1,863 matches
-
domestice două seturi de variabile: 1.presiunile structurale (venituri mici, șomaj, boală etc.); și 2. normele culturale transcrise în zicale, cum ar fi „bătaia e ruptă din rai”. În engleză, echivalentul este „spare the rod and spoil the child”, adică „cruță bățul și răsfeți copilul”. Conlucrând, acești factori împing la violență familială. Tot aici se mai adaugă un factor important: adulții și precumpănitor copiii învață să fie agresivii din societate în general, din mediul familial încărcat de violență, în particular. • Modelul
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
a Uniunii Europene, ca uniune cu valori și principii comune”5. Aceasta Înseamnă că dacă, de exemplu, Adolf Eichman, arhitectul planurilor naziste de exterminare a evreilor și a altora, ar fi judecat astăzi În Europa și găsit vinovat, ar fi cruțat de pedeapsa cu moartea. (Eichman a fost judecat de un tribunal israelian În 1961 pentru crime Împotriva umanității, găsit vinovat și spânzurat În 1962.) În timp ce mulți americani se opun pedepsei cu moartea, fiind la fel de hotărâți să obțină abolirea ei ca
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
va să vină. A-și menține angajamentul pentru viitor, fără a piarde din vedere pericolele foarte reale ale prezentului, este o sarcină dificilă. Această provocare atinge maximul În formularea agendei de politică externă. Cum Își conciliază europenii poziția de a cruța viața unui criminal cu nevoia de a purta războaie Împotriva unui inamic? Mergând singuri Răspunsul Administrației Bush la „perceputul pacifism” european este „hai să fim realiști”. Într-o țară În care majoritatea oamenilor cred În „ochi pentru ochi”, nu este
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
să se însoare cu ea. Scena, construită cu o măiestrie remarcabilă, atinge culmea intensității dramatice. Jocul sentimentelor amândurora devine foarte complex. Respinsă de Rudy, Tofana, care sperase într-o convertire de ultim moment a tânărului, se gândește totuși să îl cruțe și ezită să descarce revolverul, încercând un compromis. Îl va cruța cu o condiție: acesta să se înjosească petrecând noaptea cu ea în patul Crinei. Într-o încăierare tensionată Tofana scoate revolverul și trage, dar după moartea lui Rudy se
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
atinge culmea intensității dramatice. Jocul sentimentelor amândurora devine foarte complex. Respinsă de Rudy, Tofana, care sperase într-o convertire de ultim moment a tânărului, se gândește totuși să îl cruțe și ezită să descarce revolverul, încercând un compromis. Îl va cruța cu o condiție: acesta să se înjosească petrecând noaptea cu ea în patul Crinei. Într-o încăierare tensionată Tofana scoate revolverul și trage, dar după moartea lui Rudy se prăbușește asupra cadavrului și, plângând, îl acoperă de sărutări. Alter ego
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
și era sigur că o să i se facă liturghie în Sfânta Sofia, deoarece mult se ostenea ca să unească Biserica Romei și a Constantinopolei, să o facă una singură; care nu-și prețuia niciodată viața și în nici o luptă nu-și cruța trupul”. Difuzată mai întâi în manuscris atât în Țările Române, cât și în lumea greacă (o copie a fost descoperită la Muntele Athos), opera lui S. va fi imprimată nu peste mult timp, în 1638, „cu îndemnul și cheltuiala arhiereului
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
434. Politica brutală a patriarhului Teofil de Alexandria - care, începînd cu Epistola sărbătorească din 399, a inițiat o campanie de persecutare a călugărilor cu vederi origeniste (cf. p. 000) - a lovit mai ales deșertul Nitria, dar pare să nu fi cruțat nici Sceti; și acest fapt a contribuit la slăbirea monahismului egiptean, care în deceniile următoare a trecut la o organizare mai apropiată de cenobitism. Așa cum vom vedea în continuare, prima jumătate a secolului al VI-lea pare să fie perioada
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să stârnească ecouri incomparabil mai ample. Scrise cu vervă, ele lansau opinii nonconformiste și, în marea lor majoritate, ireverențioase despre literatura unora dintre scriitorii consacrați ai timpului - Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat- Bengescu. În treacăt, nu erau cruțați nici reprezentanții cei mai importanți ai criticii - E. Lovinescu, G. Ibrăileanu, Șerban Cioculescu, Perpessicius, Petru Comarnescu, Pompiliu Constantinescu (fostul profesor de la „Sf. Sava” al lui I.), G. Călinescu. Fapta - așa cum constata peste câțiva ani Călinescu - a scandalizat, cu toate că „autorul nu
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
