55,283 matches
-
înfundat la unul deschis, poate să renunțe la o anumită manieră și să abordeze o alta ș.a.m.d. De ce crezi că scriitorii citesc cu atâta aviditate cronicile, articolele și cărțile despre ei? Nu numai din vanitate. Prin intermediul acestor comentarii critice, ei se pot verifica. Scriitorii, "în loc să-și vadă de scrisul lor, sar la bătaie"? Cei care confundă schimbul de opinii și de idei cu ciomăgeala, ciomăgarii adică, sunt relativ puțini și izolați. De aici provine și ura lor, expresie a
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
din însăși materia ei, din concretul literar asupra căruia ea se apleacă, și pe care aspiră să-l introducă într-o anumită structură. Despre acest proces a scris niște pagini admirabile Lucian Raicu. Totul depinde, însă, de viziunea creatoare a criticului, de felul în care el (re)organizează și (re)creează uriașa cantitate de pagini tipărite cu care echivalăm, strict cantitativ, o literatură. Aș cita aici un fragment dintr-un studiu călinescian, Tehnica criticii și a istoriei literare: "În istorie, și
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
Marina Constantinescu Credeam că va trece și acest hop. Ca și peste celelalte încercări. DUMITRU SOLOMON era un bărbat cu farmec, un extraordinar companion, plin de inteligență, umor, spirit critic și autocritic. Am petrecut sute de ore împreună. În săli de teatru, în trenuri de noapte sau de zi, în mașina mea sau în altele, în autobuze, la micul dejun din cine mai știe ce hotel din țara asta, la
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
Dacă din truda artei mele vor rezista să facă față aprecierii severe și implacabile a viitorului doar cîteva lucrări, atunci liniștea de dincolo de mormînt îmi va șopti că nu am trăit în zadar". Această luciditate, ce este a acelui spirit critic al Moldovei, despre care vorbea Garabet Ibrăileanu, l-a făcut pe Ion Irimescu să nu se cruțe niciodată, să nu ostenească trudind la eternitatea operei sale, pe care, în cea mai mare parte a dăruit-o orașului începuturilor sale, Fălticenilor
Întîlniri cu Ion Irimescu by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/14234_a_15559]
-
Nicolae Manolescu După cum se știe, am consacrat Întîlnirea "R.L." de miercuri 29 ianuarie celei mai vechi dispute post-decembriste: revizuirile critice. Publicăm în numărul de față o scurtă relatare despre Întîlnire și un articol pe aceeași temă al dlui Ion Simuț, care reia, mai pe larg, ceea ce autorul a spus cu acea ocazie. Editorialul meu nu vrea să fie nici un rezumat
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
nu se putea să nu anticipezi ce se va întîmpla. Mai ales că în istoria noastră literară avuseseră loc puține fenomene politice și sociale de o asemenea amploare. Nici chiar în 1947, instaurarea deplină a comunismului, căci nu o revizuire critică a urmat atunci, dar una comandată de o oficialitate atotputernică. Cînd Maiorescu, în deceniul 7 al secolului XIX, ori Lovinescu, cincizeci de ani mai tîrziu, au întreprins principalele revizuiri critice din istoria literaturii române, nimic comparabil cu 1989 nu se
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
în 1947, instaurarea deplină a comunismului, căci nu o revizuire critică a urmat atunci, dar una comandată de o oficialitate atotputernică. Cînd Maiorescu, în deceniul 7 al secolului XIX, ori Lovinescu, cincizeci de ani mai tîrziu, au întreprins principalele revizuiri critice din istoria literaturii române, nimic comparabil cu 1989 nu se petrecuse în societate ori în cultură. Și, totuși, sentimentul generațiilor cu pricina fusese acela că o revizuire e absolut necesară. Termenul n-a fost numaidecît clar de la început. Într-un
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
literare o carte sau alta, înainte de a ști dacă nu cumva cauza principală o reprezintă iraționalitatea pieței. În al treilea rînd, mai este și problema canonului. Schimbarea lui, din clipa în care începe să fie percepută, conduce direct la revizuirea critică. Nu invers, cum cred cei care văd în canon o sublimare a procesului de revizuire. Canonul literar românesc e în plină derută de ani buni. Acest fapt a exercitat o presiune constantă asupra criticii. Revizuirea nu e altceva decît încercarea
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
tacîmul. Iertat să-mi fie cuvîntul, dar ideea cu pricina e o prostie. Niciodată astfel de lucruri n-au interesat întreaga societate. Nici Maiorescu, nici Lovinescu nu concepeau revizuirile ca valabile pentru toți contemporanii lor. Nu întîmplător vorbim de revizuiri critice: ale criticii, adică, singura în măsură să le propună și să le impună.
