763 matches
-
camera mea: Las-o dracu’ de masă, hai să mergem la Cavafi! Repede, una mică înainte de masă! Unde să mergeți, dragă? o auzeam în urma noastră pe mama. Pe litoral nopțile prea scurte, cu mirosuri amestecate de nămol, de scoici și crabi îmi stârneau ceva ce mai târziu am numit adrenalină, încât aveam nevoie de câte două ședințe de sex, cu Antonia sau cu mine însumi, pentru ca dimineața să le privesc cu alți ochi pe fetele din autobuz în ținută de plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Uneori Strickland cobora până la recifurile de corali și se întorcea cu un coș de peștișori mici și colorați, pe care Ata îi prăjea în unt de cocos, sau cu câte un homar. Iar uneori ea făcea o mâncare picantă cu crabii mari ce se târau pe țărm chiar pe sub picioarele tale. Sus pe munte erau portocali sălbatici, și din când în când Ata urca împreună cu două-trei femei din sat și se întorcea încărcată cu fructe verzi, dulci și savuroase. Atunci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
intensă a nopții. În insula mea din arhipelagul Paumotu niciodată nu e liniște deplină cum era aici. Se aud veșnic milioane de animale pe plajă, toți crustaceii ăia care fojgăie de colo până colo și mersul grăbit și zgomotos al crabilor de uscat. Din când în când, pe lagună mai auzeai și câte un pește țâșnind din apă, iar câteodată și vreun plescăit înspăimântător când un rechin întunecat pune toți ceilalți pești pe goană pentru a-și salva viața. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să se ridice și să strige, tovarășii lor de deasupra nu se uitau în jos nici un moment. În Nishikikoji, trupele clanului Akechi demolau locuințele din vecinătate, în timp ce femei cu bebeluși în brațe, bătrâni și copii fugeau de sub ruine, ca niște crabi lepădându-și carapacele vechi. Astfel, soldații reușiră să astupe șanțul cu uși și scânduri de acoperiș. Imediat, toți se buluciră să escaladeze zidul. Pușcașii își aliniară armele și, ochind de pe creasta zidului spre curte, traseră prima salvă. Între timp, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
plase, cu bărci, povești pescărești. Căci marea-i o lume de minuni sclipitoare E tot ce poate fi mai albastru sub soare Marea ne-ascultă, ne urmărește, O, da! Marea pe toți ne iubește! Bancuri de pești, scoici, o meduză Crabi, alge, delfini mă amuză, O lume-nvăluită-n albastru mister E marea ce parcă se termină-n cer Albe dantele, spumă de peruzea, Marea e ancora mea! Mihnea Claudia-Denisa, clasa a V-a Școala Gimnazială Nr.1 „Nicolae Mantu” Galați profesor îndrumător
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
polițistul de la Paris l-a săltat pe doctorul Pérec! - Și unde mai pui că tocmai a aflat că nevastă-sa Îl Înșela cu puștiul de Nicolas Kermeur! Gwen se opri brusc. Loïc Își Încărca În break-ul hotelului plasele cu crabi pescuiți. La celălalt capăt al pieței. Rumoarea nu avea cum să-l cruțe. Gwen grăbi pasul ca să-l ajungă din urmă. - Nu se poate! E o diferență de douăzeci de ani Între ei! - Cucoana Chantal, cînd pune ochii pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că nu e adevărat! Tăcerea ei stingherită era un răspuns. Loïc, alb la față și crispat, se Întoarse pe călcîie și urcă În mașină. - Loïc! Loïc, așteaptă! Demarase deja. Coșul de nuiele rămas deschis lăsă să scape plasele din care crabii se cărăbăniră pe dată. Marie Înțelesese din remarca disprețuitoare a lui Arthus că vestea despre legătura dintre Chantal și Nicolas se răspîndise. Acceleră În direcția hotelului. Fratele ei o fi fost el un caracter slab, dar știa de ce accese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
altă gînganie o deranja. Aruncă o privire spre picioare, dar nu desluși nimic În Întuneric. Intrigată de senzația care se repeta pe celălalt picior, Marie aprinse plafoniera. Cum stofa groasă a hainei o proteja, nu simți picioarele păroase ale micului crab care se tîra pieziș pe umărul ei; un al doilea se ivi, Înaintînd spre gîtul ei. Începu să fie cuprinsă de panică, simțind tot mai clar vietățile care i se cățărau de-a lungul gambelor și Începu să urle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei; un al doilea se ivi, Înaintînd spre gîtul ei. Începu să fie cuprinsă de panică, simțind tot mai clar vietățile care i se cățărau de-a lungul gambelor și Începu