51,775 matches
-
cetatea idealului, pe care o consideră defavorizată de opinia criticilor, nu consemnează însă în nici un fel apariția lui Ion sau a Pădurii spânzuraților. În dramaturgie, preferă cronicile teatrale, limitându-se la rezumat și la aprecierea jocului actoricesc. Deplânge precaritatea instrumentelor criticii românești, promovând un singur nume, al lui N. Davidescu, uitând parcă de Lovinescu. Mai interesante sunt opiniile lui din articolele-eseu în care analizează literatura și cultura română ca fenomen, terenul preferat fiind cel al mișcării moderniste. Ironizează deopotrivă detractorii și
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
care a traversat, fără tribut ideologic, „obsedantul deceniu”, ca student, preferând opacitatea la proletcultism și la realism socialist, și pe C. Stănescu, care, acum, în tranziție, susține profesoral, „Revista revistelor culturale” în „Adevărul literar și artistic”, o inteligentă și onestă critică a criticii, demnă de campania revizuirilor actuale veritabile. Desigur, eu apar legat de acest faimos grup, inoportun, doar printr-un gest subiectiv de intruziune. Ca intrus, mă recunosc în rolul personajului alegoric feminin și al celui minor-masculin din fabulele Pisica
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
traversat, fără tribut ideologic, „obsedantul deceniu”, ca student, preferând opacitatea la proletcultism și la realism socialist, și pe C. Stănescu, care, acum, în tranziție, susține profesoral, „Revista revistelor culturale” în „Adevărul literar și artistic”, o inteligentă și onestă critică a criticii, demnă de campania revizuirilor actuale veritabile. Desigur, eu apar legat de acest faimos grup, inoportun, doar printr-un gest subiectiv de intruziune. Ca intrus, mă recunosc în rolul personajului alegoric feminin și al celui minor-masculin din fabulele Pisica sălbatică și
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
critice postdecembriste se află chiar în „Istoria critică a literaturii române”, volumul I, din 1990. Revizuirile au fost promovate apoi, programatic, în paginile revistei „România literară”. Gh. Grigurcu sugera, ca totdeauna sagace, că revizuirile trebuie să fie preocupări permanente ale criticii literare, să se exercite nu numai asupra perioadei literare postbelice, ci și retrospectiv, asupra perioadelor revolute. Așa cum concede, cu complezență malițioasă, d-l Alexandru George în „opiniile” de sub titlul insidios „Citiți-l pe Agârbiceanu” din „Luceafărul”, nr. 25 și 26
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
postbelice, ci și retrospectiv, asupra perioadelor revolute. Așa cum concede, cu complezență malițioasă, d-l Alexandru George în „opiniile” de sub titlul insidios „Citiți-l pe Agârbiceanu” din „Luceafărul”, nr. 25 și 26 din 2003, dv. rămâneți „unul dintre cei mai importanți critici ai vremii noastre și, după plecarea din țară a lui Matei Călinescu, cel mai valoros critic al contemporaneității, cu multe contribuții și la epocile mai vechi ale literaturii”. Nu ignorați, ci receptați impulsul pe care acest infatigabil și intransigent partizan
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
nume de la care aceasta să se poată revendica - a se citi, spre exemplu, studiul sus-menționat despre Bacovia, în care poetul apare în ipostaza de anticipator al postmodernismului. În al doilea rând, aceste două cărți completează un culoar destul de sterp din critica românescă (despre târgovișteni există, de exemplu, două cărți dedicate în exclusivitate, respectiv În exercițiul ficțiunii de Mihai Dragolea și Literatura română față cu postmodernismul de Ion Buzera), întrucât lipsesc monografii, studii de forță sau polemici pe marginea acestor nume. Astfel
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
față cu postmodernismul de Ion Buzera), întrucât lipsesc monografii, studii de forță sau polemici pe marginea acestor nume. Astfel, Ion Bogdan Lefter deplânge în repetate rânduri situația autorilor pe care îi discută pentru puținul interes care li se acordă de către critica literară; el pierde însă din vedere faptul că suita de articole scrise la vârste diferite ale maturității sale critice, chiar dacă reunite între copertele aceleiași cărți și sistematizate prin așezarea lor în ordine cronologică, nu rezolvă impasul exegetic amintit. Îi amintim
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
autorii incomodează într-un fel sau altul autoritățile. Teza publicistului în discuție este aceea potrivit căreia în paralel cu aceste culoare net delimitate au evoluat în perioada postbelică autori neîncadrabili în nici una din direcțiile „acreditate”, lăsați în umbră, marginalizați de critici, dar de la care se vor revendica optzeciștii, astfel încât vor fi recuperați în perioada imediat postdecembristă. Autorul ajunge astfel la discutarea ultimului deceniu al secolului trecut, pe care îl găsește sterp și dezamăgitor, câtă vreme în ceea ce privește proza a spulberat prea ușor
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
continuă a autobiografiei, în timp ce Tudor Țopa oferă spre publicare propriul jurnal investindu-l cu o dublă valoare, ficțională și autobiografică. Cărțile lui Ion Bogdan Lefter sunt bine venite în contextul în care încearcă să acopere un culoar destul de liber în critica literară. Cum ora recuperărilor a trecut însă, așteptăm din partea profesorului și a congenerilor săi să pornească etapa monografiilor și a studiilor care să redea cezarului ce-i al cezarului.
