882 matches
-
s-a uitat la el derutată, apoi a sărit din fotoliu, rămînînd o clipă locului, să-l poată privi de sus. Hai sictir! i-a strigat și s-a îndreptat grăbită spre ușă, luîndu-și din mers haina de blană de pe cuier. Acum, Mihai observă că privirea fetei s-a intersectat cu a lui pentru o secundă și nu înțelege de ce a fost nevoie de asta. Parcă l-ar căuta pe dracu! Trece alene pe lîngă portar, care își face de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Ion, să-l întrebe... "Stai, ce să-l întreb?!" se oprește înainte de-a-și lua haina. Știe că la ora aceasta fiica lui o fi venit de la gostat; ar vrea să-i ceară scuze... "Pentru ce?!" Aruncă haina inapoi în cuier. "Chiar cu verișoar-mea..." Rîde. Rîde mult, de unul singur. Cele trei vițe ale Vlădenilor stau separate de două sute de ani; încă n-au reușit să-și "amestece sîngele", dar își spun verișori din dorința de a fi uniți, "altfel ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o întrupare, în celălalt se merge pe urmele unei anecdote. Când intru în camera de la Păltiniș a lui Noica, eu văd în paltonul lui, pe care după fiecare plimbare împreună prin pădure i-l scoteam grijuliu și îl atârnam în cuier, altceva decât vede un vizitator care intră astăzi în cameră și căruia i se spune "acesta e paltonul lui Noica". Și chiar și pentru cel care, fără să-l fi cunoscut, și-a investit viața în înțelegerea gândului lui, "paltonul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca atunci când eram copil: afară din casă eram țeapăn, monosilabic și inexpresiv. Seara, după ce mi se făcea baie (să fi avut 3 ani? 4 ani?), ieșeam din cadă, îmi puneam în jurul gâtului blana de vulpe de la mantoul mamei atârnat în cuier ― capul vulpii cu ochii de sticlă și labele cu ghearele intacte îmi atârnau pe burtă ― și țopăiam, gol, în fața oglinzii, țipând de fericire și libertate. Ceea ce mă uimește, în caseta montată de Eugenia Vodă, este că nimic din disconfortul meu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
perpetuu etc. Camera lui Noica va rămâne intactă, fără nimic muzeal în ea, cu toate obiectele faimoase ale locuirii lui la locul lor (ibricele de pe sobă, cana și lingurița de pe măsuță, pipa și scrumiera de pe noptieră, paltonul și căciula în cuier, pămătuful de bărbierit pe chiuveta cu găleată sub ea), lăsîndu-ți impresia că locatarul tocmai a ieșit. Vor rămâne deopotrivă intacte "frescele de la Tassili (sau Altamira?)" ale lui Vespasian Lungu din 1986, care decorează" plafonul și pereții casei scării de la etaj
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să fie ținut pe picioare de cincisprezece birouri, o sală de consiliu și o chicinetă? Un gând oribil o făcu să se cutremure: — Dar... unde este departamentul de modă? —Acolo. Trix făcu un gest din cap pentru a indica un cuier bătut în perete, undeva în colț, pe care atârna un hanorac portocaliu oribil, care evident avea ceva de-a face cu Gaelic Knitting, o rochie de domnișoară de onoare și câteva articole vestimentare pentru bărbați. Iisuse Hristoase! Departamentul de modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
șoaptă. —Dorm. —Aleluia! spuse el, uitând de obligația de a face liniște. Acum pot să profit liniștit de tine. A pășit în hol, a luat-o în brațe și au început să își dea amândoi hainele jos, lovindu-se de cuier. — Vino în sufragerie, îl invită ea. —Vreau să o facem aici, spuse el malefic. Pe rucsăcele și ghetuțe. — Dar nu se poate! Ea a început să râdă puternic când i-a văzut fața acoperită de o expresie de falsă oftică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și două teancuri de foi, unul În alb și celălalt scris pe ambele fețe. Julián Împărțea apartamentul cu un imens motan alb pe nume Kurtz. Felina mă privea bănuitoare de la picioarele stăpînului, ascuțindu-și ghearele. Am numărat două scaune, un cuier și mai nimic altceva. Restul erau cărți. Ziduri de cărți acopereau pereții, de la podea pînă În tavan, pe două rînduri. În timp ce eu cercetam locul, Julián a oftat. — E un hotel la două străzi de aici. Curat, accesibil și respectabil. