2,936 matches
-
sale, religia civilă americană, ca atâtea altele înaintea ei și în același timp cu ea, ar trebui să contribuie la edificarea societății ideale sau cel puțin la pregătirea societății bune. E suficient să vedem apelurile lui George W. Bush la cruciadă contra „Axei Răului”, pentru a înțelege că nu e simplu să reconciliezi această viziune cu gândirea și practica politică modernă. „Puterea pastorală”, ne-a reamintit Foucault, e o permanentă ispită a oricărei elite. Dar putem oare s-o mai acceptăm
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
În ciuda indiferenței afișate, privirea detectivului e atrasă de ceva ce corespunde identității sale adânci: imaginea salvatorului. Metafora lui Chandler se va verifica, de-a lungul anilor, într-o infinitate de situații și ipostaze: investigațiile lui Marlowe sunt gândite asemenea unor „cruciade” urbane. E de importanță secundară faptul că eroul pare mai degrabă purtat de val decât că s-ar afla în poziția de a controla evenimentele. Chiar dacă am accepta varianta pasivității lui Marlowe în raport cu modelul medieval ilustrat, comparația nu și-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
realitatea literară așa cum a fost aceasta, cu luminile și umbrele ei. 3.3. Precizia Constă În utilizarea unei terminologii de specialitate. Astfel, lingvistul va folosi noțiuni precum afixe, desinență, diateză, flexiune, morfem, În timp ce istoricul va utiliza frecvent cuvinte ca areal, cruciadă, eră, front, independență, ofensivă, ca să nu mai vorbim de alte domenii (medical, geografic etc.). 3.4. Unitatea Se obține prin folosirea terminologiei de specialitate consacrate În domeniul respectiv. Această terminologie va fi utilizată pe tot parcursul lucrării. Ilustrăm unitatea textului
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
postfață Doina Uricariu, București, 1991; Trântorul, îngr. Ileana Mălăncioiu, București, 1993. Repere bibliografice: Ionescu, Război, I, 251-254, II, 119-120; Streinu, Pagini, I, 99-108, II, 148-155; Călinescu, Ulysse, 340-344; Cioculescu, Aspecte, 199-203; Sebastian, Eseuri, 267-270; Constantinescu, Scrieri, I, 353-363; Constantin Fântâneru, Cruciada umbrelor, îngr. și pref. Aurel Sasu, Pitești, 2001, 83-86, 174-180; Papadima, Scriitorii, 257-260; Călinescu, Ist. lit. (1941), 819-820; N. Mihăescu, Fragmente de critică literară, București, f.a., 275-279; Perpessicius, Opere, X, 316-322; Arghezi, Scrieri, XXXIII, 313-315; Căprariu, Jurnal, 182-186; Regman, Cărți
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
împlinească. Roadele muncii pe tărâm poetic sunt culegerile de versuri Lauda somnului (1929), La cumpăna apelor (1933) și La curțile dorului (1938), unde, mai ales, pătrunde ecoul anilor lungi trăiți departe de țară, apoi piesele de teatru Meșterul Manole (1927), Cruciada copiilor (1930) și Avram Iancu (1934). Admirația stăruitoare a gânditorului pentru Goethe își găsește o expresie cuprinzătoare în eseul Daimonion (1930). Începând cu Eonul dogmatic (1931), B. încredințează tiparului lucrările care vor alcătui sistemul său filosofic. Dintre ele, Spațiul mioritic
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
autohtone. Un moșneag, care crede în Isus pământul, ia asupra sa vina incendierii bisericii din sat și-i ajută astfel preotului să se smulgă de sub fascinația luteranismului și să rămână fidel ortodoxiei. Dramele cu punct de plecare istoric, Meșterul Manole, Cruciada copiilor, Avram Iancu, dizolvă o vagă atmosferă de Ev Mediu românesc în mit. Forțele chemate să ducă înainte acțiunea sunt până la urmă tot stihii, de la puterile diavolești și divine conlucrând, conform credințelor bogomilice, la prozelitismul catolic, lumesc, și transcendentalismul ortodox
