1,093 matches
-
afiliația la creștinism sînt în număr foarte mare în Rusia 27. Lăsînd deoparte nenumăratele grupări, care scot în evidență deteriorarea vieții politice a țării, vom lua în considerație trei formațiuni care se detașează: Partidul Creștin-Democrat din Rusia (PCDR), Mișcarea Rusească Creștin-Democrată (MRCD) și Uniunea Creștin-Democrată din Rusia (UCDR). Totuși, aceste organizații apărute între 1989-1990 sînt destul de marginale, avînd doar cîteva mii de membri și, la început, o foarte mică reprezentare parlamentară, astăzi inexistentă. MRCD a avut doisprezece deputați, iar UCDR doar
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în număr foarte mare în Rusia 27. Lăsînd deoparte nenumăratele grupări, care scot în evidență deteriorarea vieții politice a țării, vom lua în considerație trei formațiuni care se detașează: Partidul Creștin-Democrat din Rusia (PCDR), Mișcarea Rusească Creștin-Democrată (MRCD) și Uniunea Creștin-Democrată din Rusia (UCDR). Totuși, aceste organizații apărute între 1989-1990 sînt destul de marginale, avînd doar cîteva mii de membri și, la început, o foarte mică reprezentare parlamentară, astăzi inexistentă. MRCD a avut doisprezece deputați, iar UCDR doar unul în Parlamentul dizolvat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
un raport privilegiat între Stat și Biserica ortodoxă, propunînd introducerea unei discriminări față de "religiile netradiționale", în special cea a catolicilor și protestanților. Luările sale de poziție au dus la apariția unor grupări secesioniste, cum ar fi Uniunea Rusă a Tinerilor Creștin-Democrați sau Uniunea Creștin-Socială. PCDR, condus de Aleksandr Chuev rămîne un partid cu foarte puțini aderenți (3000 în 1992). Uniunea UCDR pare să fie cel mai deschisă față de Occident și cea mai apropiată de tradiția creștin-democrată. Ea a fost fondată de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
fi Uniunea Rusă a Tinerilor Creștin-Democrați sau Uniunea Creștin-Socială. PCDR, condus de Aleksandr Chuev rămîne un partid cu foarte puțini aderenți (3000 în 1992). Uniunea UCDR pare să fie cel mai deschisă față de Occident și cea mai apropiată de tradiția creștin-democrată. Ea a fost fondată de reprezentantul Bisericii ortodoxe în străinătate, Vitaly Savitsky, de Valery Borshchev și de părintele Gleb Yakounine. Aceștia doreau să introducă creștinismul în politica rusească, să apere libertatea, să garanteze respectarea demnității umane. Fiind deschiși spre Occident
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
piață. După 1990, Rusia cunoaște o reînnoire a spiritului religios, iar Biserica ortodoxă și-a regăsit libertatea de acțiune, ceea ce s-a dovedit a fi în favoarea partidelor care făceau uz de un creștinism instrumentalizat, dar nu și în folosul partidelor creștin-democrate. Acestea suferă de două "boli". În primul rînd de îngustarea bazei lor sociale. Ele apar în special ca partide ale intelectualilor, profund divizate. Numărul foarte mic de aderenți (cîteva mii), neputința lor de a se dezvolta pe plan electoral, indică
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Monarhic Panrus, fără a mai pune la socoteală mișcarea Pamiat unde ortodoxia, panslavismul, antisemitismul fac casă bună. Un exemplu de simbioză între ortodoxie, religie națională și naționalism a fost oferit de Georgia (unde totuși există două partide membre ale Internaționalei Creștin-Democrate, cu rezultate nesigure), și de fostul președinte Zviad Gamsakhourdia, care exprima un puternic mesianism politico-religios. În Ucraina, deși a reapărut Biserica ortodoxă autocefală, separîndu-se de Patriarhia din Moscova, Biserica catolică de rit oriental (unită) s-a reconstituit, recuperîndu-și bisericile pierdute