personaj, pe jumătate real, pe jumătate fabulos, așa cum este descris de majoritatea Părinților Bisericii. Imaginea lui însă, remodelată, revalorificată, pusă într‑o nouă lumină, continuă să frământe spiritele, mai ales în perioadele tulburi de care istoria modernă nu a fost cruțată. În sânul creștinătății, a avut câștig de cauză interpretarea „colectivă” și alegorică. Anticristul nu mai este conceput ca un personaj individual care își va face apariția pe scena istoriei într‑un anumit moment de la sfârșitul veacurilor (deși o atare credință
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ale capitolului proiectează în viitor episodul morții tiranului, la capătul unei campanii victorioase duse împotriva Egiptului, Libiei și Etiopiei. Acestea sunt regatele care apar în scrierile Sfinților Părinți ca victime prin excelență ale Anticristului. Se pare că regele i‑a cruțat în această campanie pe edomiți, moabiți și amoniți; ei vor fi considerați aliații cei mai apropiați ai Anticristului pe toată durata domniei lui. Cele trei popoare nu par a fi fost alese la întâmplare. Într‑adevăr, aceștia sunt dușmanii mitici
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vei fi apărat de Înger, vei îmblânzi fiarele” (III, 31, 3). În acest context se concretizează o altă întrebare stânjenitoare: cum se explică faptul că Dumnezeu ia decizii aparent contradictorii, adică îngăduie unora să sufere martiriul, în timp ce pe alții îi cruță? Care este adevărata motivație, dacă există una, pentru care Dumnezeu face o atare discriminare? Problema pleacă de la două episoade relatate în Cartea lui Daniel: cei trei tineri în cuptorul încins (cap. 3) și profetul aruncat în groapa leilor (cap. 6
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
protecției sale binevoitoare. „Oare de ce”, se întreabă exegetul, „Dumnezeu îi salva pe martirii de odinioară, dar nu și pe cei de astăzi?” (II, 35). Răspunsul său este ingenios și în același timp chibzuit. În primul caz, spune el, Dumnezeu a cruțat viața celor trei tineri pentru a mustra orgoliul lui Nabucodonosor care se considera stăpânul absolut al universului și deci liber în a lua orice decizie. Într‑adevăr, în urma acestei minuni dumnezeiești, regele a suferit o rătăcire temporară a minții, purtându
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
neîndoielnică la Dan. 8,8, unde se vorbește de nimicirea celor trei regi potrivnici marelui tiran. Ultimul fragment important referitor la Nero‑tiran eshatologic (versurile 361‑370) relatează cucerirea Romei, preludiu al unei conflagrații universale. Nici un popor nu va fi cruțat. Sângele va umple râurile și se va revărsa peste câmpii. Cerul va scutura ploaie de foc. Flăcările se vor amesteca haotic „cu sângele, cu apa, cu noaptea, cu vijelia”. La capătul acestei regresii a cosmosului la condiția de haos - regresie
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
plăgi, un geamăt va urma altui geamăt. Aur și argint vor zăcea în piețele publice, dar nimeni nu se va atinge de nimic, căci totul este urâciune. Toți vor voi să fugă și să se ascundă, nereușind însă să se cruțe de suferințele Vrăjmașului, căci ei poartă semnul lui la vedere și lesne vor fi vădiți. Afară, teamă, înăuntru, teroare, zi și noapte. În piețe și în case se vor îngrămădi leșuri. În piețe va domni vacarmul, în case, gemetele. Frumusețea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
În opinia sa, primele șapte săptămâni încep cu Întruparea și se încheie cu cel de‑al optulea an al domniei lui Claudius, „atunci când armatele romane s‑au întors împotriva iudeilor”. Timp de patruzeci și nouă de ani, Dumnezeu i‑a cruțat pe iudei așteptând întoarcerea lor, fapt care nu s‑a petrecut. Apoi, istoria își va continua cursul său patru sute treizeci și patru de ani (șaizeci și două de săptămâni) până la venirea lui Ilie, a cărui predică va ocupa prima jumătate a celei de‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din cel de‑al cincilea an de domnie (vezi Gh. Ceaușescu, Orient..., mai ales pp. 191‑192). Suetoniu scrie în Viața lui Nero 37, 3: „Uneori, el lăsa să se înțeleagă, prin numeroase aluzii suficient de clare, că nu va cruța nici senatul, că într‑o zi va desființa acest ordin din republică și va încredința provinciile și armatele cavalerilor romani și sclavilor eliberați. Cert este că atunci când mergea la senat, nu îmbrățișa pe nimeni nici la venire, nici la plecare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
