1,180 matches
-
precum și a altor diferite simboluri creștine din secolele IV-VII; 9) la Ibida (Slava Rusă, jud. Tulcea): bazilica creștină, 4 capiteluri din marmură albă având ca decor crucea latină etc.; 10) la Niculițel (jud. Tulcea): bazilica creștină cu cripta martirică, inscripțiile creștine etc.; 11) la Noviodunum (Isaccea, jud. Tulcea): ruinele a două bazilici (una cimiterială), morminte și inscripții creștine, obiecte de inventar creștin (vase de sticlă, opaițe, ceramică); 12) la Salsovia (Nufărul, jud. Tulcea): o bazilică și inscripții creștine și un capitel
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
capitelurile din marmură cu semnul crucii (Ibida, Salsovia) și stelele funerare (Callatis, Tomis, Ulmetum) etc. Înlocuirea vechii religii cu creștinismul, în secolele IV-VI, pentru zona Sciției Minor este descrisă de schimbarea fundamentală pe plan spiritual, deductibilă din mărturiile arheologice creștine sus-amintite. Trecerea progresivă a populației locale de la credințele anterioare păgâne la noua religie creștină s-a făcut cu anumite compromisuri în trăirea spiritualității (cultul păgân al eroilor, vezi cavalerul trac), ori în manifestarea speranțelor din inscripția latină din Tomis (Câmpiile
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
costisitoare și laborioasă, aproape infamantă. Însemna să întorci spatele Revelației și Adevărului. Peisajul este o Creație care și-a pierdut majuscula, retrasă în sine, reînvestită de o privire nevizionară, sobră și modestă, eliberată pe cât posibil de moștenirile platoniciene ale Ideii, creștine ale grației, estetizante ale Ideii. Acest gen nou, specific Europei septentrionale, individualistă și nenobilă să nu uităm asta -, era foarte prost văzut de elitele care dădeau tonul în Europa: vulgar, ilegitim și în secret profanator. În paysage era paysan [țăran
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pentru ea însăși, în loc să practice accederea la modelul exterior, translatio ad prototypum. În timp ce bunul creștin nu confundă cultul de dulie cu acela de latrie. Aceste diferențe sunt destul de reale încât să putem separa era idolilor în perioade distincte arhaică, clasică, creștină -, dar nu destul, credem, pentru a rupe acolada generală. Între mitul lui Isis, despre care ne vorbește Apuleius "spre a mă bucura de nespusa plăcere de a contempla statuia zeiței"*, în care o vede pe zeița însăși (Măgarul de aur
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu ați vărsat sânge, pe drept sau pe nedrept, aveți îngăduința să debarcați pentru patruzeci de zile"128. Oaspeții sunt puși să jure că nu au ucis niciodată pe nimeni. Jurământul pe patimile Mântuitorului subliniază faptul că societatea este una creștină. Dacă îndeplinește aceste condiții, omul trebuie apoi ca, timp de trei zile, să rămână în "casa oaspeților". Aceasta "perioadă de odihnă" poate fi privită ca o moarte inițiatică pentru a renaște într-o altă lume (asemănarea cu cele trei zile
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
asupra numelui recurent din proza lui Eliade, Ileana, și îl analizează în strânsă legătură cu sărbătoarea Sânzienelor. Vorbind despre această ipoteză etimologică, Matei Călinescu 17, interpretează cele două fețe ale sărbătorii ca suprapuse, dar distincte: pe de o parte, cea creștină care marchează nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (derivarea etimologică nesigură din latină, Sanctus Johannis) și cea păgână care o are în vedere pe zeița Diana (etimologie considerată incertă, dar sugestivă: Sânziana=Sancta Diana). De asemenea, referindu-se la Noaptea de Sânziene
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a demonstra în cele din urmă ceea ce era conținut deja în premise: superioritatea inalienabilă, non-argumentabilă, a creștinismului asupra oricărei alte religii: „Dacă ne întoarcem acum privirile în scurt asupra sistemei de morală a lui Zoroastru și o comparăm cu cea creștină, vom vedea că aceasta din urmă ne dă cea mai curată învățătură despre moralitate. Înaintea idealului moral creștin se nimicesc toate idealurile religiunilor vechi și tot ce a putut și ar putea combina mintea omenească. Creștinismul este un fenomen original
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
spre discuție aspecte importante ale acestui subiect. În acest sens, este trecută în revistă o scurtă incursiune istorică a tematicii dezbătute, găsind unele conotații specifice, încă de la primele expresii creatoare ale artei primitive, la cele antice, și ulterior la cele creștine. Discursul este susținut de imagini și comentarii de ordin estetic sau plastic, menite să creeze o viziune mai clară asupra evoluției modalităților de reprezentare vizuală a sacrului în decursul timpului. Cel de-al treilea capitol, intitulat Arta sacră în actualitate
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
