780 matches
-
este distribuirea cheilor. O soluție, aceea a criptografiei cu cheie publică, se bazează pe anumite probleme matematice complexe că timp de calcul (cum ar fi factorizarea numerelor întregi), pe când criptarea cuantică se bazează pe legile mecanicii cuantice. Dispozitivele care folosesc criptarea cuantică utilizează fotoni individuali, si se bazează fie pe principiul lui Heisenberg sau pe principiul legăturii cuantice. Incertitudine: Actul de a măsura este o parte integrantă a mecanicii cuantice, nu doar un proces extern și pasiv, ca în cazul fizicii
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
teoria cuantică, anumite perechi de proprietăți fizice sunt complementare, în sensul că măsurarea uneia dintre aceste proprietăți o modifică pe cealaltă. Acest fenomen este cunoscut că principiul incertitudinii al lui Heisenberg. Cele două proprietăți complementare care sunt des folosite în criptarea cuantică sunt cele două tipuri de polarizare a fotonului, de exemplu liniară (vertical/orizontal) sau diagonală (la 45 și 135 de grade). Legătură: Este o stare a doua sau mai multe particule cuantice (de exemplu fotoni) în care multe din
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
fi accesat prin experimente făcute asupra vreuneia dintre ele în particular. Acest fenomen se produce indiferent de distanță dintre particule. Pe baza acestor două proprietăți neintuitive ale mecanicii cuantice (incertitudinea și legătura), au fost inventate două tipuri de protocoale de criptare cuantică. Primul folosește polarizarea fotonilor pentru a codifică biții de informație și se bazează pe natură aleatoare a fizicii cuantice pentru a evita interceptarea mesajului. Al doilea folosește fotoni legați pentru a codifică biți, si se bazează pe faptul că
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
evita interceptarea mesajului. Al doilea folosește fotoni legați pentru a codifică biți, si se bazează pe faptul că informația apare doar dupa măsurători făcute de părțile ce comunica. Fotoni polarizați - Charles H. Bennett și Gilles Brassard (1984) Această metodă de criptare folosește pulsuri de lumină polarizată, cu un singur foton în fiecare puls. Să presupunem două tipuri de polarizare, liniară și circulară. Polarizarea liniară poate fi verticală sau orizontală iar cea circulară poate fi în sens trigonometric sau invers. Orice fel
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
probabilitate este mai mare decât predicțiile bazate pe modele din fizică clasică sau decât ne-ar putea spune intuiția. În al treilea rând, orice încercare de interceptare a comunicației va slăbi corelația, și încercarea va fi astfel detectată. Protocoalele de criptare cuantică au proprietăți la care nu se poate ajunge prin metodele tradiționale de criptare. Cei doi agenți care comunică pot genera și interschimba chei aleatorii care sunt foarte similare - în condiții ideale ar trebui să fie identice, dar în realitate
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
ne-ar putea spune intuiția. În al treilea rând, orice încercare de interceptare a comunicației va slăbi corelația, și încercarea va fi astfel detectată. Protocoalele de criptare cuantică au proprietăți la care nu se poate ajunge prin metodele tradiționale de criptare. Cei doi agenți care comunică pot genera și interschimba chei aleatorii care sunt foarte similare - în condiții ideale ar trebui să fie identice, dar în realitate va exista o anumita rata a erorii. De asemenea aceste protocoale permit estimarea nivelului
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
protocoalele Bennett-Brassard sau Ekert, s-a descoperit că encriptarea bazată pe legătură cuantică permite mărirea securității direct la nivel cuantic. Astfel se mărește eficientă, și apar și alte avantaje. Printre altele, cănd tehnologia se va fi dezvoltat complet, va permite criptarea cuantică pe distanțe oricât de mari, folosind relee intermediare. O limitare a schimbului de chei prin metoda Bennett și Brassards este ca, deși se pot crea chei care să dea "securitate perfectă", poate afecta proprietatea de "negare", adică emițătorul poate
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
a putea să "nege" mesajul. Totuși, există o probabilitate nenula că părți ale înregistrărilor schimbate să fi fost interceptate de o terță parte, care va ști astfel că cheile au fost schimbate și cei doi agenți care comunicau "mint". În criptarea cuantică, atacul tradițional cu "intermediar" este imposibil din cauza principiului incertitudinii. Orice interceptare a fotonilor duce inevitabil la modificarea proprietăților lor, dacă se folosește un detector incorect. De asemenea nu se pot reemite electronii, deoarece asta ar duce la erori inacceptabile
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