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Filosofia stilului, București, 1924; În marea trecere, Cluj, 1924; Fețele unui veac, Arad, 1925; Daria, Cluj, 1925; Fapta. Învierea, București, 1925; Fenomenul originar, București, 1925; Ferestre colorate, Arad, 1926; Meșterul Manole, Sibiu, 1927; Lauda somnului, București, 1929; Daimonion, Cluj, 1930; Cruciada copiilor, Sibiu, 1930; Eonul dogmatic, București, 1931; Cunoașterea luciferică, Sibiu, 1933; La cumpăna apelor, Sibiu, 1933; Cenzura transcendentă, București, 1934; Avram Iancu, Sibiu, 1934; Orizont și stil, București, 1936; Spațiul mioritic, București, 1936; Geneza metaforei și sensul culturii, București, 1937
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
În concordanță cu preceptele realismului, Nixon și Kissinger au criticat aspru doctrina acelei Pax Americana anticomuniste adoptate de SUA În primii ani ai Războiului Rece. Lupta Împotriva comunismului, oriunde și oricând, cu orice mijloace și indiferent de costuri, În numele unei cruciade ideologice, era considerată de Kissinger o amăgire a măreției și o abdicare de la doctrina de politică reală (realpolitik)2, care au Împins Statele Unite să Întreprindă o serie de acțiuni internaționale periculoase, chiar nebunești, printre care cea din Vietnamxe "Vietnam". De
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de oricare alt președinte american din secolul XX, Nixon a contat pe echilibrul puterii pentru a produce stabilitatea (Kissinger, 1995, p. 705)1. Cu alte cuvinte, Nixon și Kissinger căutau să reinterpreteze Războiul Rece pentru a se Îndepărta de imaginea cruciadei ideologice Împotriva comunismului. În opoziție clară și intenționată cu mesianismul primilor ani ai bipolarității și În concordanță cu principiile realismului, Nixon și Kissinger introduc În scenă viziunea competiției geopolitice Între marile puteri, o competitie ce se desfășoară În condiții de
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
prezentată mai târziu În acest capitol, merită menționat În acest punct faptul că realiștii au fost Împotriva războiului condus de Statele Unite În Irakxe "Irak", argumentând că acesta reprezintă o Îndepărtare de politica prudentă și că marchează o reîntoarcere la spiritul cruciadei ideologice și la nerezonabilul discurs maniheist. Din punctul de vedere al realiștilor, o astfel de strategie discursivă ar putea duce SUA la angajamente internaționale fără sens, derivate din amăgirea măreției, ceea ce ar submina poziția internațională a Statelor Unite. De aceea, războiul
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
valoare încărcătura de nuanțe. Un spirit reflexiv, cu înclinație către piesele de combustie intelectuală. În calitate de regizor (a montat peste șaizeci de piese), era atras de dramaturgi ca H. Ibsen, B. Shaw, Luigi Pirandello. A pus în scenă Meșterul Manole și Cruciada copiilor de Lucian Blaga, dar și alte texte românești. Ca actor a jucat, cu finețe și sobrietate, mai mult de trei sute de roluri, între care Pepelea din Sânziana și Pepelea de V. Alecsandri, Ștefăniță din Viforul și Ștefan cel Mare
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
Panegiricului lui Constantin cel Mare de Eftimie al Târnovei. Acest text, care nu a interesat în epoca lui Gavriil Uric (prescriitor al celor mai multe compuneri eftimiene), va fi adus în actualitatea literară românească în anii lui Ștefan cel Mare, vreme a cruciadei antiotomane, când un „erou exemplar” de felul împăratului proteguitor al creștinismului era trebuincios. Scrierea lui Eftimie al Târnovei, menită, atunci când a fost alcătuită, să insufle curaj în circumstanțe dificile, venea să sprijine un efort combatant. Ea va intra în cuprinsul
