3,021 matches
-
o geană de lumină licărind în întuneric. Acest lucru nu i se păru deloc curios și sufletul i se umplu de bucurie, în timp ce inima începu să-i bată frenetic în piept. Un val de căldură îl inundă din tălpi până în creștet. Focul, asta se vedea acolo. Desigur că cineva din tabără se trezise și mai pusese lemne peste vatră. Fără îndoială că remarcaseră lipsa lui Burcilă și poate că și pe a sa. Țiganii erau puși în gardă și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
petrece acest fenomen, el fiind specific numai spațiului carpatic. Nu verificase niciodată acest lucru, îl luase ca pe o curiozitate, o informație interesantă și atât. Acum își dorea din suflet ca omul să nu-l fi păcălit. Era ud din creștet până în tălpi și aștepta cu nerăbdare să simtă cum ploaia se domolește. Din păcate nici drumul nu se mai vedea ca lumea. Panglica albicioasă dispăruse, apa îi schimbase culoarea, făcând-o aproape invizibilă în noapte. Fulgerele se răriseră, acum abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
L-am găsit! îi spuse el Ilenei. Stătu preț de câteva momente în cumpănă după care îl întinse femeii: Ține-l tu! S-ar putea să ai nevoie de el. Se aplecă apoi peste corpul bătrânului. Își introduse mâna sub creștetul acestuia, ridicându-l ușor. Nu întâmpină nici o rezistență, capul se mișca extrem de ușor bălăngănindu-se în toate părțile. Vertebrele cervicale erau rupte. Îi îndepărtă cămașa din jurul gâtului, luminând cu lanterna partea de sus a gâtlejului. Nu se vedea nici o urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo și, mai ales, ce au văzut. Mai bine o lăsăm moartă. Ce vrei să spui? Bătrânul, e șeful poliției din oraș. Pe celălalt nu l-am mai văzut, dar cred că se cunosc. Când Nikolai l-a pocnit în creștet, bătrânul a sărit ca un leu să-l apere. Nu s-a potolit decât atunci când l-au trosnit cu patul armei în ceafă. Câteva clipe, Vlad rămase pe gânduri. Presimțirea lui se dovedea întemeiată. Nu era de loc bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să se opună din toate puterile. Nu în benă trebuia să urce, acolo nu ar fi fost protejat de bestie. Vasilică nu-l băgă însă în seamă. I se așeză în spate și îl lovi puternic cu patul pistolului în creștet. Mercenarul icni și căzu inert la pământ. Imediat ce se asi gură că bărbatul prăbușit la picioarele lui este inconștient, îl urcă în Toyota cu care acesta venise, după care trecu la volan. Cheile rămă seseră în contact. Porni repede motorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era Întrebat asupra obîrșiei sale, el răspundea printr-o deschidere largă a brațelor, care cuprindea, deopotrivă, denecuprinsul pămîntesc, ca și cel ceresc. Era de statură mijlocie, vînos, cu-n păr Învîlvoiat negru și creț, care Începuse să se rărească În creștet, barba Însă, la fel de Învîlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decît celălalt și asta Îi dădea chipului o expresie batjocoritoare. De urechea stîngă atîrna un cercel de aur: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
acum anevoie În jurul lui. „Adineauri i-am ascultat pe Pavel și Ioan“, ziceau ei, „vorbele lor ni-s de-ajuns pentru un an de zile“. „Eu nu sînt apostol“, zicea Simon, „Îs ca și voi. Ei vă pun mîna pe creștet ca să vă insufle Sfîntul Duh; eu vă Întind mîna ca să vă scot din colb“. Și aici Își ridica mîinile În sus, iar din mînecile largi, care cădeau În falduri, se iveau mîinile lui albe și frumoase, cu degete fine, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
certuri de familie, bătăi, urlete, plînsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hîrtiei de ziar, pe cînd flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe cînd copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mîinile puhave ale mamei de atîta spălat părînd niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormîntului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrînelor curve (căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
clopotele bisericii satului, mugeau vacile În grajduri, iar pe la ferestrele caselor strălucea oglindirea roșiatică a soarelui ce topea stalactitele de gheață de sub streșini. Apoi prin fața ochilor mi se perindă un cortegiu funerar ; se Îndrepta spre cimitirul satului. Patru bărbați cu creștetul descoperit duceau pe umeri un coșciug de brad, iar În fruntea cortegiului pășea, cu pălăria În mînă, un om despre care știam - așa scrie și-n carte - că era bunicul dinspre tată, Marko, bărbatul răposatei pe care o Însoțea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
