751 matches
-
ca să aprofundeze relațiile începute cu câinele Găsit, care, deși ezitând încă să accepte fără crâcnire prezența unei uniforme în familie, pare dispus să asume o postură de tacită condescendență dacă numita uniformă este înlocuită, de la sosire, cu orice vestimentație de croială civilă, modernă sau veche, curată sau murdară, nu contează. Cipriano Algor e acum singur în olărie. A încercat distrat soliditatea unui cofraj, a mutat din loc, fără să fie nevoie, un sac de ghips și, ca și cum doar hazardul, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ziua minunându‑mă. Trebuie să fiu practică și să mă hotărăsc la o îmbrăcăminte pentru mâine. Mă gândesc la o jachetă, ca să am autoritate - dar trebuie să fie jacheta potrivită. Nu prea sportivă, dar nici prea rigidă... însă vreau o croială simplă. Și poate o fustă. Sau ia uite la pantalonii ăia. Mi‑ar sta fantastic cu ei, dacă aș avea pantofii potriviți... Mă plimb fără grabă de jur împrejur fiecărui etaj, făcându‑mi însemnări mentale despre fiecare haină, apoi cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Știu sigur că o să‑mi fie scurtă. Dar, în fine, ea e experta... Mă schimb repede în fustă și jachetă, apoi vin și mă așez în fața oglinzii, lângă Erin. — Jacheta e senzațională! zic. Și‑mi vine la fix. Mor după croiala asta. Nu vreau să zic nimic de fustă. Nu vreau s‑o jignesc, dar îmi stă ca naiba. Haideți să vedem, spune Erin. Stă cu capul înclinat ușor într‑o parte și mijește ochii la reflexia mea din oglindă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
revine directorul la oile lui, arătându-i un costum negru. De lână? — E prea călduros, o să fie și așa destul de cald înăuntru. Atunci ceva ușor, din tergal? — Nu, arde prea repede. Nu trebuie folosit fierul de călcat. Ce ziceți ce croială modernă are? îi arată el un costum de firmă. Pare de pe altă lume. — De așa ceva am nevoie. Unde pot să-l încerc? — Vă conduc la cabină. Lionel intră în cabină. Toți vânzătorii îi arată directorului că-i țin pumnii să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
admira noii mei bikini. Sunt cu bretele încrucișate la spate, dintr-un material bleu foarte fin; partea de sus este îmbinată cu „chiloțeii“ prin niște inele mari de plastic alb, în stilul anilor ’70. Sexy, fără să fie vulgar, iar croiala este beton. —Vânzătoarea a zis că bikinii ăștia au fost creați de o americancă cu sâni mari, care își face singură hainele, ca s-o încapă, explic eu. Asta e prima dată în viața mea când port costum de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
călcat gălăgios în picioare de lăstarii viguroși ai progeniturilor inspirației, inspirația se vizualiză în virtual, tridimensional, arătându-și opulența. Macedoneanul își spintecase secolul cu spada și, pe când limbile ceasului solar al lui Iulius Cezar se-nnodaseră însângerate, se născu, multiformă, croiala. Victorie! Thailandezele muriseră la naștere. Bubuieli de dopuri, șampanie, valuri de bucurie ducese, de satisfacție contese, de extaz împărătesc. Se pare că Mama, pe partea cealaltă, făcea același lucru cu alți maeștri, al căror nume îmi scapă acum, ceea ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
el fără să se umple niciodată, atâtea necunoscute de aici sau de... antiaici! Consultanța dădea roade: descoperi că omul are în el o mulțime de oameni. Oamenii se ascund după umărul celorlalți oameni din ei, care nu sunt altceva decât croieli diferite ale aceleiași măști. Se poate trece dincolo de Simfonia a V-a? Da, răspundea acel cineva străin, dar ajungi la tine. Ce bumerang zburdalnic, nesățios de a reteza întrebări și a ști să se întoarcă docil în palmă, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era ea, camera se afla la locul ei, pe bulevardul Karl Marx nr. 51 cu Mioara Alimentară croind perdeaua de mătase. Abia întinsese pe podea tiparele de carton pentru mâneci, spate și piept. Sutienul trebuia să fie parte întreagă din croială, nu piesă separată. Deșiră din papiota amintirilor albe ale copilăriei, firul pe care avea să-l surfileze la mașină, tivul gulerului. Și în timp ce deșira gângurind, se văzu imensă. De fapt, Mioara chemase timpul pentru că rochia de mireasă trebuia terminată până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îl măsoară mecanic, dar fals. Gablonzul Timpului mușca mecanic zilele și anii din Timpul real cu pietrele prețioase ale secundelor și orelor. Era un străin fără viză de intrare. Diferența dintre Timpul fals și Cel real Mioara o simțea pe parcursul croielii care parcă nu se mai termina. Era un timp modificat genetic, astfel 51 de minute total adăugând 130 de minute de la apariția trenului în raza orașului, momentul dispariției la orizont, neuitând cele 18 trenuri de marfă care tranzitau în 24
