1,251 matches
-
din Orășelul Copiilor, în afară de brad, mi s-a părut racheta Vostok, în mărime naturală, în vârful căreia te puteai sui, ca într-un turn. Sus, într-o cabină, le vedeai pe cățelușele Strelka și Belka, făcute din pânză și lână creață. Apoi trebuia să cobori imediat pe partea cealaltă, căci veneau la rând și alți copii care vroiau să vadă cățelușele, prinse în hamurile lor complicate, cu zeci de catarame. Tata îmi spunea că înaintea lor fusese în cosmos altă cățelușă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acelea din gară, dar cu limbile pictate și cu numele proprietarului scris pe el. Pe stânga era un birt de unde ieșea veșnic un fum albastru cu miros de mititei. Mișunau în jurul lui bețivi, țigani îmbrăcați ungurește, cu femeile cu fuste crețe după ei, țărani purtând funii de usturoi și saci pe jumătate plini, cu iz de cânepă. Peste drum era magazinul de jucării "Scufița roșie", pe care îl visam și noaptea. Era pentru mine un loc feeric. Cum ajungeam la Obor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
neobișnuit de albe aveau unghiile făcute cu lac sângeriu, iar părul blond deschis era mereu împletit altfel, în codițe răsucite ca niște coarne de berbec peste urechi, în zeci de cozi ca ale negreselor sau legat în coadă de cal creață, fluturătoare. Cercei sofisticați, disproporționat de mari, inele cu piatră roșie ca vinul, coliere de perle false îi împodobeau silueta funambulescă. În schimb, jucării nu avea și simțea chiar o vagă repulsie față de urșii noștri soioși sau de păpușile din care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mătușa, croitoreasă la domiciliu, i-o terminase femeii cu părul mov. Când îmi simțeam o ureche prea rece, mă întorceam și-o lipeam pe cealaltă de geam. Știam că în partea cealaltă, spre sufragerie, gemulețul are perdea de pânză mată, creață, așa că nu puteam fi văzută. După un timp, conversația a încetat și-a început să se audă, intermitent, zgomotul mașinii de cusut. M-am trântit atunci pe pat și m-am apucat să citesc din Comandantul Cetății-de-zăpadă. Aerul se înroșise
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
între buzele asiatice, o aluniță i-a apărut lângă nară. A devenit un hoit dezgustător după linia a șaptea. Garoafa, dimpotrivă, s-a pipernicit, s-a înnegrit în basmaua ei verde cu desene roșii, în haina bărbătească și cu fusta creață, roșie cu flori albastre și portocalii, cu picioarele goale, ca de catran. Pe la cincizeci de ani era o cotoroanță într-un fel de fulgarin jerpelit, cu buzunarele rupte. Avea o mână în ghips legată după gât cu o fașă de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Era femeie-n putere, nu ca astea d-acu : slabe, scânduri de slabe, fără cur, fără nimic, de n-are bărbatul pe ce pune mâna... Era femeie-n putere, zdravănă și țâțoasă, duduia podelele sub ea când mergea, cu părul creț adunat într-un coc mic la ceafă, cu fața cărnoasă și albă... Să fi vrut, putea să facă orice, da n-a fost felu ei, n-a fost ea dintr-alea... Era unu, un bărbat înalt, cu mustață subțire și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
da e rău învățat, mă-sa-i de vină, că i-a scos coarne de mic. Gelule-n sus, Gelule-n jos, că sucită, că învârtită... Ce-i drept, a fost și frumos, era gras și frumos, și cu păru creț, numa inele. Când era mic, ea-i făcea baie, și-l trăgea cu ulei la încheieturi, și-l scuipa să nu se deoache, și-l pupa pe buci, și-l lua la prăvălie. Sub tejghea, acolo era locul lui. Sta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
verzi... — Poți să le rupi, poți să faci ce vrei cu ele, a venit stabilizarea... Iar ei, bărbații, rămăseseră să șușotească într-un colț, în timp ce mătușa Vica își pieptăna părul care îi trecea, lung, dincolo de spătarul scaunului ; un păr lung, creț și negru, pe care încă nu începuse să-l vopsească. Mi-am scos dinții, d-aia mă sâsâi, că nu-i rabd multă vreme. Mi-e urât de ei, și-i pun numa când merg pe stradă, altminteri mă vede
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Parcă le vede pe manechine. În anii ăia a văzut ea cucoane adevărate, cucoanele Bucureștiului, care de care mai împarfumate și mai elegantarisite, toate clientele Patroanei. Și-unele o plăcea, era curățică, albă la față și cu păru negru și creț în cap, ca mă-sa mare, grecoaica : Dă-mi-o mie pe Vica la probă, zicea ele, că are șarm fata asta. Atuncea a văzut ea cucoane, d-aia îi și zice cumnată-sii care toată viața ei a fost
