950 matches
-
numeroase variante ca „femeie-vrăjitoare”, cunoscătoare de leacuri magice pentru readucerea fiului la viață. Al doilea exemplu privind posbila constituire a eroului mitic l-aș situa într-o ordine oarecum negativă. Este cazul mitologiei dacilor. Dacă ar fi să-i dăm crezare lui Pârvan și mai ales lui Blaga, ar trebui să acceptăm că Zalmoxis avea un caracter difuz și misteric. Dacul nu-i individualiza persoana prin nume și prin fapte epice, ieșite din comun. Criteriul lui de divinizare viza facultatea misterică
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
respectă protocolul, pentru că marele logofăt era echivalentul în Țările Române al marelui vizir și acum devenise primul bărbat al țării. Când îi înmână sulul pecetluit, exprimând voința sultanului, Mustafa nu-și putu stăpâni un oftat. Îi părea rău că aveau crezare vorbele care începuseră din Fanar să stăpânească Istanbulul, cum că Vodă Constantin era vinovat de mânia Cantacuzinilor, pentru că îi dăduse la o parte din divan ca să-și ridice fiii. Citește, înălțimea ta vel logofete Cantacuzino, voința stăpânului nostru. Cuvintele arabe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ni s-a întâmplat să vorbim cu persoane de seamă; întrebam de ce nu se gândește nimeni să aline atâtea nefericiri și prin ce capitulare a conștiinței sunt ele ascunse atât de abil în saloanele din Iași, București și Paris. Câtă crezare să i se dea afirmației conform căreia țăranii români sunt cei mai fericiți oameni de pe pământ? "Dar ce pretindeți dumneavoastră? mi se răspunse; nu toate adevărurile pot fi spuse; dumneavoastră, care ați văzut cum stau lucrurile de aproape, nu vă
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
nobilime 50 000 ▪ Cler secular și regulat 100 000 ▪ Burghezie născândă (neguțători, plătitori de patentă, magistrați, avocați, medici și alte profesii liberale) 120 000 ▪ Țărani 3 130 000 Nobilimea este o instituție recentă; după datele istorice cele mai demne de crezare, fondarea sa n-ar data decât de la sfârșitul secolului al XV-lea. "Înainte de această epocă, spune dl Vaillant, orice cavaler complet echipat purta titlul de Boier, Bovis herus, vechi titlu al colonilor romani din secolele al VIII-lea și al
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
divinul într-o figură, într-un chip, divinul rămâne radical străin omului, pentru că este el însuși dincolo de Ființă"305, imaginea revelându-se atât ca o prezență, cât și ca o absență a Ființei. Și într-adevăr, suntem tentați să dăm crezare acestei idei, mai ales dacă stăm să analizăm capacitatea icoanei bizantine de reprezentare a lui Dumnezeu, fără a se identifica cu Acesta, așa cum argumenta acum mai bine de un mileniu Sf. Teodor Studitul. Mai mult decât atât, unii autori menționează
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
victorie de la Podul Înalt de lângă Vaslui, Ștefan cel Mare își consolida domnia, intrând, totodată, în legendă. Iată de ce tocmai legendele, care au circulat în popor și unele din ele au fost culese și scrise de cei care le-au dat crezare, cum a fost sfătosul cronicar Ion Neculce, au păstrat știrea extrem de prețioasă referitoare la curțile domnești de la Vaslui edificate de gloriosul voievod. Valoarea istorică a știrii din „O samă de cuvinte” a fost confirmată de descoperirile arheologice de pe locul numit
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
de ei, ajutorîndu-se unul pe altul în timpul paroxismului maladiei, prin aplicarea de cataplasme calde stimulative pe abdomenul suferinzilor și prin frecarea extremităților, când sunt amorțite sau în convulsii. Dacă știrile date de persoane tocmai sosite din București sunt demne de crezare, s-ar părea că molima se apropie repede de sfârșitul ei în acest oraș, ultimul număr de cazuri noi ivite fiind socotit doar la 15110. La Ploiești, de asemenea, este o trecere rapidă spre încheiere, dar [epidemia] a început să
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
struguri nu s-a lăsat prea multă vreme așteptat. Și asta chiar înainte de Potop! Uite că m-ai făcut curios, vere. Care-i curiozitatea, dacă nu sunt prea insistent? Cam pe când o fi avut loc Potopul? Păi dacă îi dăm crezare lui Edmond Flag, Potopul ar fi avut loc pe la 2760 î.Hr și „Atunci a început Noe să fie lucrător de pământ și a sădit vie” - după cum spune Cartea Sfântă, Biblia. Ai luat-o pe ocolite, vere, dar nu mi-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