să urle de spaimă: o jumătate de duzină de crabi Își continuau urcușul pe haina ei! Unul Îi ajunse pe gît. Marie tresări violent, căci Își dădu seama, alungîndu-l, că zeci de crabi erau acum agățați de hainele ei, Încurcîndu-i-se În păr, căzîndu-i În decolteu, În cizmele de cauciuc, urcîndu-i-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se cățărau de-a lungul gambelor și Începu să urle de spaimă: o jumătate de duzină de crabi Își continuau urcușul pe haina ei! Unul Îi ajunse pe gît. Marie tresări violent, căci Își dădu seama, alungîndu-l, că zeci de crabi erau acum agățați de hainele ei, Încurcîndu-i-se În păr, căzîndu-i În decolteu, În cizmele de cauciuc, urcîndu-i-se pe coapse, pe fustă... Se zbătea ca Într-un coșmar, incapabilă să priceapă cum de era cu putință un asemenea lucru, Încercînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se apropie foarte repede, făcînd-o să nu mai distingă nimic. Pradă unei panici de nestăpînit, Marie nu mai Înțelegea ce se Întîmplă, nu mai putea controla nimic. Șocul se produse brusc și violent. Mașina se oprise. Redeveni atunci conștientă de crabii care mișunau pe corpul ei, Încercă să deschidă portiera, dar spaima și scîrba o Împiedicau. O siluetă nedeslușită se apropie și portiera se deschise dintr-o mișcare. Marie țîșni din vehicul ca o nebună, scuturîndu-se frenetic ca să scape de micile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca să scape de micile animale care Încă se agățau de veșmintele și de părul ei; avu nevoie de cîteva clipe ca să-l descopere pe Ryan, care se uita la ea cu un aer nedumerit. - Ce te-a apucat să trambalezi crabi la ora asta? Marie, care Încă nu-și revenise cum trebuie, se enervă pe dată. - Nu trambalez nici un crab, habar n-am de unde au apărut! - Din mașina dumitale, din cîte s-ar părea, spuse Ryan fără să-și piardă calmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
clipe ca să-l descopere pe Ryan, care se uita la ea cu un aer nedumerit. - Ce te-a apucat să trambalezi crabi la ora asta? Marie, care Încă nu-și revenise cum trebuie, se enervă pe dată. - Nu trambalez nici un crab, habar n-am de unde au apărut! - Din mașina dumitale, din cîte s-ar părea, spuse Ryan fără să-și piardă calmul. Însă Marie nu mai avea nici urmă de umor, pur și simplu fusese prea mult pentru puterile ei. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
suprafață. Totuși nu fusese victima unei halucinații! O dată În plus, cineva se străduia s-o sperie creînd un fenomen care i se părea a fi În legătură cu legenda jefuitorilor de corăbii... Ryan Îi simți neliniștea. - În orice caz, invazia asta de crabi e cît se poate de reală, e În mod clar o răutate Împotriva dumitale. Își ridică ochii spre el, părea că-i citește gîndurile. El continuă: - Doar dumneata poți eventual să știi cine are interesul să te sperie și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a fost atît de teamă să nu ți se fi Întîmplat ceva... N-aș suporta să te pierd... Marie alungă o Îndoială care i se strecura În suflet: s-o piardă? Într-un accident de mașină datorat unei invazii de crabi, de pildă? Se mulțumi să murmure că avusese nevoie să iasă la aer. Oare de ce nu izbutea să-i vorbească de tot ce i se Întîmpla? Se simți Înciudată că nu reușea să aibă complet Încredere În el, Înciudată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din bazinele pentru pește. Marie țipă: - Tată! Dădu fuga spre el, fără să mai Întrerupă legătura cu Loïc. - Nu, o, nu!... În picioare lîngă tatăl ei, nu-și putea desprinde privirea de bazinul alături de care stăteau În picioare: În forfota crabilor mari și mici, aproape cu totul acoperit de agitația crustaceelor de dimensiuni mari, se ghicea un corp, din care doar un picior ieșea la suprafață. Milic apucă mîna fiicei sale, erau amîndoi distruși de același gînd. Nicolas. Mașina lui Loïc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o prelată veche de doc. Cu pieptul strîns ca Într-un clește, alergă spre ei și, fără să mai aștepte ca unul sau celălalt să-i spună ceva, trase de prelată ca să descopere bazinul. Rămase uluit În fața cadavrului pe care crabii Îl sfîrtecaseră și Îi mulțumi lui Dumnezeu. Cel care zăcea În fața lor era Yves Pérec. Loïc Întoarse capul, se uită apoi la sora și la tatăl lui. Citi În ochii lor același sentiment pe care Îl Încerca el. Marie Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Era mai mult o afirmație decît o Întrebare. Lucas se mulțumi să Încuviințeze strîngîndu-i mîna și se reîntoarse atent să cerceteze frontonul menhirului și semnul săpat din care se prelingea sînge. Un oval avînd deasupra două liniuțe oblice. - După pescăruș, crabul, murmură Ryan. Evident. - O spui de parcă ar fi vorba de o continuare logică. - Oarecum, răspunse el. În ajunul morții lui Gildas, Marie Kermeur a găsit un pescăruș Însîngerat În vălul ei de mireasă. A doua zi dimineață, ea descoperea corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
