753 matches
-
eu? spuse Selina. Doar e apartamentul lui Ossie. Întreabă-l pe el. Întreab-o pe ea. Am băut în parcul agitat de jos douăsprezece pahare de whisky - da, asta e, îți iei amarul - și am format numărul Martinei până când degetul meu crăpat a început să sângereze. Nici un răspuns. Nici un răspuns. Ocupat. Ocupat. Sunetul ăla ticălos. Ocupat, ocupat, ocupat. Și în timp ce zăceam mototolit la bar, scotocind după ultimii bani, așa cum fac bețivanii de obicei, am auzit ceva ce n-am crezut niciodată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai sus, către etajul al doilea, de netrăit și de neima ginat, despre care copilul auzise doar legende îngrozitoare. Ingrid avea codițe prinse cu funde din fâșii de satin albastru, destrămat, și o rochiță albă. În picioare avea sandale decupate, crăpate și prăfuite, peste catarama cărora se lăsau șo setele cu model de purceluși. „Haide“, îi spusese, „of, ce greu te lași!“ Ținut al umbrelor și al nebuniei! Luminatoarele din acoperiș puneau dâre lungi de lumină peste palie rul singuratic. Liniștea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lipea frun tea de geam și privea amurgul galben de iarnă până îl sufoca nefericirea. Ieșea atunci și rătăcea prin cartiere necunoscute. Ajun gea uneori atât de departe, și casele erau atât de stranii - orna mente de ipsos pe ziduri crăpate, gata de prăbușire, geamuri acoperite cu ziare îngălbenite - încât băia tul se simțea în altă viață, sau într-un vis. Într-o seară se regăsi în cartierul copilăriei sale. Recunoscu imediat vila străveche și pătrunse în umbra ei de cavou
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
peste care se-ntindeau frânghii de rufe puse la uscat a-naintat spre mine o fetiță de vreo nouă ani, îmbrăcată mizer, împin gând un cărucior de copil din imitație de piele albă lăcuită grosolan, care arăta ca un porțelan crăpat, și fără cauciucuri la roțile strâmbe. În cărucior era o păpușă cu cap de carton, de asemenea smălțuit. A venit hotărâtă spre mine (eram în uniformă de liceu, croită dintr-un material de necrezut de prost, care avea genunchi și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
scoici n-a mai venit după-amiaza la plajă, și-atunci am știut că discul ei se scufundase în mare. Ajungea să privesc în jur ca să știu că plecase: băr bații și femeile zăceau pe nisip carbonizați, fu megând... Prin pielea crăpată le ieșiseră coastele acoperite de sare. Marea însăși se umpluse de alge băloase, mucuri de țigări și hârtii. Am rătăcit pe plajă ore-n șir, lăsând valurile să-mi ude tălpile goale. Seara, am găsit la bar o femeie oarecare
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
din sens opus. Bărbați tineri, singuri la volanul primelor lor mașini, aproape niște epave luate de la curtea de vechituri, masturbându-se pe când înaintează pe cauciucuri roase spre destinații incerte. După o coliziune abia ratată la o intersecție, sperma tremură pe cadranul crăpat al vitezometrului. Mai târziu, rămășițele uscate ale aceleiași sperme sunt șterse de părul vopsit al primei femei care-i stă întinsă în poală cu gura peste penis, mâna lui de pe volan făcând mașina să se avânte prin întuneric spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
identifice acel ciudat organ. Îl lipi apoi de aripa din dreapta față a mașinii și, cu creta, îi desenă conturul pe celuloza neagră. Inspectă gânditor rezultatul și, satisfăcut, se învârti în jurul mașinii, marcându-și conturul penisului pe portiere și pe geamurile crăpate, pe capacul portbagajului și pe bara de protecție din spate. Ținându-și penisul în mână pentru a-l proteja de metalul tăios, urcă pe locul din față și începu să-i deseneze conturul pe tabloul de bord și pe cotiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se pierde la sensul giratoriu al șoselei de centură dinspre nord. Observându-l în timp ce mă luptam s-o prind din urmă pe Catherine, am surprins o ultimă scânteiere a unei bare de protecție din față îndoite și a unor faruri crăpate scăpărând spre un camionagiu mătăhălos. O jumătate de oră mai târziu, în garajul subteran al imobilului meu, am pipăit cu mâna amprenta mașinii lui Vaughan pe panourile caroseriei mașinii sport a lui Catherine, semnele de probă ale unei morți. Aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de calm dinaintea zorilor, când nici un avion nu decola de pe aeroport, singurul sunet pe care-l puteam auzi era duduitul tobei de eșapament a mașinii lui Vaughan. De la geamul bucătăriei, i-am văzut fața