strecurîndu-se între capul și coada unui șarpe uriaș. Așa se naște mereu, niciodată supusă pieirii, marea binecuvântare a ținutului Ta Kemet. Auta asculta de fiecare dată aceeași poveste, nemulțumit că nimeni nu-i putea spune și altceva mai vrednic de crezare. Râuri născîndu-se din munți văzuse destule, chiar în Atlantida, unele reci, altele fierbinți. Intrase și în peșteri, la obârșia râurilor, și nu văzuse zei sau alte făpturi din cele cu care-și umpleau oamenii poveștile. Atlantida avea râuri multe, lacuri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
regele și alți două sute de preoți însemnați. Însă locul în care puteau pătrunde și mai puține făpturi, Iahuben știa că este palatul de pe Piscul Sfânt, unde s-a dus Auta. Sutașul auzise multe povești cărora nu li se putea da crezare despre umbra tainei dintre stâlpii negri între care privirea nu pătrundea nici de sus, de pe acest zid. Ceea ce credea era numai ceea ce îi spusese Auta, o dată, când se aflau în Ta Kemet. Firește, nici Auta n-a intrat și nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
precum Epicur, Socrate, Zenon, Pitagora, Democrit și stoicilor, precum și datorită unor întâmplări, dar nu pe cale rațională divinația a dobândit recunoaștere. În Antichitatea romană, divinația stârnește pasiuni și reacții dintre cele mai diverse. În tragedia Astyanax, Accius afirma: "Nu dau deloc crezare augurilor căci ei îmbogățesc urechile altora doar cu vorbe, ca să-și împodobească cu aur casele lor"33. La fel Eunius, în Ifigenia, e de părere că "nimeni nu mai privește ce este la picioarele lui, toți cercetează întinderile cerului"34
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
raport Între Înflo rirea școlilor noi și nevoia de cultură exprimată de o societate aflată În plină dezvoltare politică și econo mică. Nu se poate Însă explica totul Într-un mod mecanic, În primul rînd pentru că, la Bologna - dacă dăm crezare puținelor mărturii -, la Început au fost mai cu seamă cărți. SÎnt cărțile din Corpus iuris, În care În secolul al VI-lea Împăratul Iustinian adunase tezaurul legilor și jurisprudenței antice, care, după sfîrșitul Imperiului roman, rămăseseră atîtea secole Împrăștiate și
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
-i încurajeze". Pe de altă parte, cred că o viață publică coerentă ar fi imposibilă dacă nimeni n-ar avea vreodată încredere în nici un politician. Pentru a păstra echilibrul social trebuie să fim dispuși, din cînd în cînd, să dăm crezare unor politicieni; aceștia trebuie să evite minciuna în exces și în serie. Conform doctrinei "minciunii nobile" discutate de Platon (vezi cap. 6), guvernele au dreptul să mintă în interesul națiunii. Jody Powell, care la un moment dat a fost secretarul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a istoriei (Klockars 1984a:418); poate că va trebui să așteptăm editarea unei istorii a Marii enciclopedii sovietice, pentru a avea răspunsul la aceste întrebări (vezi Taubman 1980). Însă, chiar dacă ar apărea vreodată un asemenea studiu, i-am putea da crezare? N-ar fi un alt exemplu al modului în care experții fac trecutul să pară compatibil cu prezentul? Arendt (1968:238-239) dă tuturor generațiilor dreptul de "a rearanja faptele conform propriei perspective", însă le neagă "dreptul de a modifica relatarea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de cuvinte referitor la dantură. E la fel de ușor să ne și emoționăm de biata fetiță, poate bolnavă, poate jinduind să iasă la joacă Încrezătoare În rînjetul Îmbietor al soarelui (căci gîndul nostru matur și chibzuit nu mai știe să dea crezare unui gest plin de candoare și generozitate). Și totuși, cu puțin mai mult discernămînt, vom sesiza că tîlcul poemului pivotează În jurul ferestrei. Fetița știrbă este condusă spre fereastră de un anume tropism al luminii la care cei vîrstnici au devenit
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
adăpostite fizic în zid, în centrul sinagogii, ca garanție a prezenței. Totuși Biblia alătură limpede vederea de păcat. "De aceea, femeia, socotind că rodul pomului e bun de mâncat și plăcut ochilor la vedere..." (Geneza, 3, 6). Eva a dat crezare ochilor, șarpele a fermecat-o și ea a cedat ispitei. Atenție, capcană! Vagina dentata. Păcat al imaginii, păcat al cărnii: prin ochi oamenii se abat de la Ordine, fiți numai urechi pentru a rămâne supuși. Optica este păcătoasă: seducție și poftă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
există nici în așa fel încât să fie unu; căci în acest caz elar fi deja existent și ar participa la ființă; însă, cum s-ar părea, Unul nu este unul și nici [măcar] nu este, dacă trebuie să dăm crezare argumentului de față. [...] — Prin urmare, nu încape pentru el nici nume, nici cuvânt, nici vreo știință, senzație sau opinie. — Nu, evident. El, așadar, nu admite denumire, nu este rostit, nici gândit, nici cunoscut și nimic din tot ce ființează nu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
