicius a cuprins poeziile lui Eminescu publicate la "Convorbiri literare" începînd din septembrie 1876. Melancolie după cum am mai arătat, a fost inspirată inițial de înmormîntarea Casandrei, la Ipotești, în 20 ianuarie 1864; Crăiasa din povești este însăși Casandra, pusă într-un cadru feeric, în codrii de la Ipotești, iar Lacul și Dorința sunt atît de strîns legate de Casandra și de Ipotești, încît nu mai găsim necesar a stărui și a repeta. Toate aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]