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Dar identificarea cu națiunea, ascensiunea și dominarea politicii de către curentele naționaliste nu lasă loc partidelor care se prevalează de democrația creștină, acestea împărțindu-se între cele două mari confesiuni: Partidul Republican Ucrainean îi grupează, în special, pe ortodocși, iar Partidul Creștin-Democrat din Ucraina s-a impus în rîndul catolicilor. Și în Armenia și Bielorusia au fost create partide, dar reprezentativitatea lor este greu de evaluat. Începuturile unei dezvoltări în Bulgaria și România. Dacă Serbia, al cărei regim nu lasă loc unei
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în Armenia și Bielorusia au fost create partide, dar reprezentativitatea lor este greu de evaluat. Începuturile unei dezvoltări în Bulgaria și România. Dacă Serbia, al cărei regim nu lasă loc unei veritabile exprimări democratice, este puțin favorabilă dezvoltării unui partid creștin-democrat, în schimb, observăm o anumită pătrundere a curentului în România și Bulgaria. Ne-am putea gîndi că aceasta se datorează prezenței, în aceste țări, a unor puternice curente care doresc deschiderea spre Europa, a unei conștiințe politice dezvoltate la credincioși
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Democratice (UFD) care a pus capăt regimului comunist și a condus țara, după victoria sa în alegerile din octombrie 1991 cu 46% din voturi. În această coaliție se mai găseau Centrul Democratic Unit (15 deputați), Partidul Democratic (40 deputați), Uniunea Creștin-Democrată (2 deputați); mai găsim Uniunea Național-Agrară Bulgară "Nicolas Petkov", rodul unei rupturi, în 1988, în cadrul Partidului Țărănesc care colabora cu comuniștii. Nefiind membru în UFD în 1991, acesta nu are parlamentari. Toate aceste partide, în ciuda caracterului lor fărîmițat, se regăsesc
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
împotriva abuzurilor noului regim, care se inspira din metodele regimului precedent. Exprimarea politică este mult mai ușoară, în schimb mizeria economică este cvasi-generală, utilajele de producție foarte vechi, valorile sociale, civice, etice sînt distruse, naționalismul este exacerbat. Un potențial curent creștin-democrat există totuși datorită moștenirii lăsate de Partidul Național Țărănesc. Fondat în 1918, acesta s-a confruntat cu o viață politică zbuciumată și cu dictatura din 1938. Reconstituit după război, dar interzis în 1947, el a reapărut la 22 decembrie 1989
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
acesta s-a confruntat cu o viață politică zbuciumată și cu dictatura din 1938. Reconstituit după război, dar interzis în 1947, el a reapărut la 22 decembrie 1989, fiind condus atunci de Liviu Petrina, sub denumirea de Partidul Național Țărănesc Creștin-Democrat. Membru al UEDC, el este astăzi principala forță de opoziție, susținut de 25% din alegători. În sînul minorităților ungare, tinde să se dezvolte Uniunea Democrată a Maghiarilor din România. Paradoxurile Greciei. Grecia prezintă paradoxul de a fi membră a Uniunii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
care pune țara în contradicție cu obligațiile sale europene. Conform unui sondaj recent, 81% dintre persoanele interogate consideră că elenismul și ortodoxia sînt indisolubil legate (Le Monde, 21 mai 1994). În acest context, este surprinzător să găsești totuși un partid creștin-democrat puternic. Este vorba de Nea Demokratia lui Constantin Mitsotakis (astăzi înlocuit de Miltiades Evert), care a jucat un rol important în lupta contra dictaturii Coloneilor dintre 1967-1974. În realitate, acest partid membru al UEDC și al Partidului Popular European, este
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
-ul socialist. Cu cele 39,4% din voturi în octombrie 1993, 33,6% în iunie 1994, el este un puternic partid de opoziție. Dar în afara adeziunii sale formale la Internațională, nu se întrevăd semne ale unei veritabile apartenențe la familia creștin-democrată. Această adeziune este surprinzătoare dacă se ia în considerație situația internă, chiar dacă acest partid a fost victima divizării datorită orientării de extremă-dreapta: în 1993, Antoni Samara, pe atunci ministru al Afacerilor Externe, reproșîndu-i primului ministru Mitsotakis prudența față de problema macedoneană