Revizuirile critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14268_a_15593]
-
o femeie care nu se lasă neglijată. Ann-Marie Butin, Grecia clasică, traducere de Lia Decei, editura All, 2002 Grădina glosselor și sensul vieții Tot de la vechii greci pornește Jean Bollak în harta trasată "măruntaielor" filologiei, cunoașterii practicilor de lectură, hermeneuticii critice (inclusiv a textelor moderne). De la lucrările despre poezia, filozofia și tragedia greacă au pornit teoriile sale privitoare la interpretare și sens. Născut la Strasbourg în 1923, cu studii de filologie clasică (de unde dezvoltarea capacității de a descifra și a judeca
Cartea străină by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14262_a_15587]
-
la dreapta; José Saramago, comunistul, Nobel-ul pentru literatură din 1998; Eugénio de Andrade, cel mai mare poet portughez contemporan, una dintre vocile distincte ale secolului; Eduardo Lourenço, poate cel mai cult și mai inteligent eseist portughez de astăzi, autoritatea critică numărul unu a lumii lusitane; și José Augusto França, celebrul istoric al artei. Să mai precizăm că patru din cei cinci - Augustina, Saramago, Eugénio de Andrade, Eduardo Lourenço - sînt laureați, în diferiți ani, ai Premiului Camões, cea mai rîvnită consacrare
Scrisori portugheze - Coincidențe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14295_a_15620]
-
Constantin Amăriuței și Virgil Ierunca la Paris, în 1951, urmând să apară până în 1960. Despre istoricul și semnificația ei, despre valoarea ulterior stabilită a revistei, datele cele mai îndreptățite a fi luate în considerare le oferă inițiatorii, invitați în ediția critică de față a publicației să-i evoce epoca, să motiveze accentul moral cu valoare de simbol al gestului lor constructiv prin însăși natura experienței fiecăruia dintre ei. Mă refer la textele Simple amintiri despre începuturile "Caetelor de Dor", semnat de
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
emigrației noastre", sunt cuprinse de Nicolae Florescu în prefața sa, intitulată Înainte de "Caete de Dor". Sprijinită pe constanta sigură a informației, sinteza lui este străbătută de ideea că "lupta exilului românesc a fost, înainte de orice, una morală". Ca organizare, ediția critică a publicației " Caete de Dor" este concepută în serie de șase volume a celor 13 numere șapirografiate. "Trasă la stencil", în formularea lui Constantin Amăriuței, el fiind cel care împreună cu Virgil Ierunca, și-a asumat rolul "modest", în ceea ce-l
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
trebui să se țină seama. Fragmentele intitulate Jurnal la Cordoba, octombrie 1944, fac parte din Jurnalul portughez de Mircea Eliade, publicat în "Diario Portugués", în traducerea din română de Joaqúim Garrigós. Și cu atât mai mult, includerea în bibliografia ediției critice a operei lui Mihai Eminescu, textul lui Constantin Amăriuței Dorul de veșnicie, ca prim studiu de interpretare existențială a creației eminesciene, precedând cu mai bine de trei decenii tatonările în domeniu ale Svetlanei Paleologu Matta, Eminescu și absolutul ontologic, publicat
"Caete de Dor" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14282_a_15607]
-
d-sale pagini exegetice traduc chiar o experiență de viață livresc constelată, e drept, însă nu seacă, searbădă, artificioasă, ci conținînd o măduvă imanentă, una nu doar a cunoașterii ce înaintează ori, și mai bine zis, se autoformează prin adnotarea critică, ci și de natura contactului sensibil și a răspunsului emoțional la stimulii Cărții ca și la cei ai contextului acesteia. Tobă de carte, fostul nostru coleg de redacție, din anii '60, de la revista Familia abia reînființată, nu "fuge de viață
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
astfel de cazuri, o provocare sui generis a absolutului... Cîteva trăsături ale personalității lui Nicolae Balotă transpar cu suficientă claritate din scrierea ce ne-o oferă, precum o ofrandă a existențialului defel părăsit, proiectat pe ecranul stilizator pe care actantul critic însuși devine o entitate literară, un personaj. Beat de cultură, d-sa încearcă astfel un simțămînt euforic al grandorii acesteia. Nu-i convin și nici nu e prea apropiat de cei frămîntați, sfîșiați de suferințe, de cei "slabi", "învinși", fiind
Pornind de la literatura franceză(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14280_a_15605]
-
o rezervă de elită, pentru anii târziii... - Pentru o delectare de degustător rafinat. - Da, pentru simpla delectare a sufletului și nu pentru ca să scriu despre ele. Părerea mea este că un om se poate bucura plenar de o carte, chiar și critic fiind, doar atunci când nu trebuie să scrie despre ea. Când lectura rămâne gratuită este ca o juisare generală care încântă și păstrează inima într-o stare de prospețime, de bucurie pe care n-o mai poți întâlni altfel. - Suferința pe