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rămas pitici cu rădăcinile în 1848, deși la câțiva zeci de kilometri e orașul Galați, mai ambițios decât Brăila și care concurează cu civilizațiile occidentale. Singurul lucru pe care-l apreciază este rochia mea de mireasă. Îmi cer amănunte despre croială, le promit tipare, descrierea iubitului, despre casa mea, despre părinți și plec, iar Autorul jurnalelor mele demarează în trombă, lăsând un Trecut uitat în Trecut. Am întâlnit oameni în cartierele orașului care mă întrebau unde se află Brăila. Le arătam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
băncuțe sau scaunele întotdeauna de vreo babă, bârfa telefonând-o nurorii rezemată de stâlpul porții, transmisă mai departe nașei, la rându-i, vecinelor, o școală în aer liber a psihologiei umane, de studiu pe viu a caracterelor evidențiate de mers, croială, grimase, fel de a aprinde țigara, pantomima exprimând temperamentul sangvin sau coleric privirilor analitice: internet-ul timpului. Am uitat de tranzistoarele acelea mici cât o Biblie, îmbrăcate în piele de culoare maron în care n-am știut niciodată, atunci când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
românești? Ba da, parcă șopti paznicul ca-n transă țintuit de privirea aceea. Dar... și aici se miră de unde-i vin ideile, tot ce vorbim, stilul vreau să zic, e la fel ca pe vremea strămoșilor. Aceeași haină cu altă croială. Pe la voi e altfel? Nu, pentru că eu chiar vin de unde s-a născut vorba. De-aia și ne căsătorim cu moldovence, pentru a nu ne uita dulceața limbii. Adică, vrem să păstrăm haina, croiala este trecătoare. Doar materialul se schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vremea strămoșilor. Aceeași haină cu altă croială. Pe la voi e altfel? Nu, pentru că eu chiar vin de unde s-a născut vorba. De-aia și ne căsătorim cu moldovence, pentru a nu ne uita dulceața limbii. Adică, vrem să păstrăm haina, croiala este trecătoare. Doar materialul se schimbă. Așa că te ajuți pe tine dacă mă ajuți! spuse pilotul și-și desprinse privirea din ochii paznicului plecând spre groapa în care căzuse ca Superman după plecarea de pe planeta Crypton. Nu vă supărați, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
eu nu îl simțeam. Alături de mine era o colegă de care eram îndrăgostit lulea, Ana-Maria, dar nu îndrăzneam să îi mărturisesc sentimentele de teama de a nu fi refuzat sau umilit. Era îmbrăcată într-o ținută neagră, sobră, cu o croială interesantă și deosebit de elegantă. Se uita în depărtare, pierdută în gânduri. Părul îi flutura în vântul domol. Deodată a întors capul spre mine: Aici se termină pentru noi, nu-i așa? întrebase cu emoție în glas. Pentru noi, da. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care produce mantale militare cu nasturi de alamă, pentru o țară africană care are mai multe războaie decât ploi. De vreo cinci-șase ori pe an, vin să inspecteze producția și calitatea mantalelor, patru bărbați Îmbrăcați În costume de haine cu croială impecabilă. Jeep-ul din care coboară este o namilă de mașină, de culoarea mov a panselei, cu scaunele și bancheta Învelite În piele bej, strălucitoare. Eu nu am de făcut nimic special: trebuie să defilez țeapăn prin fața lor, purtând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
luasem ceea ce eu numeam rochia mea de femeie matură. îi spuneam așa fiindcă nu era neagră, nu era făcută din licra și nu mi se vedea linia chiloților prin ea. Rochia asta era de un gri întunecat și avea o croială demnă de-o călugăriță. Din cauza acestor calități, hotărâsem că nu era bună de nimic, dar Brigit mă obligase s-o cumpăr. îmi spusese că într-o zi o să-mi prindă bine. Eu îi răspunsesem că nu plănuiam să dau ortu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să neg în fața mea, dar și a celorlalți, că Luke era iubitul meu. în fond, nu el a fost cu mine în ziua istorică în care mi-am cumpărat noul pardesiu de toamnă? Un pardesiu de culoarea ciocolatei, cu o croială gen Diana Rigg și care era strâns în talie cu un cordon cu cataramă. Nu pe Luke l-am ținut de mână pe stradă? îDeși i-am dat drumul când am intrat în magazinul Donna Karan.) Și pe drumul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
