4,763 matches
-
ploile ce nu mai contenesc - în vreme de iarnă! - și de izvoare nevăzute. Poate unii își imaginează ziua în care Stațiunea, amestecată cu glodul, va aluneca la vale ca o plăcintă. Râul, blocat, va forma un lac. De sus, de pe creastă, curioși veniți de aiurea vor zări în unda limpede case aproape intacte, Primăria, fără Primar, fără Magistrat, numai cu pești uriași, intrând și ieșind pe uși și pe ferestre, Biserica, a cărei turlă se va ridica singulară peste ape, Cazinoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
țâșnește din piept, urcându-i pe gâtlej Într-o vâlvătaie sinuoasă. Era un tatuaj, care se cățăra din adâncurile tainice ale trupului ei, ajungând În cele din urmă să Îi strângă sânul. Văzu capul unui șarpe stacojiu Împodobit cu o creastă stranie, probabil un vasilisc din tărâmurile de la Răsărit. Se simțea pradă unei emoții de neoprit, gândindu-se unde și-ar fi putut afla văgăuna monstrul acela. Acum, el era cel care Îi căuta ochii. Dar privirea Antiliei devenise fugară. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ar fi voit să o ocrotească; acum se mai puteau vedea doar două limbi de flăcări mișcate de vânt, În apropierea capetelor care se mistuiau. Corabia dispăruse În talazuri. În lumina crepusculară, doar vârful catargului carbonizat se mai zărea peste creasta valurilor: o piatră de mormânt unduitoare, ce indica locul Îngropăciunii marine. Abia atunci Dante Își dădu seama de prezența a două figuri călare, acoperite cu mantii greoaie de călătorie, cu fețele ascunse În glugi, țanțoșe În dreptul pragului uneia dintre colibele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
afla acolo, preschimbând întunericul într-o frumoasă strălucire, obligând frunzele palmierilor să facă umbră din nou și lăsând să se distingă silueta crenelată a munților unde membrii micii sale familii trebuiau să-și găsească adăpost. Acolo, în acel labirint de creste și viroage pe care le bătuse de atâtea ori mergând pe urmele caprelor sălbatice, răposatul său frate Ajamuk descoperise din întâmplare intrarea într-o enormă peșteră al cărei interior era împodobit cu o mulțime de picturi delicate cu antilope și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
atât de prăpădiți că nici măcar nume nu aveau și abia atingeau două sute de metri înălțime, formau cu toate acestea o impresionantă fortăreață naturală, de care s-ar fi putut izbi numeroase oști. Își plimbă privirea peste fiecare colț și fiecare creastă, în căutarea unor eventuali dușmani, dar imediat începu să clipească tot mai des, deoarece îl usturau ochii și avea ciudata impresia că lucrurile nu mai aveau formă. Se întoarse spre bărbatul aflat la dreapta lui, puțin mai în urmă: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
greșea ținta niciodată și că, prin urmare, riscau ca într-o fracțiune de secundă să nu mai respire, să moară. Vântul se înteți, spulberând nisipul. Țânțarii se îmbuibau din fiecare centimetru de piele rămasă neacoperită. Ca prin minune, ajunseră pe creastă și începură să înainteze printre primele stânci fără ca cineva să-i urmărească, ceea ce le dădu curaj, făcându-i să spere că poate beduinii hotărâseră ca deocamdată să nu-i înfrunte. Zece metri. Apoi douăzeci. Răsună o împușcătură, bubuind printre munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-se în același timp, fără să reușească prea mult, să oprească sângele ce-i gâlgâia din piciorul distrus. Dintr-o dată, chiar cu cea din urmă lumină a zilei, silueta subțire a lui Gacel Sayah se profilă pentru o clipă pe creastă, făcând ca unul dintre ei să strige, arătând exact locul: — E acolo! E acolo! La stânga! Armele răsunară la unison, dar silueta fantomatică se ascunsese în spatele unei stânci, încât ai fi putut gândi că, de fapt, nu voise decât să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
frumoasă, toți știau asta, iar norii cei războinici se scărpinau în continuare în creștet cu brațele lor pufoase, întrebându-se unde să atace mai întâi. Acolo, sus, chiar deasupra apelor dulci ale Lacului Universal, răzbătând pe cele mai de jos creste ale Muntelui Zăpezii și navigând curajos, fără permisiunea cuiva, se încumeta gustul și mirosul mâncării indiene, chiar până la Marea Câmpie Mlăștinoasă a Creației. Se avânta curajos, purtând cu sine mirodeniile, dulciurile, sarea, mirosul de carne proaspătă, bijuteriile cu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