corpul fratelui ei pe care pescărușii tocmai Îl sfîrtecau. Arătă spre menhirul Înconjurat de banderolele puse de poliție. - Și menhirul avînd simbolul păsării a Început să picure sînge. - O... Și ce-a mai găsit ieri seară? replică Lucas, sarcastic. Un crab cu maioneză În farfurie? Scriitorul zîmbi ușor. - Nu tocmai. Și Îi povesti rapid episodul cu crabii care fuseseră cît pe ce s-o coste viața pe Marie. - Chiar dacă nu credem În preziceri, trebuie să recunoști că e aici ceva tulburător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de poliție. - Și menhirul avînd simbolul păsării a Început să picure sînge. - O... Și ce-a mai găsit ieri seară? replică Lucas, sarcastic. Un crab cu maioneză În farfurie? Scriitorul zîmbi ușor. - Nu tocmai. Și Îi povesti rapid episodul cu crabii care fuseseră cît pe ce s-o coste viața pe Marie. - Chiar dacă nu credem În preziceri, trebuie să recunoști că e aici ceva tulburător. Lucas se pregătea să răspundă cînd Îl zări pe Pierric: acesta se apropiase În tăcere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sec din bărbie, Îi făcu semn Mariei să-l urmeze. Nici nu Închisese bine ușa În urma ei că Fersen explodă. Se săturase să tot afle de la alții ce se străduia ea să-i ascundă. De ce nu-i spusese nimic despre crabii din mașină? Reaua credință pe care o arătă Marie Îl consternă. - Dumneata nu crezi În semne, declară ea cu nevinovăție. Am socotit inutil să-ți mai Încarc și eu mintea cu asemenea detalii. În fața furiei pe care i-o declanșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
obscure pe care Lucas voia să le lămurească se Întîlneau cu propriile ei Întrebări. Pentru specialistul În crime ritualice, chiar dacă ipoteza amanților nenorocoși stătea În picioare, nu era mai puțin adevărat că Marie se afla În inima Întregii povești. Pescărușul, crabii, biletul scris În dialect breton. Totul Îl readucea mereu la ea, În esență cam asta Îi spusese. - Ești un martor cheie, asta chiar fără s-o știi. Am nevoie de dumneata ca să Înțeleg de ce. În realitate, fie și numai gîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
flăcări, Fersen se așeză la volan, dar rămase nemișcat și tăcut pînă ce ea Își exprimă mirarea. El dădu din cap. - Nu prea-l văd pe bătrînul Arthus de Kersaint drogîndu-l pe Yves Pérec și cărîndu-l pînă la bazinele cu crabi. În timp ce Nicolas și Chantal... - Asta e ipoteza dumitale, zise ea rece. În loc s-o tot pritocim, mai bine am verifica cine anume din Lands’en mai ia Mésadrol, toate dosarele medicale sînt păstrate În cabinetul lui Yves. - Ai dreptate, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de care dădea dovadă. Se mulțumi Însă să Încuviințeze fără să scoată o vorbă. În mod ciudat, atmosfera din casa familiei Kermeur nu era una de reculegere. Milic nu se putuse Împiedica să nu plece să-și arunce plasele pentru crabi În mare, iar Loïc, așezat În fața maică-sii, era agitat de o mînie surdă, motivată În mod fățiș de teamă. Jeanne Încerca să-l aducă la sentimente mai normale. - Nimeni altcineva decît noi doi nu poate fi la curent În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
curaj să-și vîre brațul, Întinzînd un săculeț din plastic ce conținea un plic. - Băieții de la laborator au reconstituit pecetea de ceară sfărîmată găsită În celula lui Pérec. - Pun prinsoare că reprezintă un oval cu două linii oblice deasupra. Un crab. Morineau veni să pună obiectul pe birou Împreună cu un dosar. Își exprimă dezamăgirea. - Dacă știați deja, nu merita osteneala... Bine, În afară de asta, ADN-ul conținut În țigările de foi e același cu cel din firele de păr de pe anexa ambarcațiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]