1,236 matches
-
la orice vârstă. Profesorul se oferă ca exemplu de curaj și efort recunoscând aceasta. Aceasta se face cu demnitate totală, cu bucuria de a te oferi, de a te dărui, nu cu regrete. Vorbirea este o artă care Își lasă cucerite teoriile numai prin strădaniile susținute și sistematice. Forța tăcerii este asigurată de tăcerea consimțită, dorită, acceptată, autoimpusă, ca o condiție a creației și afirmării proprii sau a celuilalt. Tăcerea crește valoarea discursului, precede, fundamentează, susține, Întreține poezia vorbirii, a vocii
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Lidia Carmen LĂMĂTIC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93103]
-
ia în stăpânire, fără a eșua în tentativele sale de civilizator. În definitiv, dacă bestiarul imaginat este o replică dată realului, fantezistă, amplificată retoric tocmai pentru a proiecta la un nivel suprauman calitățile personajului, atunci și această lume ireală, mereu cucerită, devine imaginea ludică a unei existențe percepute ca fiind insuficientă, limitată și, în final, incontrolabilă. Medievalitatea românească, în parcurgerea treptelor către maturitate și a etapelor de formare a unei culturi înalte, nu a ajuns - se poate spune - la varietatea artelor
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
se termină totul. Iată de ce acele cimitire răspândite în întreaga Europă și care-i obsedează pe unii dintre noi sunt atât de urâte. Nu înfrumusețezi decât ceea ce iubești, iar moartea ne face silă și ne obosește. Ea trebuie, de asemenea, cucerită. Ultimul Carrara, prizonier în Padova pustiită de ciumă, asediată de venețieni, străbătea urlând sălile palatului său deșert, chemând diavolul și cerându-i moartea. Era un mod de a o depăși. Și tot un semn de curaj propriu Occidentului este acela
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Crima de la Katyn este o crimă de război și este parte integrantă a politicii de sovietizare* a teritoriului polonez anexat. în același timp, ea este o crimă caracteristică pentru regimurile totalitare care au exterminat în mod sistematic elitele din țările cucerite. Spre nefericirea ei, Polonia a făcut, începând ca anul 1939, dubla experiență a acestei politici criminale: nazistă și comunistă. KHMERII ROȘII Cambodgia, fostă colonie franceză devenită independentă în 1953, avea în acel moment în fruntea ei pe regele Norodom Sianuk
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
formarea unui guvern mixt, condus de un prim-ministru provenit din Solidarność, Tadeusz Mazowiecki, însă cu miniștri comuniști la Apărare și Interne. Astfel este contrazisă afirmația lansată de Gomulka, în iunie 1945, lui S. Mikolajczyk, șef al Partidului Țărănesc: „Odată cucerită puterea, ea nu ne va mai scăpa niciodată din mână”. Procesul angajat acum va conduce, în câteva săptămâni, la căderea Zidului Berlinului*, în noiembrie 1989, apoi la implozia URSS și la prăbușirea sistemului comunist mondial. SOVIETIZARE Sovietizarea este procesul prin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bazează numai pe forță. Astfel, cuceritorul nu se va mulțumi doar să pregătească cucerirea militară prin infiltrarea economică și culturală. El își va fonda imperiul nu numai prin forță, ci în special controlând modul de viață și dominând mințile celor cuceriți. și în această sarcină, cea mai subtilă, dar și cea mai importantă, toți marii imperialiști, de la Alexandru la Napoleon și Hitler, cu excepția Romei, au eșuat. Insuccesul de a cuceri mințile celor pe care i-au supus în alte privințe s-
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
enormă masă teritorială a făcut ca zonele ocupate de invadatorii străini să fie mici în comparație cu ceea ce mai rămânea de cucerit. Cucerirea unei porțiuni considerabile a unei țări, fără perspectiva unei recuperări rapide, înfrânge de obicei voința de rezistență a celor cuceriți. Cuceririle de acest gen - în special dacă, la fel ca în timpul lui Napoleon și Hitler, acestea nu aveau obiective limitate, ci erau direcționate către însăși existența Rusiei ca națiune - au avut mai curând un caracter stimulator asupra rezistenței rusești. Nu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
al doilea război mondial. Napoleon și Hitler au învățat, spre nefericirea lor, că sprijinul popular pentru politicile învingătorului nu se regăsește neapărat printre victimele cuceririi externe. Cantitatea și puterea susținerii de care a beneficiat Hitler, de exemplu, în rândul popoarelor cucerite ale Europei erau invers proporționale față de calitatea moralului național al poporului respectiv. Orice țară cu diviziuni de clasă profunde și de nedepășit va ajunge cu moralul național într-o stare precară. Puterea franceză a suferit din cauza acestei slăbiciuni încă din
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