religios, ale reprezentărilor prin simboluri, și nu în ultimul rând, a celor antropomorfice (sub forma unui Dumnezeu "personalizat"). Însă, ca o particularitate a tuturor acestor viziuni, o serie de aspecte speciale pot fi regăsite în cadrul religiei budiste și a celei creștine. În acest sens, dacă "budismul neagă formele tradiționale de reprezentare a divinității"298, ignorând din principiu această tendință, creștinismul conferă realitate unui Dumnezeu reprezentabil, grație întrupării Sale în persoana lui Iisus Hristos. Observăm așadar, chiar și din aceste puține exemple
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Seyyed Hossein Nasr & Katherine O'Brien, World Wisdom, Inc., Bloomington , 2006, p. 175, (www. worldwisdom. com). 473 Ibidem, p. 175. 474 A se vedea specificul artistic și religios al civilizațiilor tradiționale tribal-africane, aborigen-australiene, mayașe, incașe, hinduse, budiste, islamice, precum și al celei creștine (până în perioada Renașterii), care constituie unele dintre cele mai relevante exemple ale ideii expuse mai sus. 475 Titus Burckhardt, The essential Titus Burckhardt: reflections on Sacred Art, Faiths, and Civilizations, World Wisdom, Inc., Bloomington, 2003, p. 88. 476 Thomas Trotter
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
creștin de a lucra, adică modul teandric. Universul ne depășește prin masivitatea i nemăsurată, dar la rândul nostru îl putem depăși prin puterea spiritului, zicea Pascal. Această depășire în spirit, la care se gândește filosoful francez, e fără îndoială, cea creștină. Căci nimeni n-ar putea depăși universul în spirit decât situându-se dincolo de marginile lui în perspectiva gândirii divine. Din lăuntrul lumii, care ne copleșește, nu putem evada în sensul ei divin decât numai dacă știm aprioric că ea e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
harului însemnează plăsmuiri după modul divin. Omenește, putem crea după chipul lui Dumnezeu; creștinește putem crea după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. După doctrina ortodoxă, creația omenească e un joc liber sau spontan al personalității; ea poate deveni cu adevărat creștină prin încreștinarea profundă a acestei personalități. Natura coexistenței istorice a culturii cu Biserica depinde astfel de libera adeziune a personalității creatoare la concepția de viață creștină; la idealul de perfecțiune divină, dacă e vorba de artist; la lumina adevărului absolut
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care. În unele privințe, e tot așa de streină de creștinism ca și cea veche. Nu e nevoie să pregetăm în constatarea că există unele influențe antice asupra artei și literaturii creștine, că există împrumuturi din gândirea păgână în cea creștină, că știința păgână a fost folosită în bună măsură de Biserică. Și dacă religia noastră e de caracter revelat și absolut, cum ne putem explica aceste influențe și împrumuturi dintr-o lume diametral opusă, împotriva căreia Iisus Hristos a venit
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care, convertiți de la păgânism la creștinism, aduceau cu ei, poate fără să vrea, idei de care nu se lepădaseră cu totul. Și lucrul acesta e adevărat. Filosoful Nikolai Berdiaev e un convertit de la marxism la ortodoxie și în cărțile lui creștine stăruie obsedant ideile socialiste. El nu vrea să admită de pildă teoria marxistă a claselor ca structură a societății, permanentă în istoric, cum o imaginează Karl Marx, și totuși Berdiaev, în latura socială a gândirii sale, vorbește necontenit de clase
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îndeosebi, a îmbrățișat eroii istoriei și ai tragediei grecești. Creștini și unul și altul, pe cât de francezi, piesele lor de teatru au ceva în ele artificial și hibrid. Lanson le găsește specific franceze sub togă antică; alții le găsesc profund creștine sub pseudonime păgâne. Guyau zice că „Grecii lui Racine nu sunt greci decât prin data la care sunt plasați și care rămâne adesea o simplă etichetă, un simplu cifru, fără să ne facă să vedem Grecia de altădată”. Iar Charly
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
atunci genialitatea ne apare ca un fenomen ce nu aparține cu exclusivitate sferei creștine. Genialitatea a existat și înainte de creștinism și în afară de creștinism, precum există și în creștinism și dincolo de marginile lui. Genialitatea apare în aria universal omenească, inclusiv cea creștină; sfințenia, dimpotrivă, are o arie istorică mult mai restrânsă, fiindcă e numai aria creștină. A confunda, din acest punct de vedere, genialitatea cu sfințenia, înseamnă a contopi creștinismul cu lumea păgână într-o primejdioasă indistincție, care ar anula însuși rostul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu totul sistemul de creștere a noilor generații? Cu alte cuvinte, în loc ca adultul să fie modelul după care se deformează pruncul, acesta din urmă să fie propus drept model și măsură a propriei lui dezvoltări ulterioare. Educația cu adevărat creștină ar fi atunci dezvoltarea și păstrarea purității copilărești în omul de mai târziu., Participând la o asemenea operă de educație, adultii înșiși s-ar transforma după chipul copilăriei, adică s-ar ridica din păcatul vieții la nivelul edenic al ei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
