1,324 matches
-
suferit zeci de ani teroarea comunistă și s-a opus genocidului practicat de un cizmar paranoic și analfabet, propulsat și menținut la cârma Statului de lepra bolșevică; omenirea întreagă trebuia să accepte cu seninătate și bucurie debordantă gulagurile staliniste și crematoriile hitleriste... Așa ai "rânduit", Doamne? Așa ai "planificat" de la începutul începuturilor?? Cum, Doamne, în marea Ta bunătate și înțelepciune, ai "rânduit" că e bine ca familia Aciocîrlănoaiei să fie dezbinată, că cei șase copii e bine să trăiască fără tatăl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
bordeielor, săparea fântânilor, confecționarea chirpicilor și ridicarea caselor. Dar, bunicule, nu cred că acolo era chiar iadul de pe pământ: nu a fost nici Auschwitz, nici Birkenau, Siberia, minele Vokuța, Canalul Dunăre-MareaNeagră, Delta ori Periprava sau Pitești. Nu au fost nici crematorii, camere de gazare și pogromuri rasiale cu oameni împușcați în plină zi pe străzi, în mod bestial. Așa este, dragii mei nepoți. Totuși, chiar dacă nu am avut un regim celular sever și nu făceam parte din rândul celor destinați morții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
popoarele lumii, în spatele căreia se ascundeau genocidul, holocaustul... Singura națiune cu sânge nobil, unica rasă superioară de pe planetă erau nemții. Rasa ariană! Supraomul! În rest, popoare și națiuni inferioare, nedemne să facă umbră pământului, trebuind gazate și apoi arse în crematorii pentru a curăța Terra de acest balast subuman. Aproape toți cei intrați pe poarta înfiorătorului lagăr Auschwitz nu au mai văzut lumina zilei niciodată. Doar murind au devenit liberi. Cum? Sub formă de cenușă; încât monștrii aceia cu chip de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ar fi trebuit să scrie acolo, sus, la intrarea în acest lagăr al morții, în loc de "Munca te face liber", cuvintele nemuritorului italian: "Lasciate ogni speranza voi che entrate" "Lăsați orice speranță voi care intrați". Fără alegere, fără milă, fără odihnă, crematoriile transformau în cenușă copii, femei și bărbați. Cuptoarele de șamotă înfierbântate la incandescență nu mai făceau față puhoiului mereu crescând al ființelor omenești arse zi și noapte, 24 de ore din 24 de ore, având drept "combustibil" singura făptură de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ei: Omul. Prin coșurile înalte, construite din cărămidă refractară, se îndreptau spre înaltul cerului valuri-valuri de cenușă omenească, având în structura ei atomi și molecule din inteligența, frumusețea și bunătatea ființelor omenești, ucise fără milă. Hornurile înalte și roșii ale crematoriilor se înnegriseră de straturile de cenușă umană depuse succesiv pe suprafața lor, iar soarele își arăta doar o părticică din măreția, puterea și căldura lui, aflându-se într-o perpetuă și înspăimântătoare eclipsă. Cerul cerului este al Domnului, iar pământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
42) Într-adevăr. Doamne, ai făcut precum Ți-a fost voia. N-a sărit nimeni în ajutorul celor peste 6 milioane de evrei înfometați, bătuți, terorizați, schingiuiți și în cele din urmă gazați, prăjiți, arși și transformați în cenușă în crematoriile "creștinilor catolici" hitleriști. Mă întreb și eu, Doamne, ca unul care va ajunge cu siguranță în fundul iadului: spune, Doamne, ai așa, o cât de mică părere de rău? Te mustră conștiința măcar un pic? S-a întâmplat vreodată ca noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
indo-europene luase mare avânt. În acei ani au apărut câteva cărți rămase până astăzi «clasice», semnate de Höfler, Stig Wikander, Jan de Vries, Georges Dumézil. Apoi a venit și s-a încheiat războiul, s-au descoperit lagărele de exterminare și crematoriile, Buchenwald, Auschwitz și celelalte. De-atunci, studiile - cât ar fi fost ele de savante - asuprainițierilor militare indo-europene au devenit suspecte” - cf. Jurnal II, 30mai 1973. Posteritatea științifică a amendat la aceste studii ceea ce era deficitar ca metodologie sau vizibil influențat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
huliganii și geamurile sparte din decembrie". Iar Traian Orban, rănit în decembrie '89, președintele Asociației "Memorialul Revoluției", își amintește despre morții și răniții timișoreni ai Revoluției. Zguduitoare este tragedia celor patruzeci și patru de eroi împușcați, cadavrele lor arse în crematoriul din București și cenușa aruncată în gaura de canal de la Glina. "Să nu existe în România temeiuri de urmărire penală pentru cei care, în patru decenii de dictatură, au provocat, au organizat, au aprobat, au ordonat, au permis și au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a fost lovit de trăsnet. Printre victime, cunoscutul aviator Ionel Fernic (...). După funeraliile reginei a urmat imediat incinerarea lui Fernic, a rămășițelor sale găsite în pădurea Negrileasa, lângă Găinești, alături de celelalte victime. O masă mare de oameni era strânsă în fața crematoriului de lângă Parcul Carol. Toată lumea muzicală era în doliu, suspinând la vederea fumului care a început să atingă cerul. Cu capetele în pământ, Dorel Livianu, Manole Stroici, Nicolae Kirițescu, Nicu Stoenescu, Petre Alexandru, surorile Braia, Maria Tănase, Rada Moldovan și Jenny