celor săvârșite în chip simbolic și închipuite în dumnezeiescul botez, în vol. Cateheze baptismale, p. 47-48) ,, Căci aceasta este credința, când cineva pe cele făgăduite de Dumnezeu - chiar dacă nu sunt văzute cu acești ochi trupești - le socoate mai vrednice de crezare decât cele văzute, ce zac sub ochii noștri materiali”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Urările de bun venit ale aceluiași și lauda celor care au venit din împrejurimile Antiohiei, în vol. Cateheze baptismale, p. 122) „Se numește credință, credința care
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
către efeseni), cap. IX, 1, în PSB, vol. 1, p. 192) „Așadar, vă rog, nu eu, ci dragostea lui Iisus Hristos: Folosiți numai hrană creștină! Depărtați vă de buruiana străină, care este erezie! Că ereticii, pentru a părea vrednici de crezare, amestecă pe Iisus Hristos cu propriile lor gânduri, întocmai ca cei care dau băuturi otrăvitoare amestecate cu miere și vin; cel care nu știe, ia cu plăcere băutura otrăvitoare și moare din pricina acelei rele dulceți. Feriți-vă de unii ca
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
desigur, de preferința individuală, dar persoanele avizate poartă parfum (to wear perfume, spun și anglo-americanii) în funcție de vîrstă, de anotimp, de orarul diurn sau nocturn, de țesătura și croiul îmbrăcăminții, de culoarea părului... chiar de semnele zodiacului, dacă este să dăm crezare australianului John Oakes care a scris o admirabilă "Carte a parfumurilor" (v. Bibliografia) și, bineînțeles, de modă. Primele case de parfumuri au apărut tot în Franța, ca și casele de modă și uneori chiar la aceleași case de modă. Industria
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
o meșă a acestuia păstrată într-o cutiuță, totul mascat de florile aduse de prințesa de Wales, pentru a le ascunde privirilor. În lunga ei viață, Victoria a participat la nenumărate căsătorii, nașteri, botezuri și înmormîntări. Dacă este să dăm crezare celor scrise (scrisori și memorii) de generalul Sir Henry Frederick Ponsonby, secretarul ei particular (care i-a fost favorabil reginei), nimic nu-i făcea mai multă plăcere Victoriei decît să regizeze funeraliile celor apropiați. Poate un gust morbid al spectacolului
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Dumnezeu și „acrede lui” Dumnezeu este urmată de o precizare a Sfântului Grigo rie Palama: „se cuvine deci ca noi să avem amândouă aceste cugetăriși pe amândouă să le recunoaștem ca adevărate, fiind și purtându-neîn așa fel încât să dăm crezare celor ce au siguranța clarvederii și săne încredem deplin lui Dumnezeu, întru care este credința noastră,și în felul acesta să fim socotiți drepți înaintea Lui, ca unii ce-i suntem credincioși.” <footnote Sfântul Grigorie Palama, op. cit., p. 105. footnote
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
lui Dumnezeu. Noel nu e nume de-al nostru. Înainte de a visa, ai citit undeva numele acesta, te-a impresionat vreun personaj cu acest nume? Nuuu... mulțumesc părinte, atât am vrut să vă întreb. Pe moment, Mihai i-a dat crezare preotului, l-a derutat puțin, dar în adâncul sufletului simțea că nu putea să fie chiar așa. Rațional, îi dădea dreptate, dar din suflet simțea cu totul altceva. Acesta a fost momentul când s-a creat în mintea lui o
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
castane și purcel fript, dacă era întreg“. Peștele umplut cu stafide ne trimite cu gândul la bucătăria evreiască, iar curcanul umplut cu castane este o specialitate împărtășită de majoritatea bucătăriilor europene, dar în cazul nostru, dacă e să-i dăm crezare lui Sevastos, are o origine grecească. Odată cu menționarea ciorbei de burtă și a celei de potroace, am trecut deja la cel de-al doilea „strat“ al gastronomiei românești, denumit de Radu Anton Roman „bucătăria târgoveață“, aceea care a avut suficient
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
unor piese foarte puternice. "Marile subiecte care pun cu putere pasiunile în mișcare, și aduc față în față impetuozitatea cu legile datoriei sau tandrețea legăturii de sânge, trebuie să depășească în continuare verosimilul și nu ar găsi niciun fel de crezare printre auditori, dacă nu ar fi susținute, fie de autoritatea istoriei care convinge cu forță, fie de preocuparea față de părerea comună care ni-i dă pe aceiași auditori deja convinși. Nu este verosimil faptul că Medeea își omoară copiii, că
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]