este static, oamenii care-l locuiesc sunt în mișcare. Conform geopoliticii, este o lege a istoriei că populațiile trebuie să se extindă „cucerind spațiul” sau să dispară și că puterea relativă a națiunilor este determinată de relațiile reciproce dintre spațiile cucerite. Fundamentele au fost enunțate de Sir Halford Mackinder în lucrarea „The Geographical Pivot of History”, prezentată în fața Royal Geographical Society în 1904, în Londra. „Ținând cont de această rapidă trecere în revistă a marilor curente istorice, nu devine evidentă o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
lui Napoleon de la granița Gibraltarului la Moscova. Totuși, aceste mari imperii ori nu au rezistat, ori au rezistat doar datorită unei diferențe copleșitoare între gradul de civilizație, de tehnică sau de altă natură al puterii conducătoare și cel al popoarelor cucerite. Expansiunea Imperiului Roman ilustrează aceste afirmații. Majoritatea acțiunilor sale sunt asemănătoare mai degrabă cu expansiunea colonială în spații vide din punct de vedere politic decât cu înfrângerea concurenților principali. Alte imperii nu au rezistat și s-au prăbușit cu puțin
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ar fi cucerit lumea. Însă, chiar dacă ar fi fost destul de curajos pentru a porni pe drumul cuceririi mondiale, învingătorul nu ar fi putut să ajungă departe. Incapabil să-și mențină o superioritate reală a forței armate de-a lungul teritoriilor cucerite, el ar fi fost expus în mod constant revoltelor posibile, pregătite și executate fără ca el să le poată contracara în timp util. Ritmul lent al comunicațiilor și dificultățile tehnice ale transportului ar fi făcut imposibil faptul ca potențialul cuceritor al
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
necucerite ale Marii Britanii și Rusiei, majoritatea trupelor lui Napoleon erau departe și au trebuit să fie aduse înapoi la locul de desfășurare a revoltei, în ciuda iernii și cu pierderi semnificative, pentru a fi înfrânte în locul pe care îl aleseseră cei cuceriți, nu cuceritorul. Astăzi, potențialul cuceritor al lumii are la dispoziție mijloacele tehnice pentru a-și stabiliza definitiv câștigurile, întrucât în interiorul teritoriilor cucerite forțele superior organizate, despre care am vorbit anterior, se află la îndemâna sa, oriunde și în orice moment, indiferent
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
asupra revoluționarilor 13. Astfel, o cucerire, odată făcută, devine permanentă, din punctul de vedere al posibilităților tehnologice și excluzând bineînțeles erorile comise de guvern, intervențiile externe sau posibilele evenimente politice și militare din cadrul imperiului. În aceste condiții, un popor odată cucerit va rămâne astfel, deoarece nu mai are mijloacele pentru a se revolta. Cuceritorul, prin controlul său monopolist asupra mijloacelor de comunicare, poate să-l lipsească și de voința de a se revolta. După cum spunea Edmund Burke: „Lăsați pe oricine să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dominantă în calitate de cetățeni romani, fie dezrădăcinându-i din civilizațiile în care se născuseră și transformându-i în sclavi. Totuși, în timpul cuceririlor, mai ales în lumea grecească, cuceritorul roman s-a transformat pe sine, recreându-și propria civilizație după imaginea civilizațiilor cucerite. Prin acest proces dual de amalgamare, Roma a creat o nouă comunitate politică și morală, coextensivă cu cuceririle sale și capabilă să confere stabilitate noului stat. Acestor două transformări li se adaugă faptul că, după cucerirea lumii mediteraneene, Imperiul Roman
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
națiunile Europei de Est și Rusia exemplifică acest lucru. În cazul în care cuceritorul deține o putere covârșitoare, pacea nu poate fi amenințată de un conflict între două societăți naționale care fac parte din același stat. Însă, dacă puterea poporului cucerit nu este depășită cu mult de cea a cuceritorului, un potențial război civil între cuceritori și învinși va slăbi statul, chiar dacă în condițiile războiului modern nu i-ar periclita existența 12. Consecințele probabile ale cuceririlor limitate sunt de așa natură
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
terestre -, majoritatea opoziției este internă, mai curând decât susținută din exterior, deși acest lucru poate contrazice reportajele din presă. Din nefericire, securitatea fragilă reduce șansele ca aliații noștri să ni se alăture, ceea ce elimină o altă presupunere: că, odată Irakul cucerit, rezistența teroristă din lumea arabă se va prăbuși. Este greu de crezut că persoanele mai sofisticate chiar subscriu la această părere. De asemenea, nu este clar de ce un atac timpuriu asupra Irakului era atât de necesar. Capacitățile noastre militare se
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
state nu au o asemenea continuitate teritorială: Filipine este un stat alcătuit din 7 000 de insule! Atunci, să fie un teritoriu a cărui populație nu are aceeași cultură? Să ne gândim Însă la metisajele culturale seculare dintre cuceritori și cuceriți: locuitorii din Martinica nu sunt oare francezi? Și apoi, de unde Începe și unde se sfârșește o „cultură”? Întrebări fără răspuns! Și totuși: Senegal era un teritoriu străin pentru statul colonialist francez, Congo era un teritoriu străin pentru statul colonialist belgian