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mâna de bară. — Ce n-oi sta acasă, ha ? Te caută p-acasă moartea, și tu umbli brambura pân oraș, zice vatmanul. E-un puștan negricios, nici n-a-ntors măcar capul. I se vede ceafa acoperită de un păr negru și creț : un păr prea lung, ca de zlătar, unsuros și creț, i-ajunge până la umeri. Are pe el o cămașă bălțată și-o jantilică. — ...țiganu dracului, dar-ar boala-n tine de țigan ! îi strigă și ea. Prea târziu, ăla a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
caută p-acasă moartea, și tu umbli brambura pân oraș, zice vatmanul. E-un puștan negricios, nici n-a-ntors măcar capul. I se vede ceafa acoperită de un păr negru și creț : un păr prea lung, ca de zlătar, unsuros și creț, i-ajunge până la umeri. Are pe el o cămașă bălțată și-o jantilică. — ...țiganu dracului, dar-ar boala-n tine de țigan ! îi strigă și ea. Prea târziu, ăla a trântit ușile și-a dat drumu la tramvai. — Dar-ar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu trandafiri păliți. Și deodată mi-am dat seama că mă depărtasem de furtun, dar îl lăsasem deschis. L-am văzut cum s-a răsucit, zvâcnind ca un șarpe într-o mică baltă în care pluteau câteva petale, cu marginile crețe, răsucite. Am șovăit dacă să mă duc să-l închid, până la el drumul era mai mult decât incomod, cu pământul umed, ghiftuit de apă. Cum nu pierd niciodată noțiunea timpului, nici măcar în momentele dulci, nici măcar pe întuneric, am știut că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Geblescu era un perfect om de lume, dar avea răbdare să se joace și cu mine ! Când îi auzeam motorul automobilului, alergam să-i sar de gât ! Ce frumos mirosea obrazul lui, neted și mângâietor, proaspăt ras, totdeauna, și părul creț, care se ondula sub briantină ! Totdeauna urca scările la mine cu cartonul de prăjituri, cu ciocolată Suchard și fructe glasate. Iar eu mă țineam după el ca o umbră și chicoteam la toate glumele lui, de care Muti pretindea că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ochii altădată cu lumea străină). Broboane mici de sudoare, rotunde, îi umplu fruntea albă, obrajii neașteptat de cărnoși ; e cald aici, cu toate că a lăsat transperantele. Cineva - vecinele, desigur - a tuns-o, și în locul nodului care îi strângea la ceafă părul creț, așezat singur în cute ondulate pe tâmple, șuvițe, inexplicabil de rare și de drepte, îi atârnă, retezate lângă lobul urechii. Cărarea, trasă chiar prin mijlocul capului, lasă la vedere țeasta, veșted-roză. — Ai dat și ligheanul alb, de faianță ? Aveai un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fără reținere. Pur și simplu mă chiorăsc incredul la teancul de almanahuri și la pachetul de prăjituri de casă pe care le-a pus pe masa dintre noi. Tipul arată de parcă a aterizat dintr-o operetă. Are un păr blond, creț, nu e tuns foarte regulamentar, așa că două bucle Îi ies peste urechi de sub chipiul așezat pe-o sprînceană, are o mustață scurtă și subțire și umblă cu haina pusă pe umeri, Îmi evocă o primadonă În halat, așteptînd să-i
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
putea spune „misterios“ - dar cred că „adormit“ ar fi unul mai adecvat, pentru că „miste rios“ nu sună bine În fața statului. Ghidul e chiar directorul-adjunct al filialei de turism locale, un tip la vreo 40 de ani, volubil, cu un păr creț, tuns scurt. Pare că știe ce face, e relaxat. E relaxat chiar și cînd treceți prin controlul vamal (niște creaturi colțuroase care vă cercetează cu lamele tăioase ale privirii) și prin toate celelalte controale, Înarmat cu pașapoartele voastre și cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-i citesc o scrisoare de la soră-sa - pentru că se pare că are dificultăți, nu reușesc să-mi dau seama dacă e complet analfabet, pare să cunoască literele, dar le citește ca un copil de 6 ani. Permisia tinerețe coaie crețe Întîmplător sau nu, eu și mirele avem rezultatele cele mai bune la trageri. Drept urmare, vineri la ora 4 ieșim Împreună pe poarta unității. Pe el Îl pescuiește din parcare aceeași Dacie verde de la jurămînt, la fel de plină cu tot neamul lui