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ușa o idee mai tare și toată șandramaua se va prăbuși În jurul lor. Închise ușa cu precauție, deci, după care casa i se păru destul de obișnuită. Holul era Întunecat și liniștit; În jur erau aliniate scaune cu spătare tari, un cuier fără nici o haină În el și două sau trei plante gălbejite; podeaua avea un mozaic alb-negru din plăci de gresie, dintre care unele dispăruseră, lăsînd la vedere cimentul. Abajurul din porțelan avea o nuanță frumoasă de roz - și era probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sîntem purtate Înăuntru de un val de căldură, zgomot și agitație. Fran și Marcus ne salută amical, ne iau hainele și ne Îmboldesc către bucătărie, unde Încercăm să ne reluăm conversația În șoapte grăbite, În vreme ce hainele noastre sînt puse la cuier. — Deci, ăsta cine mai e? — Nu-mi spune că n-ai văzut Șoapte În Întuneric, spune Sally, dîndu-și ochii peste cap. Sigur că l-am văzut, răspund eu, ca toată lumea. De ce? Juca și el? — Nu juca În film, el l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și ale oamenilor) de un set inteligent plasat, de paravane. Din afară, se vede ca o încurcătură de trestii înalte care punctează mlaștina, la interior însă este la fel de bine înzestrat ca orice alt poligon regal de vânătoare. Scaune de canava, cuiere pentru haine și pălării, un bufet cu băuturi reci și o masă ale cărei compartimente sunt pline cu arme și cartușe, toate destinate să facă plăcută și confortabilă partida de vânătoare a dimineții. Mai apar uneori niște probleme de ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
făcu să înțeleagă brusc ce caută Apostol. Pe o mescioară zări un revolver de care atârna în jos o curelușă galbenă. Se întoarse repede, deschise ușa și ieși bolborosind în neștire. ― Bine... Bine... Bine... În antreu își luă pălăria din cuier și văzu pe Rodovica, speriată. Din urmă ușa se trânti cu zgomot așa de mare, că se cutremurară pereții casei... 10 Doamna Bologa, care nu fusese acasă, află de la Rodovica, spre seară, că s-a întîmplat ceva și că notarul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mi-a spus, dar am uitat. —Sam. Sam Jones. Îmi place cum ești îmbrăcată. —Mai bine mi-aș scoate jacheta. Era scuza mea ca să scap de David. Suki își dădea acum cu parfum pe încheietura mâinii. Am atârnat jacheta în cuierul care fusese pus acolo prin grija administrației. Doamne, ce rochie superbă! zise ea, fiind pentru prima oară naturală. De unde e? —E un magazin micuț în piața Camden... Vocea mea se stingea văzând fața lipsită de expresie a lui Suki. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
așteptam să fie un cap de mort cu oase încrucișate sub el. Înăuntru era un coridor lung, cu ecou, pavat cu dale, ceea ce m-a dus imediat cu gândul la o școală de modă veche; ce lipsea era șirul de cuiere pe o parte și o bancă sub ele unde să te încalți cu pantofii pentru sport. A, da, și mirosul. În capătul îndepărtat erau două uși care dădeau într-o sală de mărimea unei săli de sport, cu un balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ușii închise, mulțumiți de atmosfera frumoasă creată fără niciun fel de regie din partea cuiva. Iuliana a verificat robinetele, mai întâi, să fie sigură de unde va fi să curgă apa rece și apa caldă, apoi făcu inventarul lucrurilor atent prinse în cuierul din spatele ușii. Ochii îi rămaseră ațintiți asupra unui halat de baie de al cărui guler era prins un bilet pe care era scris cu litere uriașe: IULIANA. Privind mai atentă, observă și două prosoape mari de baie, la fel de albe ca
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
și la coate, bătrânul poet V. Voiculescu urca agale Dealul Spirii, îngândurat, dar și încărcat de gândul bucuriei pe care o va trăi peste câteva minute în tovărășia muzicii. Pășește cu timiditate în încăpere, își agață pălăria și paltonul în cuier, din buzunarul căruia nu uită să scoată câteva bucăți mici de hârtie și un creion. Apoi se îndreaptă timid, în vârful picioarelor, aidoma unui școlar, către locul în care se așează de fiecare dată... Se ascultă Bach, Ravel, Beethoven, George
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