scria, la Brașov, testamentul la 28 iunie 1655569). Stoica Ludescu se miră, exclamă și moralizează („O, ticăloșii și nebunii! Cum umblară toți rătăciți”, „O, mare ciudă...”, „O, mare minune...”, „O, ce fac nestâmpărat...”), țintuindu-i pe culpabilii care nu le cruțau nici pe femei (între ele și pe văduve) cu așteptata pildă scripturistică: „O, nebunie nespusă, cum ei singuri strică țara! Că nu s-au suferit cu case bune, cu bucate multe, cu pace, cu cinste de la domnul lor, cu slavă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Dumnedzău carea iaste pre tot rodul omenesc. Moartea iaste o cale pre carea să petréce toată firea omenească, de domni nu să téme, de boiari nu să stidéte, de bătrâni nu se rușinează, pre frâmséți nu caută, tineréțele nu le cruță, de unul-născut nu i-i milă, ce pre toți vine într-un chip. Și moartea nu iaste rea, cum dzise Iov, că moartea iaste odihnă omului, că tréce din trudă în odihnă, den scârbă în bucurie, din valuri în liniște
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mâinile, iar apoi cu picioarele În ea, am Încercat să-mi iau sânge. Însă nici eu, nici servitorul meu, Antun, nu am avut succes, căci sângele nu voia să curgă. Curajul nu mă abandonă totuși, deoarece - gândeam eu - a-mi cruța astăzi trupul Înseamnă, poate, a-l lăsa mâine În ghearele morții. Într-un acces de disperare, mi-am făcut o incizie În vena mediană a brațului stâng, iar sângele Începu să picure, dar nu mai mult de aproximativ două uncii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de acord cu o asemenea afirmație, căci locuiam de multă vreme În acea țară, participând ca martor ocular la evenimente, și avusesem ocazia să observ Îndeaproape atât comportamentul, cât și motivațiile ministrului. În primul rând, fără Îndoială că ar fi cruțat viața nepotului său Uttum Singh, pe care-l iubea, și ar fi făcut În așa fel Încât prințul să aibă un alt Însoțitor. Pe de altă parte, ar fi rămas la o distanță ceva mai mare de locul În care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
apăsate, Să eviți toți curenții; pentru că ei drumul Îl deschid și aduc dureri reumatice, A căror alinare Îți poate zădărnici Întreaga grijă, Lăsând, ani de zile, aceste junghiuri atât de capricioase: Aerul e de folos, dar curenții sunt periculoși, Nu cruță nici țărani, nici negustori, nici bancheri sau regi. XVII La fel ferește-te, ca de ciumă, De aerul impur, oricum ar fi creat; În camere Înghesuite oaspete nu fi ades, Nici sta, cu orele, de vin ori de rachiu purtat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Bitolia), „Grai bun”, „Foaia literară” (Ploiești), „Moldova de la Nistru”, „Graiul”, „Apărarea” ș.a. Prima carte, Poezii lirice-eroice, cuprinzând peste o sută cincizeci de titluri, îi apare în 1907. În foileton i s-a tipărit și romanul scris în aromână Murminți fără cruțe („Ecoul Macedoniei”, 1903), editat în volum în 1993. Versurile lui T. au contribuit, alături de acelea ale lui C. Belimace, N. Batzaria, Zicu A. Araia, Marcu Beza, L.T. Boga sau George Murnu, la configurarea unui peisaj al poeziei aromâne. În principal
TULLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290298_a_291627]
-
trebuie să înceapă de la cele mai fragede vârste. Cine nu se simte măcar jenat, dacă nu indignat, atunci când un copil sau un grup de copii se manifestă ironic sau batjocoritor la adresa unui bătrân sau a unui invalid? Unii nu-i cruță nici pe cei de aceeași vârstă, dându-le porecle jignitoare, care fac aluzie directă la vreun defect fizic sau la vreo altă particularitate de care aceștia din urmă nu sunt cu nimic vinovați. Cei din jur nu realizează nimic dacă
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
cădea să fie celebrate fățiș!), aveam la masă câteva rude, în camera mamei, unde treptat se adunaseră șí mobilele, veséla, alte obiecte retrase din «spațiul comun», ba chiar - în anii de regim restrictiv al «gazelor» sau pentru a o mai cruța pe mama de contactul arogant în bucătărie cu «inginera pe puncte» - instalasem, tot în dormitorul ei, un mic reșou cu butelie (aceste gaze arse, ca și fumul țigărilor lui F. pătrunzând din belșug pe sub ușa de la capul patului ei - dar
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Alt grup de literați avut în vedere cu perseverență de criticii de la M.T. a fost cel al epigonilor, autori lipsiți de personalitate artistică (Ana Ciupagea, Th. M. Stoenescu), atacați individual sau în grup (cenaclul de la „Românul literar”). Nu au fost cruțați nici marii scriitori, ironizați pentru motivele cele mai neașteptate (naivitatea politică a lui I.L. Caragiale, care l-a făcut să adere la Partidul Radical, exagerările spiritiste ale lui B.P. Hasdeu, tendința spre oportunism politic la B. Delavrancea, rigiditatea autoimpusă a
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]