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
schimbă trei trenuri (În total, dus-Întors, Înseamnă două zile pe drum și șase trenuri), așa că n-are ce face cu o permisie de trei zile. Astfel că e condamnat să mă asculte pe mine cum le Înfloresc. — Ehe, tinerețe coaie crețe, Îl aud spunînd, În timp ce ochii Îi pîlpîie visători. O vreme, fumăm tăcuți, privind stelele. Apoi Csabi spune: — Mi se pare mie sau puți a căcat? Mutarea iubite prinț, știi tu Pe 5 decembrie Îmi vine ordinul de mutare. Din senin
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un bărbat chipeș sau dacă era una dintre cele mai urâte creaturi care existat vreodată. Era înalt, fusese întotdeauna solid, iar acum devenise corpolent. Avea un cap extrem de mare, turtit în creștet, o frunte joasă și un păr foarte scurt, creț, sur pe vremuri și acum cărunt, fără nici un semn de chelie. Ochii mari, cu o tăietură rectangulară și o privire stranie și cruntă, erau de un căprui spălăcit, dar străluceau luminoși. Fața era lată, cu pomeți înalți și, când aflai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pierde vremea. Bineînțeles, vei fi plătit. Părintele Bernard se uită la fața mare, ciolănoasă, a filozofului, la nasul lui vulturesc, flămând de putere, la gura umedă cu buza de jos atârnândă, la ochii galbeni, injectați. Cu părul lui cărunt, țeapăn, creț, și cu capul teșit, semăna cu un bătrân general. Era cu neputință să-l suspectezi de impertinență. Idei de felul ăsta răsăreau dintr-un solipsism nebun, din totala lui lipsă de legătură cu lumea. Părintele Bernard îi răspunse: — Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de zarzavat. (Bătrânul nu mai venea decât arareori la treabă.) Pearl o porni în direcția opusă casei Belmont, croindu-și drum printre tufele de liliac, de călini, de azalee, de soc și de arțari pitici, japonezi, care scoseseră muguri roșii, creți, ca niște mărgele de coral. Ici-colo se sumețea câte un copac mai înalt, brazi, sau castani sau câte un bătrân stejar pitic. Zona aceasta, în care se amestecau vegetația pitică și cea înaltă, era denumită uneori „dumbrava“ și alteori „crângul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
afișase în chiloți de baie, hotărât cu înverșunare să-i dezvăluie Antheei fizicul lui, care nu era de lepădat; în fond, la Cambridge fusese rugbist și avea un bust bine dezvoltat, îmblănit într-o puzderie de firicele de păr roșu, creț. (Din păcate, însă, Anthea nu se ivise încă.) Se scăldase în „oalele cu aburi“ și arăta ca un rac fiert, dar se ferea să se observe că era un înotător foarte mediocru. Acum, în timp ce privea cu îngrijorare în jur, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
orbitele lor pătate, erau ușor încrețiți. Pomeții înalți se afirmau la fel de imperativ în fața flască, iar șanțurile adânci, de o parte și de alta a nasului mare, încovoiat, păreau două văiugi create prin eroziunea apelor. Pe fruntea la marginea căreia părul creț, cărunt, nu începuse să se rărească, pielea se aduna, roză și moale, ca niște cârnăciori plați, între, zbârciturile adânci. O umbră de barbă țepoasă, de un cenușiu murdar, îi întuneca bărbia și gâtul scofâlcit, ca de reptilă. Singură, bărbia părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe care-l păstra pentru ocazii. Se bărbierise cu grijă, trecându-și aparatul de ras (neelectric) prin toate cutele fălcilor și pe gâtul de reptilă, îndepărtându-și umbra de barbă căruntă care-l fascinase pe George. Își pieptănase părul, aspru, creț, și îmbrăcase un palton. Dar abia când ajunsese pe șoseaua principală, dincolo de Bowcock, își dăduse seama că se pornise ploaia și era prea târziu ca să se mai întoarcă să-și ia umbrela, pălăria și fularul. Ploaia se întețise și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
opusul adevărului. Hattie se uită la fața imensă a filozofului, care părea a fi harta în relief a unei întregi țări. Se uită la capul teșit, la fruntea adânc brăzdată, cu bulbucii ei de carne moale, la părul foarte scurt, creț, electric, la nasul ca un cioc de pasăre, îngrădit de două șanțuri adânci în care creșteau perișori cărunți, la gura proeminentă, hulpavă, cu buzele-i roșii și umede, și bășicuțele de salivă la colțuri, la ochii gălbui, dreptunghiulari, aprigi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]