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
Viteazul”, urmând apoi Facultatea de Litere și Filosofie (1929-1933). A fost toată viața funcționar în Ministerul de Finanțe (1933-1969). A debutat cu versuri, în 1930, în revista studențească „Licăriri”. A colaborat cu poezii și publicistică literară la „Litere”, „Timpul nostru”, „Cruciada românismului”, unde a fost și redactor (1934-1936), „Raza literară”, „Jurnalul”, „Luceafărul” și la alte publicații interbelice. Versuri i-au fost incluse și în colecția brașoveană „Caietele iubirii” (Poteci, 1940). A semnat și cu pseudonimele P. Barbaru, N. Vrajbă, B. Chiril
BARBULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
Virgil Treboniu) au dus la înființarea colecției „Adonis”, unde au apărut, între 1935 și 1945, peste 130 de „caiete” cu poezii. Publicistul B. are o bună intuiție portretistică a scriitorilor (G. M. Zamfirescu, Panait Istrati, socotit un mentor spiritual la „Cruciada românismului”, sau Constantin Barcaroiu), tratați uneori cu partizanat gazetăresc sau sentimental. Scriind despre Virgil Treboniu, Vladimir Cavarnali, Matei Alexandrescu, Cristian Sârbu, Emil Vora, pledează pentru poezia modernă, amenințată, afirmă el, de atrofierea sensibilității. B., unul dintre poeții minori afirmați de
BARBULESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285633_a_286962]
-
strâmtorați, ai periferiei bucureștene, B. a urmat cu mari greutăți școala primară și liceul, apoi s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică, pe care l-a absolvit în 1924. Actor ambulant aproape un deceniu, în 1934 este redactor la „Cruciada românismului”; publică versuri și cronici dramatice în nenumărate reviste și ziare din București și din alte orașe din țară, între care „Drumul vremii” (Craiova), „Pasărea albastră”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Litera” (Arad), „Sfarmă-Piatră”, „Flacăra” ș.a. Câteva strofe îi apar
BARCAROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285637_a_286966]
-
puterile străine care încurajau revoluția și democrația, împotriva regalității și tradiției. La "partidul englez" și la "partidul francez" se reducea, deci, în timpul războaielor napoleoniene, conștiința politică a Portugaliei. Cât de departe erau zilele când armatele portugheze își vărsau sângele în cruciada neîntreruptă din Nordul Africii și în opera de colonizare a imenselor teritorii de dincolo de mare! Începe acum o serie lungă de episoade umilitoare. Nu mai poate fi vorba de un amestec al puterilor străine în politica externă sau internă a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nimic, nu se vindea nimic. Pentru a-și justifica decizia, noul papă invoca datoriile acumulate de predecesorul lui, socotind că banii fuseseră risipiți. „Cu sumele înghițite de reconstrucția Sfântului Petru, spuneau apropiații lui Adrian, s-ar fi putut înarma o cruciadă împotriva turcilor; cu sumele vărsate lui Raffael, s-ar fi putut echipa un regiment de cavalerie.“ De la sosirea mea la Roma, auzisem adesea vorbindu-se despre cruciade, chiar din gura lui Leon al X-lea. Dar asta se făcea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