Din reviste adunate și din nou la lume date by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13565_a_14890]
-
editorială și presa germană: criza fără precedent a ziarelor, criza de superproducție a cărților (80.000 de noi titluri pe an!) și procesul de concentrare a publicațiilor și editurilor în două sau trei mari grupuri au antrenat o focalizare a criticilor pe titlurile de mare tiraj, o omogenizare a programelor editorilor și o simplificare în prezentare, stil și conținut a cărților. Legăturile între editor și autor au slăbit, în schimb au cîștigat influență agenții literari și directorii de vînzări. „Cartea trebuie
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]
-
loc la Monte-Carlo, între 2 și 5 octombrie. Fidel Castro pe divan Tînărul scriitor mexican Jorge Volpi s-a făcut cunoscut în 1999 cînd romanul lui En busca de Klingsor (În căutarea lui Klingsor, Ed. Seix Barral) a întrunit laudele criticii și un remarcabil succes de vînzări. În noul lui roman, El fin de la locura (Sfîrșitul nebuniei), apărut tot la Barcelona, la Seix Barral, Volpi se amuză să îl culce pe Fidel Castro pe divanul unui psihanalist. Săptămînalul literar mexican „Letras
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
Magdalena Boiangiu Când Florin Piersic jr. a luat anul acesta Premiul UNITER pentru cel mai bun (fiind și singurul) actor din spectacolul Sex, Drugs, Rock and Roll unora li s-a părut că, în sfârșit, “critica serioasă”1), stimulată de un juriu de nominalizări nonconformist, a înțeles că teatrul merge în cu totul altă direcție decât spectacolele cărora ea le dă girul. Mă tem că aplecarea spre dramatic din interpretarea comentatorilor e paralelă cu realitatea: în
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
de inovație ar fi tânărul cronicar ideea că tot ceea ce se întâmplă pe o scenă tradițională e vechi, iar ceea ce se întâmplă într-o sală de la subsol este inovator e cam simpluță. Pot să accept că, la un moment dat, critica teatrală poate fi și o problemă de biologie (cultura teatrală se transmite greu de la o generație la alta, etaloanele modernității, după care eu judec, clasific și resping, au fost generate de spectacole jucate când tinerii critici nu se născuseră), dar
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
nu face decât să consolideze pozițiile retrograde ale “birocrației critice”. Din cauza acestei false probleme - teatrul de subsol și teatru de parter - de câte ori mă duc la Green Hours simt nevoia să mă trec într-o “condică de prezență” ținută probabil de “critica de direcție”, nu cumva să se spună că “am refuzat să văd teatru în pivnițele lor de subzistență” sau că, doamne ferește am lucrat la “interzicerea valorilor reale”. Și caut valorile reale. Nu le găsesc întotdeauna. Showdown de Peca Ștefan
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
va oferi peste doi ani, cînd va deveni student. Dacă nu, nu. În ce-i privește pe criticii literari: sigur că, în principiu, citesc cărțile despre care scriu. Vor fi existînd și excepții. Dar cei care le ilustrează nu sînt critici. Doar pretind a fi. Tot în principiu, opinia critică trebuie să fie onestă. Dacă intră vreun calcul în ea, acesta nu poate fi decît de natură, să zicem, morală: e imposibil să nu ții uneori seamă de contextul social și
SCRISORI CATRE EDITORIALIST by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13585_a_14910]
-
o recenzie bună. Aplicarea lor ține de talent și nu se învață. E ca la șah: degeaba știu eu teoria deschiderilor, dacă n-am geniul lui Kasparov în a le pune în practică. Sînt de părerea dv. că o adevărată critică literară trebuie să stimuleze cititul. În fond, de aceea scriem despre cărțile pe care le citim: ca să-i îmboldim și pe alții să le citească. Faptul că există recenzii plictisitoare și neclare e o fatalitate a meseriei de critic, așa cum
SCRISORI CATRE EDITORIALIST by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13585_a_14910]
-
ca să-i îmboldim și pe alții să le citească. Faptul că există recenzii plictisitoare și neclare e o fatalitate a meseriei de critic, așa cum sînt fatalități în toate meseriile. Dv., inginerii opticieni, n-aveți, cum să zic, orbii dv.? Nedreptățile criticii nu se repară, de obicei, decît în posteritate: cînd se impune o altă judecată decît aceea „greșită” de criticul cu pricina. Am pus ghilimelele, fiindcă noțiunea de greșeală este relativă în aprecierile criticilor. Poate că ar trebui să folosim alt
SCRISORI CATRE EDITORIALIST by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13585_a_14910]
-