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a Bisericii ortodoxe, el a obținut 8,5% din voturi la alegerile europene din 1994. În timpul alegerilor, Nea Demokratia și-a bazat campania electorală pe tema "Grecia puternică și respectată în Europa". IV În căutarea unei democrații creștine europene Partidele creștin-democrate au în comun un patrimoniu cultural și politic important. Dar particularitățile regionale au făcut ca unificarea prin intermediul structurilor transnaționale să dureze mult. În mod paradoxal, aceste partide care se referă la o religie cu vocație universală nu au manifestat aproape
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Tensiunile erau foarte puternice. Congresele reprezentau ocazia unor puternice rivalități între Partidul Democrat Popular Francez și Zentrum-ul german: nici unul, nici altul nu au reușit să depășească gîlcevile naționale iscate de problema reparațiilor. La Congresul din 1928, ideea unei adevărate Internaționale Creștin-Democrate, avansată de italieni, a fost respinsă. Dar mai ales SIPDIC nu a știut să reacționeze împotriva hitlerismului. În 1935, într-o scrisoare adresată lui Henri Simondet, directorul său, Sturzo cerea un angajament ferm pentru apărarea "civilizației creștine" definită astfel: "Apărarea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și de aderare la diversele inițiative luate în țări ca Franța, oferind ospitalitate refugiaților"1. Sturzo a încercat, împotriva tuturor dificultăților, să păstreze legăturile internaționale, creînd la Londra, în 1936, "People and Fredom Group", iar în 1940 o Uniune Internațională Creștin-Democrată în care se regăseau oameni politici de inspirație creștină care fugiseră de nazism. Fiind obligat să se refugieze în Statele Unite, el a dus o intensă activitate centrată pe regrupare și stabilirea de contacte. De la relansare la Partidul European Relansarea, din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în Statele Unite, el a dus o intensă activitate centrată pe regrupare și stabilirea de contacte. De la relansare la Partidul European Relansarea, din punct de vedere structural, a avut loc după război, dar succesul nu a fost asigurat de la început. Partidele creștin-democrate rămîneau reticente față de organizarea lor pe plan internațional. La mulți dintre șefi exista teama creării unui fel de "internațională neagră". Blocajul venea mai ales din partea Franței, unde MRP-ul considera majoritatea formațiunilor prea conservatoare, multe din ele neavînd concurenți de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
faci "vinovat de un conservatorism european"2. În 1947 a luat ființă o nouă organizație, Noile Echipe Internaționale (NEI): semnificativă este denumirea voit foarte neutră, atît în ceea ce privește forma, cît și conținutul acestei structuri, numită doar în subtitlu, "Uniunea Internațională a Creștin-Democraților". Membrii acesteia erau fie partide creștin-democrate, fie personalități care se angajau doar pe ele. În felul acesta, membrii MRP au aderat la Uniune fără să adere și partidul. NEI s-a constituit cu ocazia Congresului de la Chaudfontaine, lîngă Liège, în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
2. În 1947 a luat ființă o nouă organizație, Noile Echipe Internaționale (NEI): semnificativă este denumirea voit foarte neutră, atît în ceea ce privește forma, cît și conținutul acestei structuri, numită doar în subtitlu, "Uniunea Internațională a Creștin-Democraților". Membrii acesteia erau fie partide creștin-democrate, fie personalități care se angajau doar pe ele. În felul acesta, membrii MRP au aderat la Uniune fără să adere și partidul. NEI s-a constituit cu ocazia Congresului de la Chaudfontaine, lîngă Liège, în iunie 1947: nemții nu fuseseră invitați