reconstrucția Sfântului Petru, spuneau apropiații lui Adrian, s-ar fi putut înarma o cruciadă împotriva turcilor; cu sumele vărsate lui Raffael, s-ar fi putut echipa un regiment de cavalerie.“ De la sosirea mea la Roma, auzisem adesea vorbindu-se despre cruciade, chiar din gura lui Leon al X-lea. Dar asta se făcea, în mod evident, printr-un soi de ritual fără urmări, foarte asemănător cu acela al unor prinți musulmani care vorbesc despre Djihad pentru a pune un adversar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Soliman: Marea i-a dus pe ai noștri în vârful stâncii, iar pământul a fremătat la strigătele noastre de triumf. Văzut din celula mea, evenimentul mi-a apărut ca o revanșă personală împotriva lui Adrian și a viselor lui de cruciadă. Iar când, în cursul lunilor următoare, detenția s-a înăsprit, când n-am mai avut nimic de citit, nimic pentru a putea scrie, nici pană, nici cerneală, nici hârtie, nici măcar o făclie ca să risipesc bezna care se instala încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în calea lui Kulfi și nivelul la care ținea cont de ei scăzuseră și mai mult, astfel că, asemeni lui Sampath, descoperi ușurarea pe care o aducea spațiul. Inspirată de pădure, se angajase într-o serie de experimente, într-o cruciadă ferventă pentru a da viață închipuirilor ei celor mai fantastice. Gătea afară, la soare, sub cerul gigantic. Simțea că se afla la marginea a ceva enorm. În jurul ei se desfășura un relief pe care îl înțelegea în profunzime, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
luni, eu, Daniel Sempere Martín, urma să am onoarea și mîndria de a lua parte la Îndatorirea cea mai sfîntă și mai Înălțătoare pe care viața i-o poate oferi bărbatului celtiberic: să-și slujească patria și să Îmbrace uniforma cruciadei naționale În apărarea rezervei spirituale a Occidentului. M-am bizuit că măcar Fermín avea să dea de capăt acestui subiect și să ne facă să rîdem o țîră cu versiunea lui În versuri la Căderea cîrdășiei iudeo-masonice. Două luni. Opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dorința lui Breuning de a-i cânta în strună, ca să-l facă să se simtă bine cât ancheta crimele, pentru a putea fi un bun spion în tabăra comuniștilor, făcându-i astfel pe plac lui Dudley Smith, cel pornit în cruciada lui antibolșevică. Shortell le telefonase celorlalți trei bărbați de pe listă, îi avertizase de riscurile posibile și încerca să-i interogheze. Singurul polițist în care mai putea avea acum încredere, Jack, urma să-i iscodească pe „băieții” lui Dudley, ca să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
restul - erau prea vii și ieșiți din orbite. Buzz zise: — Doamnă? Fata bătrână se sprijini de greblă. Între dinții uneltei era prinsă o frunză. Părea să fie singura frunză de pe întreaga peluză. — Da, tinere. Ai venit să donezi ceva pentru cruciada surorii Aimee? — Sora Aimee nu se mai ocupă de mult de asta, doamnă. Femeia întinse o mână ofilită și artritică - o gheară de cerșetoare. Buzz îi puse câteva fise de zece cenți în căușul palmei. Caut un domn pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a fost înmormântat ca un erou. Primarul Bowron a participat personal la funeralii, ca, de altfel, întregul consiliu al orașului Los Angeles, Comisia de Control și membrii marcanți ai conducerii LAPD. Dudley Smith a ținut un panegiric emoționant, evidențiind „marea cruciadă” a lui Mal împotriva comunismului. În Herald a apărut o fotografie cu Dudley strângându-l în brațe pe fiul lui Mal, Stefan, și îndemnându-l „să fie bărbat”. Johnny Stomp era sursa lui Buzz de informații despre marele juriu, Ellis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
adică Ahile Peleianul făcea parte din... "Iliada"! Marin Dumitrescu surâse îngăduitor și spuse: ― E ceva, dar ce vrei să spui cu asta, că făcea parte din "Iliada"? Ce era "Iliada"? ― Da... "Iliada" era... cum să spun... ca un fel de cruciadă! ― Ha, ha, ha! râse cu poftă profesorul. Și Ahile? ― Da... Ahile făcea parte! ― Bun... dar Hector? ― Da! afirmă Chiorul, apoi scutură capul și mai întrebă o dată, holbîndu-și ochii și mirîndu-se cât putu de tare: Hector? ― Da, Hector... ce, n-ai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]