este imposibil din cauza principiului incertitudinii. Orice interceptare a fotonilor duce inevitabil la modificarea proprietăților lor, dacă se folosește un detector incorect. De asemenea nu se pot reemite electronii, deoarece asta ar duce la erori inacceptabile. În cazul folosirii metodei de criptare cu electroni legați, ei sunt aproape imposibil de interceptat, deoarece crearea a trei electroni legați ar slabi "legătură" atât de mult încât acest lucru s-ar detecta imediat. Atacul cu "intermediar" nu poate fi folosit pentru că ar fi nevoie de
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
nevoie de măsurarea unui electron legat, ceea ce l-ar modifică și pe celălalt, urmată de reemiterea ambilor fotoni, lucru imposibil după legile mecanicii cuantice. Din cauza faptului că o linie de fibră optică e necesară între cei doi agenți care folosesc criptarea cuantică, întreruperea comunicației poate fi făcută foarte usor tăind linia sau, măi discret, încercând interceptarea informației transmise. Dacă se poate interveni în echipamentul folosit, s-ar putea modifica astfel încât cheile generate să nu mai fie sigure, ajungându-se astfel la
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
transmise. Dacă se poate interveni în echipamentul folosit, s-ar putea modifica astfel încât cheile generate să nu mai fie sigure, ajungându-se astfel la un atac cu generator de numere aleatoare. Atacul cu "intermediar" poate fi totuși folosit în cazul criptării cuantice, daca intermediarul se "prezintă" fiecărei părți autorizate ca fiind cealaltă; după aceea, tot ce trebuie să facă este să respecte protocolul de transmisie a datelor, făcând schimb de chei cu cei doi agenți autorizați. Acest fel de atac poate
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
să facă este să respecte protocolul de transmisie a datelor, făcând schimb de chei cu cei doi agenți autorizați. Acest fel de atac poate fi evitat prin folosirea unei metode de autentificare prin care cele două părți se pot recunoaște. Criptarea cuantică a fost propusă pentru prima oară de Stephen Wiesenr, pe atunci la Universitatea "Columbia" din New York, când, la începutul anilor '70, a introdus un concept de codare cu conjugata cuantică. Lucrarea să intitulată "Conjugate Coding" a fost respinsă de
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
a putea fi folosite în aplicații comerciale, care sunt astfel limitate (cel putin deocamdată) la aproximativ 100 de kilometri. Se studiază totuși folosirea sateliților pentru transmiterea stărilor legate, pentru că în afara atmosferei perturbațiile ar fi mult reduse. Dispozitive comerciale bazate pe criptarea cuantică au apărut, și pot înlocui cu succes protocoale cum ar fi schimbul de chei Diffie-Hellman în aplicațiile care au nevoie de maximum de securitate posibil. Dezavantaje ale acestei tehnologii, care fac ca ea să nu fie larg răspândită, sunt
Criptare cuantică () [Corola-website/Science/302978_a_304307]
-
ramură a matematicii care se ocupă cu securizarea informației precum și cu autentificarea și restricționarea accesului într-un sistem informatic. În realizarea acestora se utilizează atât metode matematice (profitând, de exemplu, de dificultatea factorizării numerelor foarte mari), cât și metode de criptare cuantică. Termenul "criptografie" este compus din cuvintele de origine greacă κρυπτός "kryptós" (ascuns) și γράφειν "gráfein" (a scrie). Criptologia este considerată ca fiind cu adevărat o știință de foarte puțin timp. Aceasta cuprinde atât criptografia - scrierea secretizată - cât și criptanaliza
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
nouă pentru că a devenit o temă de cercetare academico-științifică abia începând cu anii 1970. Această disciplină este legată de multe altele, de exemplu de teoria numerelor, algebră, teoria complexității, informatică. Până în vremurile moderne, termenul "criptografie" se referea aproape exclusiv la "criptare", procesul de conversie a informației obișnuite (text în clar) într-un text neinteligibil ("text cifrat"). Decriptarea este inversul, trecerea de la textul cifrat, neinteligibil, în text clar. Un "cifru" este o pereche de algoritmi care efectuează atât această criptare cât și
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
exclusiv la "criptare", procesul de conversie a informației obișnuite (text în clar) într-un text neinteligibil ("text cifrat"). Decriptarea este inversul, trecerea de la textul cifrat, neinteligibil, în text clar. Un "cifru" este o pereche de algoritmi care efectuează atât această criptare cât și decriptarea. Modul de operare detaliat al unui cifru este controlat de algoritm și de o "cheie". Această cheie este un parametru secret (în mod ideal, cunoscut doar celor care comunică) pentru contextul unui anume schimb de mesaje. Cheile
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
ideal, cunoscut doar celor care comunică) pentru contextul unui anume schimb de mesaje. Cheile sunt importante, iar cifrurile fără chei variabile sunt simplu de spart și deci mai puțin utile. De-a lungul istoriei, cifrurile erau adesea folosite direct pentru criptare și decriptare, fără proceduri adiționale, cum ar fi autentificarea sau testele de integritate. În utilizarea populară, termenul "cod" este adesea folosit cu sensul de orice metodă de criptare sau de ascundere a înțelesului. Totuși, în criptografie, cuvântul "cod" are un