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
participe În mod „reflexiv” la propria inserție În societatea muncii. Această situație este paradoxală, pentru că victoria individului autonom, autoreflexiv, care Își gestionează singur biografia, se realizează cu prețul fragilizării sale, al neputinței de a-și asuma pe deplin libertatea proaspăt cucerită, al dificultății de a-și traduce așteptările În termenii unor alegeri colective. Ceea ce nu Înseamnă că determinările sociale (de statut, de sex, de generație, de etnie, de regiune) au dispărut cu totul pentru a face loc precarității parcursurilor individuale. Nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a Eticii sale (1675), definind-o drept „neputința omului de a stăpâni și de a-și reduce sentimentele”. Filosofia lui Spinoza este o filosofie a libertății care susține că aceasta nu poate fi cucerită decât prin cunoaștere și că trebuie cucerită luptând cu noi Înșine, pentru că omul este În mod natural o ființă a dorinței, care nu poate depăși eroarea decât prin reflecție asupra propriei persoane, condiție necesară pentru a ieși de sub domnia pasiunii și a renaște cu adevărat Întru sine
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Atunci pleacă domnule d’acilea“ (accent insuportabil, bucaresto-oltenesc). Asta a fost tot. În loc de concluzie: dacă încă nu ai citit-o îți recomand teza de doctorat a lui Junger Habermas, din 1964, referitoare la formarea „spațiului public“ în Occident. Un spațiu cucerit pas cu pas și protejat de burghezia cultivată, urbană. Nimic din toate acestea în smârcurile și mlaștinile din cetatea lui Bucur. Rezultatele se văd în stația bietelor trolee 69 și 85. Mirel 4 iunie 2006 Împreună cu fratele meu am decis
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
acesteia. Istoria este, de fapt, o succesiune de schimbări, doar metodele schimbărilor sunt adesea cele care diferă. Spre exemplu, istoria a cunoscut o succesiune de imperii, toate constituite prin forță, prin războaie, prin subjugare, prin lipsirea de identitate a celor cuceriți, în vreme ce astăzi se încearcă o altă formă de imperiu, Uniunea Europeană, "construită" cu instrumente democratice, dar, de fapt, cu aceleași consecințe. Cartea profesorului Codreanu este structurată pe 19 capitole, are aproape 650 de referințe bibliografice, ceea ce-i conferă o deosebită rigoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care documentul S.S.I., în final, a prezentat-o conducerii statului și instituțiilor interesate de această problemă - Marele Stat Major, Inspectoratul General al Jandarmeriei și Prefectura Poliției Capitalei: „Din felul cum Sovietele și-au înjghebat acțiunea subversivă în spatele frontului, în teritoriile cucerite, reiese un mare pericol la care sunt supuse trupele și autoritățile din aceste teritorii”. Directorul general al S.S.I., Eugen Cristescu, a raportat la Președinție, la jumătatea lunii iunie 1941, situația din Timoc, pe baza datelor furnizate de un agent care
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
obținute pe frontul sovietic de Secția I-a Căutarea Informațiilor. Acesta a prezentat aspectele tehnice ale organizării și funcționării structurilor informative la unități și în adâncimea teritoriului inamic, culegerea și transmiterea datelor obținute, recrutarea agenților și exploatarea oportunităților din regiunile cucerite. Ofițerul german a recunoscut că a avut rezidenți în spațiul sovietic, dar „parte din ei” au dispărut la începutul conflictului. Cei mai buni rezidenți s-au dovedit a fi localnici, dar au folosit și emigranți, însă au pierdut „mulți” dintre
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
însă unde puteau fi găsite aceste ținuturi. Mein Kampf clarifică și acest aspect: Dar dacă vorbim despre pămîntul și teritoriul Europei zilelor noastre, ne putem gîndi în primul rînd la Rusia și la statele vecine vasale ei." Acest teritoriu trebuia cucerit: "Exact așa cum strămoșii noștri nu au primit pămîntul pe care trăiesc astăzi ca un dar din ceruri, ci au fost nevoiți să-l cucerească cu prețul vieților lor, tot astfel, nici o grație națională, ci numai forța unei săbii triumfătoare va
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cu mareșalul Pietro Badoglio. Au fost imediat inițiate negocieri pentru încheierea unui armistițiu; documentul a fost semnat în septembrie. Capitularea Italiei a avut un efect imediat asupra Peninsulei Balcanice, unde trupele italiene dețineau responsabilități extinse în administrarea și ocupația teritoriilor cucerite. În ciuda faptului că Înaltul Comandament German continua să aibă efectiv sub control aceste regiuni, el nu putea împiedica trecerea unor cantități imense de armament italian în mîinile partizanilor. Forțele germane au reușit să rămînă stăpîne pe cea mai mare parte
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]