îmbrăcată după ultimul jurnal de modă parizian. Avea o fustă foarte largă în carouri, până la jumătatea pulpei, o îmbrăca aproape zilnic, de vreo câțiva ani, pentru că era foarte practică. Bineînțeles, frigiderul era extrem de cochet, așezat acolo în colțul holului, și cuierul cumpărat de ocazie, capitonat cu vinilin și plin de haine, căciuli, eșarfe, era fără îndoială de un gust desăvârșit. Toate aceste impresii, schimbate între ei cu cea mai mare seriozitate, o amuțiră. Derutată le arătă drumul către cameră și, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pleacă la Matei, un băiat taciturn, necăsătorit, slăbuț, palid, cu părul rărit pe creștet, meticulos și răbdător, cu o vocație de înger, de-o politețe demodată cu femeile. Își saltă de pe cap căciula, sau basca, ce are, se înclină, la cuier își agață pardesiul tocmai la perete, chiar dacă știe că i se va murdări de var, lasă altora locul din față.. Pe hol se oprește lipit de zid și te așteaptă să treci cu toate că pe holul larg s-ar putea strecura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
melodia preferată la radio. Avea trăsături copilărești, femeia asta. Și unde mai pui, continuă înciudat pentru sine, că sunt și hipertensiv nervos, și ce-o să se aleagă de capul meu la o adică... Odată ajuns la ușa biroului, oprit lângă cuier, cu gesturi de erou, își petrecu după gâtul lui gros fularul de mătase. Hai, hai, nici Nineta n-o fi bună de teren și privi iarăși la sânii puternici ai femeii care acum era vârâtă în hârțoage până peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
își împinsese buza de jos în față, a nemulțumire. Cum vrei, i-a mai spus, încercând să-și ascundă răceala din voce, dacă e așa de important pentru tine eu nu mă pot împotrivi. Pe urmă și-a luat din cuier trenciul și privirii ei mirate i-a răspuns. Am să te conduc până la gară. N-ai observat? Plouă. Tot drumul au tăcut amândoi. Ce mult seamănă cu o despărțire, și-a spus îndurerată Carmina. Pe peron s-au sărutat sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Miroase a transpirație ca un talan bătrân, zise inspirând în urma bărbatului ei și știu că fusese, probabil cu vreun prieten la o partidă de tenis. De la un timp bărbatul ei părea foarte preocupat de condiția lui fizică. Rămase sprijinită de cuier meditând: să se fi întâmplat ceva cu el? Să fi intervenit ceva? Ceva în viața lui? Să-i fi pus cineva sângele în mișcare? Zâmbi și legănă capul a neputință. Nu, imposibil. Abandonă imediat subiectul. N-avea nici un sens să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu el? Să fi intervenit ceva? Ceva în viața lui? Să-i fi pus cineva sângele în mișcare? Zâmbi și legănă capul a neputință. Nu, imposibil. Abandonă imediat subiectul. N-avea nici un sens să se mai preocupe de el. Observă cuierul încărcat de haine, toate atârnau ca niște cioroi spânzurați, deschise larg camerele la Ovidiu și la bărbatul ei și porunci: Veniți de vă puneți hainele alea la locul lor, aveți șifoniere. Să nu mai văd nimic acolo, la cuierul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Observă cuierul încărcat de haine, toate atârnau ca niște cioroi spânzurați, deschise larg camerele la Ovidiu și la bărbatul ei și porunci: Veniți de vă puneți hainele alea la locul lor, aveți șifoniere. Să nu mai văd nimic acolo, la cuierul din hol! Plecă imediat din hol, așa era strategic de fapt. Era penibil să-i vadă pe cei doi bărbați, ieșind tiptil din vizuinile lor și executându-se de sarcina trasată, în timp ce-și zâmbeau complice unul altuia, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de vinovăție, știa că se va duce acasă și acolo trebuia să rostească o scuză, o ședință, o șuetă cu prietenii, ceva cât de cât credibil, e de pe acum neliniștit, cu gândul la acel moment penibil, întâmplat în hol, în fața cuierului, un neadevăr rostit sec și cu voce controlată, indiferentă, prețul intrării lui în interiorul apartamentului, moment peste care trece uneori mai ușor, alteori mai greu. În cămașă de noapte, toată numai dantele, Larisa își va înăbuși un căscat, va adulmeca adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-o sâmbătă. Carmina nu-l mai aștepta, sâmbăta Ovidiu n-o vizita niciodată. Spre deosebire de celelalte dăți, sună la ușă și așteptă să i se deschidă, sprijinit cu o mână de perete. Intră în hol, își privi papucii aliniați lângă cuier, oftă, își aplecă fruntea și rămase un timp în fața femeii. Apoi o rugă să-l însoțească la mașină. Arăta neguros, cu cearcăne adânci, vineții săpate sub ochii de culoarea mierii. Rămase sprijinit de tocul ușii din sufragerie, cât timp Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]