reușit să stabilească vreo înrudire cu alte limbi); tipologic, apropiată de limbile paleo-siberiene, dar și de subfamilia altaica; analitică; aglutinanta; SOV; subst. - adj. lipsită de scriere; transcrieri chirilica, katakana, latină 8. ajagbe N Benin, Togo; limba a unei populații majoritar creștine; nu trebuie confundată cu aja, familia nilo-sahariană (Sudanul de Sud) familia nigero-congoleză, ramura kwa, grupul gbe; plural clitic; postpoziții; SOV/SVO latină cu semne și caractere speciale 9. akan LN Ghana / N Coasta de Fildeș, Surinam, Jamaica (America de Sud și Centrală
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Thagaste din Numidia (astăzi Algeria), într-o zi de dumunică, pe data de 13 noiembrie 354, din părinții Patricius și Monica. Tatăl său, om dur ce se ocupa cu lucrul în curia orașului, era păgân, însă mama sa era o creștină adevărată a Bisericii, o femeie de o rară blândețe și dragoste, care i-a insuflat și i-a dăruit multă dragoste. Monica a jucat un rol deosebit în îndreptarea fiului său. Ea a rămas vestită în istoria creștinismului ca model
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
pentru învățământul de credință: De catechizandis rudibus și De doctrina christiana. Prima, caracterizată de el însuși în cartea a II-a a Retractărilor sale ca fiind „una din lucrările ce se ocupă de catehizarea celor neinstruiți”, este cea dintâi catehetică creștină, publicată în anul 400. Fericitul Augustin, face în această lucrare prima teorie a catehezei, o sinteză nu numai a experienței personale, ci și a experienței catehetice a primelor patru veacuri creștine în care se regăsesc și ideile lui Clement Alexandrinul
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
morală favorabilă practicării virtuților creștine. Păcatele întunecă sufletul omului, pe când virtuțile creștine îl luminează și îl împodobesc pe acesta. Dacă primul mod de viețuire, acela de vicii și păcate, este asemenea întunericului (Cf. Romani 13, 12), al doilea, acela în virtutea creștină, este asemenea luminii; primul îi deschide omului calea spre moarte, iar cel de al doilea durează calea spre viața veșnică, așa cum se arată și în Învățătura celor 12 Apostoli. Cei ce doreau să intre în creștinism trebuiau să-și însușească
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
la statul de drept, cu înfrângerea tendințelor oligarhice. Dar comuniunea dialogică a lumii nu-i posibilă decât într-o lume în care Dumnezeu n-a fost condamnat la moarte. De aceea, în istoria Europei, singura "revoluție" reușită a fost cea creștină, în care biruitorii nu mai oprimă. Revoluțiile ca rotiri oarbe între "ciocan" și "ilău" se recunosc ușor, fiindcă ele adâncesc nenorocirile unui popor, nefiind vorba de nici o "mântuire", cum pretind actorii lor. Revoluția comunistă a însemnat aruncarea României cu decenii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
6 ianuarie, data de naștere a celui de al doilea fiu al perechii Isis-Osiris, pe nume Aion) până la iconografia Fecioarei Maria cu pruncul, aceeași ipostază cu a lui Isis alăptându-l pe Horus. Treimea egipteană e cotată ca superioară Treimii creștine, deoarece ultima e integral "masculină", pe când prima include central feminitatea zeiței Isis, alături de Osiris și de Horus. Iisus a fost, în realitate, un magician, inițiat în misterele egiptene și în această postură a făcut "minuni". Dumnezeul lui era Helios (Amon-Ra
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
romane, pierzându-și cheia spiritualistă. Ea nu era legată de homosexualitate. Denis de Rougemont pune criza căsătoriei moderne și postmoderne pe seama reminiscențelor confluente a două tradiții religioase, cea catară (care respingea dogma întrupării ca și religia cavalerilor templieri) și cea creștină. Erezia feministă, argumentează savantul francez, n-a ieșit înfrântă de creștinism din pricina pretinsei "falsificări" a Bibliei de către Constantin cel Mare, ci din pricina tendinței elitare, de confrerie secretă, neaderentă la omul de rând. Iubirea creștină se numește agapè: "Întruparea Cuvântului pe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
inedit, tipărit în 1998), ca să nu mai vorbesc de discipolii săi Georges Mathieu, Basarab Nicolescu, Marc Beigbeder, Alain Bosquet, Alain de Benoist ș. a. Există o solidaritate între logica triadică a lui Ștefan Lupașcu, logica nicasiană a lui Hermes și Treimea creștină. Noica arăta că marea minune a civilizației și culturii europene a fost posibilă prin decizia ecumenică de la Niceea (325), în pofida logicii monovalente aristotelice și a oricărui monoteism noncreștin, asupra recunoașterii ca fundament al creștinismului a Sfintei Treimi. Nici o gnoză nu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]