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Alexe sau Eugen Mirea, actori și scriitori deopotrivă, oameni poli- tici însemnați, dar și mulți membri ai armatei și mai ales ai aviaței, care au hotărât să facă și un spectacol demonstrativ în amintirea lui, s-au adunat pe dealul crematoriului. Doliu după doliu în lumea artiștilor, care se simțea deci- mată după cele două pierderi însemnate. Alături de ei, sute și sute de oameni obișnuiți, oameni din public, care s-au bucurat de celebrele melodii ale celui care fusese în scurta
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
handicapul de nevindecat al celor născuți prematur. Nu înțeleg nevoia copiilor lui Dumnezeu sau ai Rațiunii, cu trupșoarele lor bicisnice, vulnerabile, de a-și găsi undeva un teritoriu al lor, un cuib primitor. Iar noi ăștia, agnosticii, cărora arderea la crematoriu a corpurilor celor apropiați ne lasă, ca să zic așa, un gust de cenușă, găsim firesc ca fantomele noastre familiale să aibă o adresă într-un cimitir, unde să-i putem vizita din când în când, la date fixe, pentru a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dreptului internațional care ne-a abandonat întotdeauna când eram la ananghie. Vorbești ca unul din acei juriști plini de sentimente nobile de la Societatea Națiunilor, dar care n-au mișcat un deget atunci când milioane dintre ai noștri au fost duși la crematoriu. Ei bine, cu atât mai rău pentru noi. Fără "folosirea disproporțională a violenței", cum ziceți voi, Israelul n-ar fi supraviețuit. Ne batem unul contra zece. Ați putea, cel puțin, respecta legea talionului. Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Numai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
respectiv: 2 săli de macroscopie, pentru pregătirea materialului și pentru lucrările practice de macroscopie propriu-zise; o sală de lucrări practice de microscopie și muzeu; un laborator de cercetare, un laborator foto, două cabinete pentru cadrele didactice, o biobază proprie și crematoriu pentru toată facultatea. Pentru a nu mai reveni asupra spațiului disciplinei, trebuie să menționez că, În timp, el a suferit unele modificări, renunțând la sala mare de cercetare În favoarea a două săli pentru microscopia electronică și la biobaza proprie pentru
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
au văzut ca nimeni alții natura răului, l-au și înfruntat în față. Parcă veacul ce trecu a fost mai frământat ca niciodată, mai sângeros și mai aproape de a nimici, în numele civilizației, însăși ființa umană. Secolul trecut a fost un crematoriu al omului și al spiritului. Totuși, să nu ne amăgim, războiul este de 5000 de ani verificabil istoricește și este purtat cu necruțare de sângerosul biped în căutare de faimă și teritorii. Toate imperiile mari sunt criminale prin definiție, chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
comunist, în regimul comunist. La 5 mai 1990, Elenă Ciolan a decedat, în vârstă de 92 de ani. Nepoata Elenă Nastase și soțul au ținut în secret decesul ei, ocupându-se de procedurile funerare, ieftin și rapid, prin incinerare la Crematoriul "Cenușă". Nici un alt nepot dintre ceilalți 4 ai Elenei Ciolan nu a știut nimic, nici macar despre dispariția ei pământeasca. Desigur, este o faptă imorală ,ilegală, condamnabila și nedemna aceea de a profita în defavoarea celorlalți frați ai Elenei Nastase, fostă Dragomirescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
morți!” M-am dus să vizitez mormântul lui George Enescu din cimitirul Père Lachaise și am văzut că la poarta cimitirului făceau coadă lungă carele funebre cu sicrie în ele. Mă uitam lung și îngândurat cum din hornul înalt al crematoriului, una-două, răbufnea un nouraș de fum. Trupul parizienilor recent decedați se prefăceau în scrum și fum. La fel am văzut scrum și fum în cel mai frumos cimitir din lume, în cel de la Genova, pentru sutele și sutele de morminte
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