cenușie; stătea sprijinit de gemulețul lateral crăpat. Fruntea îi era brăzdată de o crestătură adâncă asemănătoare cu o banderolă de piele roșiatică. Pentru o clipă am simțit că toate avioanele pe care le urmărise cum decolează de pe aeroport plecaseră deja. Odată dispăruți eu și Catherine, Vaughan avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de democrație pe pâine, capete sparte, oase rupte, nasuri însângerate, fălci mutate din loc, ruperi de gât și alte drăgălașe efecte din acestea ca urmare a unor sfinte ciomăgeli democrate și de democratizare, în spirit, curat constituțional. Așa doar capete crăpate și coste rupte, au fost mai peste tot în România, dar nu într-o măsură așa de mare, ca în cele două localități enumerate mai sus. Prin activitatea lor, partidele politice, se discreditaseră în ochii electoratului, astfel că, la 20
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de pe banchetă, Stridie se lasă pe spate cu mâinile la ceafă. Stă cu picioarele goale încrucișate și cocoțate pe spătarul scaunului, chiar lângă fața mea. Are un inel de argint pe unul din degetele mari. Bătături în tălpi, bătături cenușii, crăpate, murdare; și Stridie zice: — Lu’ mami n-o să-i placă treaba asta, că te uiți prin chestiile ei personale. Citesc în carte de la coadă la cap, începând cu data de azi, străbătând trei ani de nume și asasinate, până ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lumii astrale Predestinare candrie a lumii astrale în vuiet de moarte născută din vidul de vremuri crezute uitate blestem ca o învăluială căzut pe arcă în plutire sub bolta cerească culoarea ei sânge soare în doliu suflet cenușă în lutul crăpat timpuri trecute în jur amintiri născute de azi trecut adus în prezent fulgi de zăpadă în negru vopsiți îi vreți să cadă liniștiți acoperă o arcă ce trage să moară flăcări de ură ne ard viitorul durere și furt mizerie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
întări Victor, pe un ton cât se poate de firesc. Umbrele serii începuseră să cuprindă salonul de spital și cineva răsuci, cu un țăcănit sec, comutatorul, trezind la viață un bec cu pâlnie de carton, spânzurat în mijlocul tavanului cu tencuială crăpată și pe alocuri căzută. O lumină gălbuie, bolnăvicioasă învălui lucrurile din jur. Victor se aplecă încă o dată și reuși să depună un sărut fugar pe mâna Feliciei. Hai, lasă, zise fata, retrăgându-și mâna, că mă faci să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Acesta îmi tăie calea în fața unei căsuțe din mahon și intră cât ai clipi, după care mă pofti înăuntru. Nu știu ce față aveam, dar cu siguranță am făcut ochii mari la vederea ciudățeniilor de acolo. Încăperea era ticsită cu blănuri, ceaune crăpate și colți de mărimea unui om, care serveau pe post de pături. Copilul nu-și putu stăpâni curiozitatea, văzându-mă obligată să-i istorisesc apariția mea în ținuturile lor. Hedwig mă luă de mână și mă trase după el până
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
scrisului îl constituie însă obținerea Premiului pentru Proză la Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din România (2006) pentru romanul Conspirațiile imposibile (Ed. Cartea Românească, București, 2007). părinților mei, Laurențiu și Maria JOS DICTATORUL, scrie mîzgălit cu excremente pe zidul crăpat al Barăcii lui Roja de pe care cad bucăți de tencuială ca de pe o hartă care se dezintegrează, scoțînd la iveală noi continente, insule, ape, linii de relief, cărămizi clădite strîmb, goluri cît pumnul și armături răsucite. Cerul e întunecat de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
gîndească trecînd în revistă dezordinea care i se desfășura înaintea ochilor. Își dădu seama că nimic din ce se găsea între cei patru pereți nu mai era sănătos, totul era bolnav, viciat, putred. Tablourile scorojite de pe pereți, covoarele pătate, furnirul crăpat, rafturile și cărțile din bibliotecă acoperite de un strat gros de praf. Delăsare? Dezinteres? Atunci de ce n-ai avut curaj să i-o ceri pur și simplu în față, n-ar fi avut nici un motiv să te refuze, nu spuneai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să bateți, zice Gulie, dumneavoastră ce-ați fi făcut în locul nostru? Nimic, zice Roja, de fiecare dată cînd discuția ajunge în punctul ăsta, mă simt așa, știți voi cum, începe să tremure, uitîndu-se în gol la paharul transparent, la pereții crăpați ai crîșmei, la rotocoalele de fum ce se ridică de la celelalte mese. Nu vă mai gîndiți la prostiile alea, încearcă Gulie să-l