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
puțin utile. De-a lungul istoriei, cifrurile erau adesea folosite direct pentru criptare și decriptare, fără proceduri adiționale, cum ar fi autentificarea sau testele de integritate. În utilizarea populară, termenul "cod" este adesea folosit cu sensul de orice metodă de criptare sau de ascundere a înțelesului. Totuși, în criptografie, cuvântul "cod" are un înțeles mai restrâns; acela de înlocuire a unei unități de text clar (un cuvânt sau o frază) cu un cuvânt codat (de exemplu, plăcintă cu mere înlocuiește atac
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
de exemplu, "zborul Bronco" sau Operațiunea Overlord) — întrucât cifrurile alese corect sunt mai practice, mai sigure și în același timp mai bine adaptate calculatoarelor decât cele mai bune coduri. Înainte de epoca modernă, criptografia se ocupa doar cu asigurarea confidențialității mesajelor (criptare) — conversia de mesaje dintr-o formă comprehensibilă într-una incomprehensibilă, și inversul acestui proces, pentru a face mesajul imposibil de înțeles pentru cei care interceptează mesajul și nu au cunoștințe secrete adiționale (anume cheia necesară pentru decriptarea mesajului). În ultimele
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
la un număr fix de poziții distanță de ea în alfabet. Cifrul a fost denumit astfel după Iulius Cezar despre care se spune că l-a folosit, cu o deplasare de 3, în comunicația cu generalii săi în timpul campaniilor militare. Criptarea încearcă să asigure secretul comunicațiilor cum sunt cele între spioni, lideri militari, și diplomați, dar a avut și aplicații religioase. De exemplu, vechii creștini foloseau criptografia pentru a ascunde unele aspecte ale scrierilor lor religioase pentru a evita persecuțiile ce
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
cifruri diferite pe părți diferite ale mesajului (la limită, pentru fiecare literă diferită). El a inventat și ceea ce a fost poate primul dispozitiv autinat de cifrare, o roată ce implementa o realizare parțială a invenției sale. În cifrul polialfabetic Vigenère, criptarea se bazează pe un "cuvânt cheie", care controlează substituția în funcție de ce literă a cuvântului cheie se folosește. La jumătatea anilor 1800, Charles Babbage a arătat că cifrurile polialfabetice de acest tip rămân vulnerabile la tehnicile de analiză a frecvenței. Deși
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
substituția în funcție de ce literă a cuvântului cheie se folosește. La jumătatea anilor 1800, Charles Babbage a arătat că cifrurile polialfabetice de acest tip rămân vulnerabile la tehnicile de analiză a frecvenței. Deși analiza frecvenței este o tehnică puternică și generală, criptarea a rămas adesea eficientă în practică; mulți criptanaliști amatori nu stăpânesc această tehnică. Spargerea unui mesaj fără analiza frecvenței necesita cunoașterea cifrului folosit, ceea ce însemna că spargerea acestuia necesita spionaj, mită, dezertări. În cele din urmă, în secolul al XIX
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
Claude Shannon ca "Maxima lui Shannon" — „Inamicul cunoaște sistemul”. Diferite dispozitive fizice au fost folosite pentru a ajuta lucrul cu cifrurile. Una din primele modalități a fost scytalul din Grecia antică, un sul folosit probabil de spartani ca ajutor la criptarea și decriptarea cu un cifru cu transpoziție. În epoca medievală, au fost inventate și alte unelte, cum ar fi grila de cifru, folosită și pentru un fel de steganografie. Inventarea cifrurilor polialfabetice, a declanșat inventarea unor unelte mai sofisticate, cum
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
Inventarea cifrurilor polialfabetice, a declanșat inventarea unor unelte mai sofisticate, cum ar fi discul lui Alberti, schema cu tabula recta a lui Johannes Trithemius, și multicilindrul lui Thomas Jefferson (reinventat independent de Étienne Bazeries pe la 1900). Unele aparate mecanice de criptare/decriptare au fost inventate la începutul secolului al XX-lea, printre care s-au numărat mașinile rotitoare — cea mai celebră fiind mașina Enigma folosită de Germania în al doilea război mondial. Cifrurile implementate de mașini similare dar îmbunătățite au adus
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]
-
de mașini similare dar îmbunătățite au adus o creștere a dificultății criptanalizei după al doilea război mondial. Dezvoltarea electronicii și a calculatoarelor numerice după al doilea război mondial au făcut posibile cifruri mult mai complexe. Mai mult, calculatoarele au permis criptarea oricărui fel de date reprezentate de calculator în format binar, spre deosebire de cifrurile clasice care criptau doar texte în limbaj scris, dizolvând utilitatea abordării lingvistice a criptanalizei în multe cazuri. Multe cifruri informatice pot fi caracterizate prin operarea pe secvențe de
Criptografie () [Corola-website/Science/302977_a_304306]