umplu de bucurie numai cînd am văzut-o și i-am făcut semn să intre. — Vai, cum ați crescut! zise ea din prag. Mai să nu vă recunosc... Acuma sînteți un bărbat! Mă Îmbrățișă, storcînd cîteva lacrimi și mîngîindu-mă pe creștet, ca să vadă dacă nu mă făcusem cioburi În lipsa ei. — Vi se duce dorul În casă, domnișorule, spuse ea coborîndu-și privirea. — Și eu ți-am dus dorul ție, Bernarda. Haide, dă-mi o sărutare. M-a sărutat timid, iar eu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
De ce te plângi, nemernicule? De ce ai fost condamnat? Îl Întrebă, aplecându-se În așa fel Încât să Își Încrucișeze privirea cu aceea a nenorocitului. Dat fiind că celălalt rămăsese cu ochii pironiți În pământ, Îl Înșfăcă de puținul păr de pe creștet, silindu-l să Își ridice capul. Omul Își răsuci gâtul cât putu, pentru a-l privi la rândul său, strigând de durere. Pe fața sa tumefiată, un ochi vânăt era Închis din pricina unei lovituri, Însă celălalt scânteia de viclenie. - Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu picioarele pline de bălegar!“ Iată ce mi-a zis Bourrache într-o zi când îl sâcâiam. II Prima zi de luni din decembrie. La noi în orășel. 1917. O vreme siberiană. Pământul trosnea sub tălpi și zgomotul răsuna până în creștetul capului. Îmi amintesc pătura imensă cu care fusese acoperit cadavrul fetiței, și care se udase imediat, și pe cei doi paznici, Berfuche, un ins scund cu urechi de porc sălbatic, acoperite de păr, și Grosspeil, un alsacian a cărui familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
În vis liniștit,/ Bucură-te, bucură/ Și tu, și ceilalți/ Oamenilor-pomilor,/ Femei și bărbați,/ Beți și mâncați,/ Cântați și jucați/ Că Ana n-a răpus,/ E numai dus, e numai întors/ În lumea ce-a fost... M-a mângâiat pe creștet și pe ochi, ca și cum m-ar fi descântat, mirosul ei de Mama Ploii, mirosul ei de lapte îmi acoperea durerea, o să treacă, dragul mamei, o să treacă, ai muncit atâta pentru Teatru, eu pentru Teatru te-am pregătit, nu pentru femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de joc mai mare. S-a admirat Într-o liniște totală. Cât de convenabil de bine arăta, ce frumos Îi stătea smochingul! Ieșind În hol, a așteptat o vreme În capul scărilor, fiindcă auzise pași urcând. Era Isabelle, care, din creștetul acoperit cu păr strălucitor și până la pantofiorii aurii, nu fusese niciodată mai frumoasă. — Isabelle! a strigat aproape involuntar, desfăcându-și brațele. Ea, ca În poveștile cu zâne, a dat fuga la pieptul lui și jumătatea aceea de minut, când buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Ochii lor se întâlniră și pentru o clipă aburii de varză au încremenit, lăsându-i să se privească, el flămând și ea flămândă. - Cât e o porție de varză? apucă să mai întrebe Horațiu, și halterele îl loviră direct în creștet, luându-și zborul pe deasupra Bucureștiului și poate, cine știe, până-n America. Na, că Sorinel le luase! * Contesa era îngrijorată: heruvimul lipsea. A găsit televizorul deschis, încremenit pe Tom cu o tigaie ridicată deasupra unui Jerry îngrozit. De câte ori imaginea se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
urma să învețe și partea în română, că era pe două coloane cartea. În cămăruța în care se trezise a doua oară la viață Mariana, acum se trezea a doua oară (azi) la viață Horațiu. Cu o fleică rece pe creștetul roșcat (Mariana nu se prinsese că Horațiu poartă perucă), heruvimul mai avea încă o durere zdravănă și, precum se va vedea mai târziu, un cucui impresionant. Stele verzi îl făceau să empatizeze, pentru a doua oară astăzi, cu Tom. - Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
începu să țipe ceva despre pedofili și sfârșitul lumii. În toată această învălmășeală, o călugăriță bătrână își făcu loc, cu demnitate, prin mulțime. - Maica Tereza! țipă bătrânica de la etajul doi, scăpând cel de-al doilea borcan de murături tot în creștetul lui Horațiu. Brusc, un aparat de fotografiat apăru de la o masă plină cu cheeseburger-i, și flash-ul înregistră teribila imagine: Maica Tereza îl urcă pe Horațiu în brațele lui Popa și, suflecându-și veșmântul, se sui pe motocicletă, demarând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