chiloții tetra, pliculețul cu fluturaș, masa de bucătărie și undeva, departe, fluturând deasupra contingentului, halatul Veronicăi. În epoca G-string-ului, e greu de imaginat umilul și ubicuul chilot tetra. Era confecționat din bumbac reiat, avea tiv cu elastic în talie, o croială cincizecistă și o singură (non)culoare: alb. Și însoțea cu fidelitate femeia română din cea mai fragedă copilărie până pe ultimul drum (nu de puține ori, m-am întrebat dacă doamnele întâlnite uneori în biserici, culcate pe câte-un catafalc - ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
media mea la mate (la asta o să ne gândim mâine, Scarlett), poate după baia mea de azi... Ce-ar fi să mă duc așa, nespălată, că doar tinerețea învinge totu’. Cămașa neagră deci; fusta roșie... nu prea merge, materialul și croiala sunt prea elegante pentru stilul sport al cămășii negre, dar ce să fac? Ciorapi negri, am ciorapi negri? Că gri n-am mai văzut de-un secol, iar culoarea piciorului... poate a piciorului de lemn, că piciorul meu sigur n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
spuse el. Genba nu păru deloc nefericit. — Sunt recunoscător, spuse el politicos. — De asemenea, Seniorul Hideyoshi ți-a mai trimis și aceste haine. Privind kimonourile, spuse: — Îi sunt foarte recunoscător Seniorului Hideyoshi pentru generozitate. Dar nu cred că blazonul și croiala mi se vor potrivi. Te rog să le înapoiezi. Nu ți se potrivesc? — Sunt haine pe care le-ar purta un pedestraș. Faptul ca eu, nepotul Seniorului Katsuie, să fiu văzut îmbrăcat cu ele de către oamenii din capitală, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Eugen făcuse următorii pași mulți pași cu capul întors în urmă, nevenindu-i să creadă că era același palton gri pe care îl purtase atâția ani fără să știe că ascundea sub căptușeală atâtea culori. E drept că avea o croială familiară, dar acum nu-i mai aparținea. Băiatul cel străin, cu care nu schimbase nicio vorbă, se îndepărta în lungul străzii, cu capul în pământ, fără să vadă pe nimeni. MĂTUȘA ZUMI Tiberiu își amintea încă din primii ani ai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
părea un om cu scaun la cap, nu-i așa? față de ceilalți oameni de care mă lovesc. Dar ea a avut întotdeauna bani - niciodată nu i s-a întâmplat să nu aibă bani. Banul își face simțită prezența indolentă în croiala și materialul hainelor ei, în accesoriile de piele, în splendoarea părului și în modul de a vorbi. Picioarele ei lungi au călătorit, și nu numai prin timp. Limba curată vorbește franceza, italiana, germana. Ochii plini de speranță au văzut atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ochii celeilalte replici rămase nerostite, care însă se lăsau îndelung așteptate. Cea care redeschise dialogul fu Olga. - Știi, tu, ce mă preocupă în aceste momente!? - De unde să bănuiesc ce gânduri te frământă!? replică Ina. - Ei bine, ce culoare și ce croială să aibă rochia mea de mireasă. - Păi n-o vrei albă? - Nu aia tu cu care voi fi mireasă, scuză-mă, ci cealaltă, când mă voi despodobi, clarifică Olga. - Contează? - Și încă ce mult! Mai ales cât costă. Știi că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mâini, inelele ei grele îi apăsară tâmplele. — Pot să te audă, șopti și îl sărută blând, de mai multe ori. Gajus simți părul ei moale, parfumat, obrazul neted; în îmbrățișare, pe umerii lui foșni mătasea brodată a mânecilor lungi, de croială grecească. Tăcu pe dată. — Nici eu nu știu, șopti Antonia - iar el așteptă; spaima îi strângea stomacul. Nici eu n-am putut să aflu mai multe când l-am întrebat pe Tiberius. Mi-a răspuns că sunt în viață, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
modernă, de ruptură fatală, de negativitate angoasată, un autoportret liric în fond: „...Poate oprit cu fața sleită-ntr-o vitrină,/miracolul mă doare încremenit în pluș/și-aș vrea să fiu în axa pe care manechinul/prezintă cea din urmă croială de mînuși/.../Poate-am greșit, Părinte, cînd ți-am cîntat natura/cuminte și curată, ca-n paradisul vechi/erau în mine forța, schimbarea, setea, ura -/ și sîngele în mine mă trage de urechi// Era în mine ceea ce sparge să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]