incendiat cu tot cu locatar. Era un Auschwitz ornitologic made in Bărăgan. Iar cei care-și căutau salvarea ieșind din cuib erau omorâți jos de cei care aveau lopeți și stingeau jarul căzut de sus. Totul era ars, ars, ars! Era un crematoriu în aer liber care te înfiora de groază. Toată păduricea mirosea a carne rumenită, de parcă mii de grătare invizibile pregăteau fripturi pentru un ospăț de proporții sardanapalice. Plutea prin aer mirosul irespirabil de pene arse și de carne făcută scrum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
azvârlite într-o groapă de la marginea abatorului. Unele alburii sau galbene cu pielița crăpată de temperatura focului, altele arse, calcinate, zgrunțuroase, negre, zărindu-se ici-colo deasupra lor câte o granulă de sare, păreau un osuar sau poate mai degrabă un crematoriu în miniatură. Mama, inspirând profund, așa cum procedează culegătorii de scoici sau de perle, umplându-și plămânii cu prețiosul oxigen înainte de scufundare, a privit-o câteva secunde fix, ca pe un obiect inedit, gândindu-se, pe bună dreptate, care să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Operațiunea acum uitată numită SOS Villages Roumains. Îmi aduc aminte însă aerul nostalgic cu care povesteau la ce au asistat, în opoziție totală cu mecanica morții din Occident, unde cadavrele nu mai sunt prezente "public" niciodată. De la morgă, direct la crematoriu. Tot Bellessort transcrie un dialog pe care l-a purtat cu Take Ionescu. Francezul îl întreabă pe Marele Take cum să-i deosebească "eficace" pe țăranii munteni de cei moldoveni, iar acesta-i răspunde ca un rabin: "Țăranii valahi își
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
doliu, fiindcă în fiecare zi ziarele anunță morți - în toate ziarele lumii, pe paginile externe, sunt mai mulți morți decât nou-născuți, și nouă nu ne scapă acest amănunt. Obișnuiți astfel cu moartea, noi, colecționarii de ziare, trăim ca incineratorii de la crematoriu, ca oamenii de serviciu ai institutelor medico-legale. Învârtindu-ne, ca și aceștia, printre atâtea cadavre, noi, colecționarii de ziare, avem iluzia că moartea nu ne poate atinge. Dar azi, rătăcită printre două sinucideri, trei demisii și patru atentate, aflăm că
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
e nemăritată), ba la amândouă. Marinică (Cristi Iacob) se întoarce acasă, dar întotdeauna cineva se pregătește să-l scoată de acolo, și-așa se face că, la un moment (dramatic) dat, el pleacă pentru totdeauna, sfârșind ars de viu la Crematoriul Cenușa Martore tăcute ale evenimentelor, patrupedele privesc trist. Dacă mă întrebați ce e 15, dramă, comedie, n-aș ști să vă spun e doar un film de Sergiu Nicolaescu. Adevăr și fals în Revoluția din Decembrie Ultimul film al veteranului
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
majoritatea) în pensii mizere și ajutoare de șomaj. în al doilea rând, 15 este numărul cadavrului încă viu al lui Marinică, marinarul mereu chefliu împușcat la Timișoara și dus, în urma unei operațiuni secrete de camuflare a masacrului, la București, la Crematoriul Cenușa, pentru a fi incinerat împreună cu alți 42 de martiri ; operațiunea poartă numele de cod Trandafirul (nu ni se spune de ce și mai ales de ce se schimbă pe parcurs). în fine, 15 este vârsta fiului acestui Marinică (și al unei
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
întrebatul, orânduitul hai nelor, cărților. Eri am trecut vesela lui Cinci în vitrină, iar icoanele le-am pus deasupra și dedesubtul Madonei Albastre, tutelara casei și odăei tale. De dimineață, ei au eșit în oraș, eu m’am dus la Crematoriu, unde am plâns îndelung. Am găsit, din greșeală, urna Antoinettei în locul tatei și invers. Poate și asta a făcut posibilă erupția lacrimală, dar eram singură în toată sala și de jos se auzia corul trist al unei ceremonii crești ne
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
voi mai putea scrie, din pricina ocupațiilor și lecțiilor suplimentare. Acum e epoca culesului viei, în toi; mă gândesc să mă duc pentru provizii la Slatina. Mă tem că nu am să mai pot ține urna după dorința tatălui tău la Crematoriu; și editura Cioflec are mari pretenții pentru publicarea cărților tatei. Azi, nefiind publicat în jurnale că cenaclul va începe dumi neca viitoare, a venit multă lume. Poeții noștri sunt tot mai mulți, răsar talente noui. Seara, în pofida greutăților, citesc din
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
există nici mai rău, nici mai bine. Pierzându-l pe Cinci, va pierde și o mare prietenie, abso lut necesară și conformă vederilor mele. Rugămintea de a ține seama de asta. 21/1947 I 12 decembrie, vineri [1947] [...] În jurul chestiunii crematoriului mare vâlvă; e vorba de o greșită interpretare a președintelui și se pare că se va reveni. Dar din partea aceasta nu am neliniști. [...] Mâine trebuie să vând ziare pe stradă. Mă vezi strigând pe stradă și oferindu-le trecătorilor, în timp ce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]