că dacă citește mult nu-l mai poate scoate nimeni din priză. Noapte bună! Îl scoase și pe Dromiket 4 de sub tensiune, apoi, cu un oftat, trecu el însuși pe baterii. Rămasă singură, Getta 2 așteptă până când beculețul roșu din creștetul comandantului începu să pâlpâie regulat, semn că Felix S 23 adormise buștean, apoi se apropie tiptil de Stejeran 1. Îi ridică precaută husa, îl pipăi până dădu peste un buton sub care scria APĂSAȚI-MĂ AICI! și apăsă. Degeaba. Stejeran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
liniștit, de mare gală, De vrei să placi frumosului tău Domn: Treaz, poleiește-ți masca facială Și dinții înverziți de duh de somn; Luminile odăilor le stinge! Să-nceapă marea pară de opal, Când înghețat, din iarna care ninge În creștet, ca-ntr-un parc, pe encefal. - Fii Domnului statură luminoasă, Cu gândul - sprinten fulger viitor! Să-ți fie brațul spadă bătăioasă Și ochiul: disc lunar lunecător. FALDURI pentru William Wilson Somn mult, din plușuri. Vid în stal. Vegherea sticlei, drept
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ori sfoară nu tremura pe punte, În gândurile toate, soseau ninsori mărunte Și unsuroase liniști se tescuiau sub cer. Și deslușit, cu plânsul unui tăiș de fier În împletiri de sârmă intrat să le deșire, O frângere de ghețuri, prin creștete, prin șire, Prin toată roata gloatei ciulite, răscoli. Pic lângă pic, smalț negru, pe barba Lui slei Un sânge scurt, ca două mustăți adăugite, Vii, vecinici, din gingia prăselelor cumplite Albiră dinții-n pulpă intrați ca un inel. Sfânt trup
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ei se-mbarcă, Noroade-ntregi, plecate puternicului cer. E vremea să se-abată mânia Lui! O ploaie De stropi rigizi întinde zăbrele de oțel. Corabia aleargă... în negura greoaie, Corabia se-nclină și-aleargă fără țel... Și cel din urmă creștet de munte se scufundă... - Spre care țărm, Stăpâne, spre care Ararat Din bruma depărtării, mă poartă-adînca undă?- S-a coborât pe ape lințoliu-ntunecat. Aud cum se destramă un suflet undeva, Departe, în a ploii acidă melopee... E noapte-n
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
trepte de vertebre pătrunde-o noapte groasă. Tipsia luminoasă a gândului de guri Și dalte scrâșnitoare în zimți mărunți e roasă. Iar harurile Celei Rîvinte-mi iată-le... Un vânt le răzlețește în zdrențe lungi de ceață, Și somnul suie-n creștet... căci numai Nephélé Mi-a dăruit sărutul temut, care îngheață. RĂSĂRIT Când cumpăna ridică-n zenit pironul clar Pe chipul nopții trece un gând pieziș de ură... Se scutură întreaga ei grea pieptănătură: O urnă sub risipa vârtejului fugar. Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de Hanși răzmate-agale Visau, mă cercetară dulci planuri conjugale. Pe aburii aleei, la nucul melancolic, Idila ancorată se închega bucolic. - "Dar, Toamnă! Bărbăția cea dreaptă nu e dată În sine să se toarcă, sucită și uscată? Ca frunza podidită din creștetul de nuc În pălmi, în pălărie, pe umeri, pe surtuc." O ÎNȘURUPARE ÎN MAELSTRÖM Câștigate pulsuri, câmp de săbii. Tencuirii-sclave garanții, Lege egalând lunula năvii Tâmplelor de apă ce reții; Aule, exalte stări concave Din răpita climă - Edgar Poe. Orgi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Heinrich Heine. - Neajunsă, precum lancea unor iaduri vegetale, Sub sărutul muștei Mima somptuos ca un manșon, Locuiește, cetluită, somnurile-i seminale În o rouă de poleiuri: Rașelica Nachmansohn. - O! vegheat din Jilțul Naibei al Pământurilor Nalte, De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort, "Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte, Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port. - O! scuipat de înverzita tuse-a spumelor putride, Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca-ntr-un ochean, Împuind cămara nopții cu oracole
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ei galben și soaia erau de prin cerșeli și popasuri la fântânile cu mătase ale drumurilor. - Când numele ei, necesar ca o lege a minții, nu putea fi decât acela de Pena Corcodușa; când petele ei picaseră din ceara de creștet sau curseseră din copăile morților. Într-un singur punct schița Domnișoarei Hus concordă cu plăsmuirea Penei. Amândouă, se pare, au dănțuit în veacuri diferite: săltăreț, pierdut sau lunatic cu cavaleri guarzi muscali ori rotunde pașale. * În desfăcutul suflet al Bucureștiului
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]