potolească, de ce nu înțelegeți că nimeni n-a trădat pe nimeni, că pur și simplu așa a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dezordine. Dintr-o debara dădeau pe dinafară valize, genți, cufere, iar două paturi fără saltea țineau loc de masă, cu ajutorul unei bucăți de linoleum trântită deasupra, în diagonală. Masa era acoperită cu cosmeticale și oglinzi. În jurul mesei podeaua din lemn crăpat era presărată cu fard de obraz și pudră. Fata mă abordă: — E vorba cumva despre amenzile alea pentru că am traversat strada aiurea, alea pe care am uitat să le plătesc? Uite cum facem: mai am trei zile de filmare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
stinse. Le-am acordat zece minute, apoi m-am apropiat de bungalow, împăcat cu gândul că voi fi întâmpinat de muzica dată la maximum și de întuneric. Dinăuntru se auzeau gemete, însă fără muzică. Am remarcat că unica fereastră era crăpată câțiva centimetri, căci vopseaua uscată de pe cercevea o împiedica să se închidă complet. M-am ascuns după o împletitură de nuiele năpădită de plante agățătoare, m-am ghemuit și am tras cu urechea. Am auzit gemete în crescendo, scârțâit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ședea impasibil, blestemîndu-se să nu folosise prilejul de-a se afla deja între gargarîcurile și mîncarîcul saloanelor Mărului de Aur. Unde, de la o anumită oră, ospătarii, loviți de băutură, aduceau tuslamamele, defilând în genunchi. Lăutarii, cu contrabasuri și țambaluri, mai crăpate ca sicriele, pârțâiau din buze la cuvintele mai deocheate ale șlagărelor, unele maimuțărite direct în engleză. Zburdau, pe acolo, vrafuri de chelnerițe gâdilicioase și moi ca franzelele, de nechezau și-i mardeau, de oha, cu frunțile de frapiere, pe acei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dedicat asigurării securității personale pontificale. Pinky nu-și reprimă micul zâmbet, închipuindu-și un Robin format la propriu dintr-un viguros pod al palmei, plus cinci degete, pocnindu-i, cu severitate, pe toți aceia care se apropiau cu bombe tocite, crăpate sau demodate, de Scaunul Pontifical. - ...Intuiești, probabil, că protecția pontificală desfășurată de Robin a avut un teribil caracter neconformist... Metoda sa era de a le permite cât mai multor atentatori să tragă nestingheriți asupra urmașului Apostolului Petru, pentru ca apoi el
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acea noapte de miercuri, 20 aprilie 1988, pe la orele 3, după ce doamna Cîrlova trecuse totuși pe la el și-l desfătase în ultima lor partidă de poezie, Doru Sinistratul fu scos de către gazda sa cu patul afară, pe trotuarul denivelat și crăpat, din fața celui de-al doilea rând de case diavolești din strada Perone, să scrie despre mașini, copaci și gângănii, să șadă mai aproape de clocotul vieții. În primele cinci minute ale nopții, se înverzise de frig. Madam Nicolici sfâșie, c-un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
I-am spus: Lolă dragă, Lolă mică și somnoroasă, trebuie să te duc să te culc (și unde se putea mai bine decât la hotelul din centrul orașului. Acasă nu era recomandat din cauza vecinilor cârcotași care spionau mereu din spatele ușilor crăpate. Abia ar fi așteptat hârca de madam Gușă să mă vadă la braț cu o brunetă apetisantă („O, l-ai văzut pe profesorașul nostru?!..., i-ar fi zis lui Țiți Mițura, partenera ei de măcel limbuțial, am bănuit eu că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-n floare fîlfîiesc și-și moaie Gurițele-umede și roșii în potirul Mirositor și plin de miere-al florilor. Tufe de roze sunt dumbrăvi umbroase Și verzi-întunecoase, presărate Cu sori dulci înfoiați, mirositori - E-o florărie de giganți. Într-un loc Crăpată-i bolta de granit, de cauți Prin streșina de codru până sus, Unde în ceruri lin plutește luna. Ea-i o regină tânără și blondă În mantia-i albastră constelată, Cu mînile unite pe-al ei piept De neauă... Trece
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ca și sara apa-n arcuri o coboară, Prăvălind-o purpurie peste scările de stânci; În albastru-adînc, în marea cerului cea liniștită, Răpăd munții cu tărie fruntea lor încremenită Și în valuri verzi de grâne îmblă văile adânci. Printre cremenea crăpată, din bazaltul rupt de ploae, Ridica copaci monastici trunchii ce de vânt se-ndoae, Scoțând veche rădăcină din pietrișul sfărâmat; Un vultur s-agață mândru de un pisc cu fruntea ninsă, Nouri lunecă pe ceruri flota lor de vânt împinsă Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]