aveți, cum să zic, orbii dv.? Nedreptățile criticii nu se repară, de obicei, decît în posteritate: cînd se impune o altă judecată decît aceea „greșită” de criticul cu pricina. Am pus ghilimelele, fiindcă noțiunea de greșeală este relativă în aprecierile criticilor. Poate că ar trebui să folosim alt cuvînt. Opinia „corectă” e aceea pe care talentul unuia sau mai multor critici o impune la un moment dat. În raport cu această „normă” apare greșeala. Cînd „norma” se schimbă, greșeala devine, eventual, corectitudine. Cam
SCRISORI CATRE EDITORIALIST by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13585_a_14910]
-
altă judecată decît aceea „greșită” de criticul cu pricina. Am pus ghilimelele, fiindcă noțiunea de greșeală este relativă în aprecierile criticilor. Poate că ar trebui să folosim alt cuvînt. Opinia „corectă” e aceea pe care talentul unuia sau mai multor critici o impune la un moment dat. În raport cu această „normă” apare greșeala. Cînd „norma” se schimbă, greșeala devine, eventual, corectitudine. Cam așa se întîmplă. În fine, autorii țin seama în felul lor de opiniile criticilor. Glumind, aș spune că țin seama
SCRISORI CATRE EDITORIALIST by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13585_a_14910]
-
care talentul unuia sau mai multor critici o impune la un moment dat. În raport cu această „normă” apare greșeala. Cînd „norma” se schimbă, greșeala devine, eventual, corectitudine. Cam așa se întîmplă. În fine, autorii țin seama în felul lor de opiniile criticilor. Glumind, aș spune că țin seama mai ales de opiniile favorabile. Dar e greu de stabilit cînd și cum opinia critică îl influențează pe un poet sau pe un romancier. Fie și, cum spuneți dv., încurcîndu-i. Căci de descurcat, autorii
SCRISORI CATRE EDITORIALIST by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13585_a_14910]
-
și monotonii, de izbucniri și înlemniri pe viața din afară, dar de un patetic virulent al vieții interioare. Operă de geologie sufletească a unui poet profund angrenat în drama secolului său. După multe apropieri și diferențieri, a fost taxat de critică drept expresionist. Interesant este când sunt observate punțile care îl leagă de expresionism cu alți poeți contemporani. Prin opera lui, să fie o contribuție la spiritul expresionismului, nu doar o copie a lui. Nu o traducere exterioară, ci o replică
Stăruința pe document by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13596_a_14921]
-
fără echivoc dl Negrici: „De altfel (...) o parte din temele ideologice mai vechi - supuse unor nuanțări, unor transfuzii și unor operații chirurgicale - au rămas în circulație și niciodată nu au fost abandonate de autorități, oricît de puțină atenție au trezit criticilor de prestigiu. Proza, în special, a fost aleasă să facă serviciile de rigoare și să reflecte, cu prețul coborîrii nivelului estetic, dorințele partidului. Legătura, semnalată pe vremuri de Sartre, între proză și ideologie se confirmă din plin acum”. După cum, în
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
C.) - Într-o discuție pe care am avut-o acum doi ani - cînd lucrați la spectacolul „Unchiul Vanea”, la Teatrul Bulandra - era vizibilă temerea dumneavoastră că ar putea să nu iasă ceea ce v-ați propus sau ceea ce așteaptă publicul și critica de specialitate. La „Căsătoria” v-a încercat același sentiment sau succesul primei montări în România v-a atenuat orice temere? - De data aceasta am încercat să mă eliberez de orice presiune care nu ținea direct de ceea ce făceam la repetiții
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
nu am uitat ceva, dacă nu profanez ceva. Lucrînd în vara acestui an la București mi-am verificat capacitățile. Am sentimentul că simt totul. Anul viitor voi monta la Sankt Petersburg într-un teatru bun. Acolo am mulți prieteni și critici de teatru severi. Va fi un examen pentru mine. - La București sunt mulți actori importanți care ar dori să lucreze cu dumneavoastră. Dacă v-ar invita un alt teatru din București ați accepta să puneți în scenă? - Sînt mereu presat
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
Lodge e o culegere de eseuri cu titlul Consciousness and the Novel (Conștiința și romanul, Ed. Secker & Warburg), în care scriitorul afirmă în esență că doar literatura știe să descrie fluxul conștiinței umane. Cartea - explică „The Guardian” - „reproduce articole de critică și textele unor conferințe și se termină cu o conversație animată între mai multe personaje pe nume Dickens, James, Forster, Waugh, Updike, Roth și Amis (sr. și jr.) - toți convocați la un examen confratern de către afabilul David Lodge. La un
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]