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
acesta, membrii MRP au aderat la Uniune fără să adere și partidul. NEI s-a constituit cu ocazia Congresului de la Chaudfontaine, lîngă Liège, în iunie 1947: nemții nu fuseseră invitați și nu au putut adera decît anul următor. Contactele între creștin-democrați nu erau foarte publice. Mulți preferau relațiile neoficiale, de tipul întîlnirilor importante dar discrete de la Geneva, între 1948-1953, a căror importanță istorică trebuie subliniată: acestea au permis întîlnirea în cel mai mare secret a principalilor șefi ai partidelor creștin-democrate europene
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
între creștin-democrați nu erau foarte publice. Mulți preferau relațiile neoficiale, de tipul întîlnirilor importante dar discrete de la Geneva, între 1948-1953, a căror importanță istorică trebuie subliniată: acestea au permis întîlnirea în cel mai mare secret a principalilor șefi ai partidelor creștin-democrate europene 3. Cu ocazia uneia din aceste întîlniri, în noiembrie 1949, Maurice Schumann arăta lipsa unității doctrinale a familiei creștin-democrate care, credea el, "se subdivide, în plan economic, cel puțin în două curente: unul care înclină spre liberalism, celălalt spre
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a căror importanță istorică trebuie subliniată: acestea au permis întîlnirea în cel mai mare secret a principalilor șefi ai partidelor creștin-democrate europene 3. Cu ocazia uneia din aceste întîlniri, în noiembrie 1949, Maurice Schumann arăta lipsa unității doctrinale a familiei creștin-democrate care, credea el, "se subdivide, în plan economic, cel puțin în două curente: unul care înclină spre liberalism, celălalt spre socialism". "Suplețea se impune", afirma Albert Gortais, secretar general adjunct al MRP: "Să menținem și să dezvoltăm NEI fără să
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pragmatică era completată de aceea exprimată de Jean Gilbert în cadrul Biroului Executiv al MRP (20 mai 1949), care nu lăsa nici cea mai mică șansă visului sau mitului: el se declara partizanul neacceptării "unui prea mare sentimentalism în relațiile cu creștin-democrații" și, făcînd aluzie la belgianul Paul Van Zeeland, el acuza: "Actualmente există mulți creștini în Europa care nu sînt democrați"5. Europa "neagră" sau "vaticană" nu exista decît la nivelul fantasmelor. Diferențele, suspiciunile, divergențele, existau din belșug. Nu trebuie, totuși
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Europei, în Adunarea din CECA, apoi în Adunarea Comună a Comunităților și în Parlamentul European. Participarea la opera comună de făurire a Europei, chiar dacă concepțiile difereau de la un partid la altul, a contribuit la trezirea unei puternice conștiințe a partidelor creștin-democrate privind necesitatea apartenenței la aceeași sferă politică. Ulterior, pentru a răspunde exigențelor integrării europene, creștin-democrații s-au lansat într-o întărire a legăturilor dintre ei. Astfel că, în urma congresului de la Taormina din 1965, NEI s-au transformat în Uniunea Europeană a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Participarea la opera comună de făurire a Europei, chiar dacă concepțiile difereau de la un partid la altul, a contribuit la trezirea unei puternice conștiințe a partidelor creștin-democrate privind necesitatea apartenenței la aceeași sferă politică. Ulterior, pentru a răspunde exigențelor integrării europene, creștin-democrații s-au lansat într-o întărire a legăturilor dintre ei. Astfel că, în urma congresului de la Taormina din 1965, NEI s-au transformat în Uniunea Europeană a Creștin-Democraților (UECD), iar în 1976 s-a fondat Partidul Popular European (PPE). Era vorba, în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]