evident, se întâmplă ceva ce nu era bine. Naybet călcă pedala tobei mari, formată din multă piele de porc și catifea, ce acoperea cala unui vapor. Începu astfel să cadă tot, nori, castele din cărți de joc, personaje mitice, munți, creste, valuri, drept care gagiul fu implorat să înceteze. Lucru care poate s-ar fi și întâmplat dacă Naybet n-ar fi trebuit, vădit, să țină ritmul în continuare. Intrară apoi pe rând și ceilalți în jocul lui Ionescu, gâdilând atât simțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
deal urmărind albia pârâiașului. După douăzeci de minute, pădurea se termină brusc. În față se întindea coasta golașă a munte lui ce urca abrupt spre vârful ce se ridica în depărtare. Se opri să admire pentru câteva clipe peisajul copleșitor. Creasta se contura pe cerul senin, fără nici un nor. Albia pietroasă a pârâiașului împărțea pajiștea alpină în două. Izvora de undeva de mai sus, de după un stei de stâncă ce se sumețea din mijlocul mării de verdeață. Zona înierbată se termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
izolat, pe unde traficul era aproape inexistent. Nici nu-i fusese greu să aleagă, optzeci la sută din țară era numai munți iar așezările omenești, în majoritate rurale, erau răsfirate la distanță mare una de alta. Șoseaua se strecura printre creste urcând pieptiș coastele montane după care se năpustea la vale la fel de năvalnic. Din loc în loc, trebuiau să ocolească bolovani imenși prăvăliți de sus peste drum și rămași acolo, pe care nimeni nu se ostenise să îi dea deoparte. Mergeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stratul de nisip negru din fața sa. Totul era de o frumusețe sălbatică și, dacă ceea ce i se întâmpla n-ar fi fost atât de straniu, s-ar fi oprit în loc copleșit de admirație. Vântul prinsese putere acum, iar de dincolo de creastă, își făcură apariția nori groși, vineții. Cu o viteză incredibilă, cerul se acoperi din toate părțile și intensitatea luminii scăzu foarte mult. Se făcuse aproape întuneric iar plafonul de nori începu să coboare pe versant ca un val uriaș. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dorință, așa cum îi spusese maică-sa că trebuie să facă. Amintirile îl năpădiseră, ori poate chiar ațipise fără să-și dea seama. Tresări, devenind dintr-o dată atent. Ceva se schimbase, întunericul devenise mai puțin dens. Răsăritul era aproape, în dreapta, dincolo de creasta muntelui prinsese a se lumina. Nici greierii nu se mai auzeau, pădurea devenise tăcută ca un mormânt. Își scutură capul aruncându-și repede privirea înainte spre platou. Pe peretele de piatră ce se ridica abrupt din iarba călcată în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
țaristă În vila Ipatievilor - samovare de Tula cu mînere de fildeș, tapiserii, o oală de noapte din porțelan franțuzesc, icoane, cîțiva maeștri din secolul al optsprezecelea și o pînză nesemnată În care membrii familiei țarului, cu ochii perforați, pluteau pe crestele norilor spre paradis), iar sub un morman de mobilier și de icoane prețioase, se afla biblioteca personală a țarului. Alcătuită, În general, din cărți bisericești și mistice În limbile germană, franceză și rusă. Trei din acele cărți aparținuseră, fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
păstrat pădurea Iapa, Dealurile Ungurenilor, Dobreana, Rânza și Știubiana și un pâlc de pădure Sub Margine. De asemenea, trupuri de pădure mai păstrează satul Fruntești, la apus, spre Poieni și deasupra satului Slobozia. Pâlcurile de pădure care se păstrau pe crestele dealurilor au fost tăiate după 1949, când toate pădurile au devenit proprietate de stat. în pădurile rămase se găsește o vegetație specifică: stejarul și din familia stejarului: gorunul și cerul, apoi fagul, frasinul, teiul, ulmul, carpenul, cireșul de pădure, pădurețul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aparțin grupului de topoare cu gaură de înmănușare transversală, caracteristice perioadei bronzului timpuriu, descoperite în satele Scărișoara, Osebiți (comuna Măgura) și Mărăști (comuna Filipeni) și două topoare din grupa topoarelor de lupt cu ceafa prelungită și arcuită sub formă de creastă, aparținând bronzului mijlociu și descoperite în satele Balaia și Lunca (comuna Filipeni). Toporul din Mărăști are gaura de înmănușare cu manșon, iar lama este suplă, ușor curbată și lățită spre tăiș. Are următoarele dimensiuni: L=14,5 cm, lț=5
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ciocănire. Toporul din a doua categorie a fost descoperit întâmplător în satul Balaia (comuna Filipeni); are forma zveltă și elegantă, fiind lucrat îngrijit, cu o ornamentație bogată. Manșonul are partea superioară ușor arcuită și prelungită, cu un mic buton pe creastă. Are dimensiunile: î=14,9cm, L=6,58cm, lț=4cm; tubul de înmănușare=2,5/2,4cm; greutatea=325g. Al doilea topor din categoria a doua, descoperit în satul Lunca, are manșonul arcuit foarte puțin, lama aproape dreaptă, cu slabe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