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
doar un număr mic de doctoranzi care dau telefon sau vin la mine să mă consulte pentru realizarea tezelor de doctorat. Dar, imediat ce-și termină lucrările dispar cu desăvârșire. Cei mai mulți nu mă mai caută niciodată. - Profesor, director de editură, critic și istoric literar. În ce ipostază v-ați simțit cel mai bine? - Trebuie să mărturisesc, poate cu oarecare jenă, că mi-a plăcut mai mult viața de editor decât aceea de profesor. Cariera de profesor mi-a plăcut în măsura în care am
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
puteau fi oferite de cărțile traduse în limba română. În special cărți de critică și romane. Poezie mai puțin, fiindcă nu a avut strălucirea pe care au avut-o celelalte genuri. - Consecințele n-au întârziat să apară. - Tipurile de scriitură critică venite din "noua critică" s-au diversificat în așa măsură încât au ieșit din sfera ei, au devenit mult mai întinse și au fructificat, după cum bine se știe, gândirea românească, gândirea tinerilor, a universitarilor care-și făceau ucenicia și chiar
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
spațiu al civilizației și democrației? - Mi-am imaginat și am sperat mereu să ajung într-o astfel de situație. Mi-am imaginat fiindcă știam cum este în Occident. Dacă ai câteva cărți bune, solide, indiferent dacă ești poet, prozator sau critic, ele se rulează mereu și pot fi retipărite. Se consumă. Am sperat că vom ajunge într-un stadiu în care să vedem cărțile noastre retipărite, mereu prezente în librării și în felul acesta să ne găsim și în situația de
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
literară" pe anul 2003, am simțit un gust amar în adâncul sufletului, fapt ce m-a determinat să vă adresez un punct de vedere contrar celui pe care îl susțineți Dvs. Încă din perioada studenției, am fost un admirator al criticului literar Nicolae Manolescu, mai ales că și eu "cochetam" cu scrisul (poezie și epigramă). Nu am înțeles, nici măcar pentru o clipă, implicarea Dvs. în politica post-revoluționară și m-am simțit "trădat" după ce am constatat faptul că erați "manipulat" de alții
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
locale, veterani de război, decorarea lui Ciolpan și Elekes, angajându-mă public la efectuarea unei anchete menite să elucideze circumstanțele care au făcut posibilă această imensă "porcărie", cum inspirat vă exprimați. Începând cu după-amiaza aceleiași zile, mass-media au consemnat poziția critică exprimată de mine, de foști deținuți politici, demnitari și reprezentanți ai societății civile. De asemenea, am fost cel dintâi care am semnalat că în perioada '90-'95 Ciolpan beneficiase de cele două avansări în grad, pe care și dumneavoastră le
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
fiecărei culturi din lumea pînă ieri divizată, iar prima etapă către «cultura planetară» este identificarea locului națiunilor în contextul globalizării". Numai că procesul unei atari integrări care să respecte factorii diferențiali nu e defel scutit de dificultăți. Stupefiant, între privirea "critică" a Occidentului și cea "favorabilă", ultima este adesea falsificatoare, întrucît ne așează, în chip aberant, într-o zonă a "normalității". Astfel mai sus pomeniții Best și Kellner se pronunță vehement împotriva Războiului rece, care a împiedicat răspîndirea fericirii comuniste pe
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
exegeta, așa cum spunea Eliot despre scriitorul de geniu, care nu se mulțumește să imite, ci fură de-a dreptul, să transforme împrumutul în ceva mai bun? Dacă dorința de Celălalt este, în realitate, capacitate de dialog sau chiar de evaluare critică?". O întrebare de-o dureroasă realitate, pe care nu o dată o escamotăm din timiditate, din politețe sau dintr-un impuls naiv de autosupralicitare. Răspunsul e schițat într-un spirit de bun simț. O cale a "occidentalizării" intelectualului român ar fi
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
valorilor spirituale. Exemplele oferite sînt edificatoare. Triada doric/ionic/corintic, avatar al diadei doric/ionic a lui Thibaudet, cu care operează N. Manolescu în eseul d-sale asupra romanului românesc, nu se arată inferioară modelului. "Metafora cognitivă" e o "metodă critică" la care am contribuit alături de prestigioșii autori occidentali ce au practicat-o, prin contribuția lui Blaga. Și "cu ce este mai puțin operativă o reprezentare a timpului havuz decît «cascada» parazitării speciilor din Le Parasite de M. Serres?". Tot în raport cu
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]