6cm, î c=5,5cm, lț=2,8cm, lm=1,9cm; greutatea este de 380g. Descoperirea acestor două topoare are o deosebită importanță cu privire la aria de răspândire a acestora pe teritoriul țării noastre. Acest tip de topoare de luptă cu creastă și ornamentație se întâlnește până la Arcul Carpaților Răsăriteni, dar prin descoperirile acestora și în comuna Filipeni, aria de răspândire se întinde până în apropierea bazinului Bârladului. Prin analogii, s-a constatat c prototipul toporului de la Lunca este cunoscut și în Transilvania
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o serie de exemplare descoperite izolat și întâmplător, se află în depozitul de la Hajdu-Samson. Deci, acest topor fiind asociat cu toporul de Hajdu-Samson și cu toporul cu disc și ceafă, se încadrează în seria cea mai veche a topoarelor cu creastă în perioada bronzului mijlociu. în schimb, toporul de la Balaia se încadrează în seria topoarelor de la Ernei și Nehoiu, și anume în varianta Tufalău a cărei limite sunt plasate la sfârșitul celei de-a doua și începutul celei de-a treia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
concluzie despre existența metalurgiei în această perioadă, totuși semnalarea topoarelor de aramă în contexte diferite din punct de vedere arheologic, cât și identificarea pentru prima dată în provincia de la răsărit de Carpați a unui topor cu ceafa prelungită și cu creastă, ornamentat, completează repertoriul prototipurilor cunoscute până acum în Moldova și permite formularea unor ipoteze a căror verificare se va face prin noi descoperiri și cercetări arheologice.” Folosirea bronzului pentru prelucrarea uneltelor și armelor a avut ca urmare perfecționarea mijloacelor de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
continuare, la delimitarea suprafețelor expropriate în diferite puncte ale moșiei, cu pământ de proastă calitate și erodabil: 1. Locurile numite Pârlituri, Valea lui Avram și deasupra Văii Boțului pe dreapta Pârâului Roșu, pe pantele de deasupra cătunului Valea Boțului, până pe creasta dealului Ungureni. 2. Locul numit Cărarea Ungurenilor, cuprins între pădurile proprietarului. 3. Locurile numite Standoala și Tureatca, situate pe dealurile din stânga Pârâului Roșu, foarte erodate (unde s-a plantat pădurea de salcâmi!) 4. Locul numit Știubiana, care se întinde de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
văzut ca purtător de forțe ale răului. De beșică se descântă când începe să te doară, să nu mai apuce a se coace: „Beșică naranghie, beșică de bâzdie, Ieși din sorocul meu și-a lui Dumnezeu Du-te la fântâna crestei (de pe deal?!) E masă întinsă, făclii aprinse Unde se bea, se mănâncă ...în obrazul ... (cutărui) să rămână curat, luminat.” Urmează fumigatul. Se aprinde o cârpă de pânăză, să nu fie de lână, se afum cu ea locul umflat. După terminarea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și o apucă Într-acolo. Brandan, Între timp, o zbughise Îndărăt. Silueta unei femei apăruse În cadrul ușii, luminată de o rază a lunii. Dante Îi văzu lămurit părul, lung și despletit pe spate, alb precum o cascadă de gheață pe creasta unui munte. Între timp, Brandan dăduse fuga În spatele altarului, În loc să alerge spre sacristie. În partea aceea nu avea nici o cale de scăpare, se gândi priorul, Îndreptându-se și el Într-acolo cu intenția de a-i reteza orice posibilitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
prea atent, și asta din cauza unui sturz pe care îl urmăream pas cu pas, în timp ce el plana piuind și târându-și o aripă lovită pe care străluceau două sau trei picături de sânge. Nefiind atent decât la pasăre, ajunsesem pe creastă, care nu e deloc o creastă decât după nume, fiindcă o pajiște mare îți lasă impresia că o mână imensă, cu palma îndreptată spre cer, acoperită de ierburi și de tufișuri pitice, încununează costișa. Am simțit, odată cu vântul care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sturz pe care îl urmăream pas cu pas, în timp ce el plana piuind și târându-și o aripă lovită pe care străluceau două sau trei picături de sânge. Nefiind atent decât la pasăre, ajunsesem pe creastă, care nu e deloc o creastă decât după nume, fiindcă o pajiște mare îți lasă impresia că o mână imensă, cu palma îndreptată spre cer, acoperită de ierburi și de tufișuri pitice, încununează costișa. Am simțit, odată cu vântul care mi-a pătruns pe sub guler, un vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]