8,716 matches
-
și mai departe în Deltă. Lăsam în urmă problemele neplăcute care se iviseră. Vroiam să uit! Am ajuns la destinația noastră și am început să ne pregătim corturile, căci se înnopta. Era frumos, era liniște, răsărise și luna. Ne-am culcat! Dimineața am pornit cu bărcile la pescuit. Fetele se zbenguiau. Cu lăsarea serii apăreau și țânțarii. Am intrat în corturi. Eu mă odihneam liniștit, când am auzit certuri în cortul lui Dani. Cineva a ieșit plângând, una din fete, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
către ea, am observat că plângea. Lacrimile îi curgeau în neștire. Gulerașul alb era umed. M-a cuprins un val de duioșie și inima-mi bătea cu putere. Doar ea îmi dădea stările acelea de bucurie și extaz. Și-a culcat capul pe umărul meu și am stat așa îndelung. Și-a strecurat mâna în palma mea. Ce-ți fac copiii? Am tresărit. Pentru o clipă uitasem de toți. Începuse să-mi vâjâie capul. Cred că nici n-am răspuns, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
draga de Beatrice, îi pregătise prosoape, pijama, tot ce avea nevoie. Mihai îi spusese: "nu veni cu bagaj, că vei găsi aici tot ce ai nevoie". Chiar așa era. Făcu un duș, se bărbieri, se întoarse în dormitor și se culcă la loc. Dormi, până dimineață, fără vise. Ziua se anunță destul de mohorâtă. Deschise perdeaua de plasă, ieși pe terasă, făcu câteva mișcări de gimnastică, se întoarse în cameră, se îmbrăcă și păși în micul salonaș unde își puse o muzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de Crăciun și Revelion, cu spații de cazare, pachete de excursii, școli de schi... Am luat funicularul și am petrecut de minune sus, la Babele. Seara am ciugulit câte ceva din frigider, ne-am uitat puțin la televizor și ne-am culcat devreme. Petre nu și-a aflat somnul mai toată noaptea. Îi apărea mereu Argatu, în uniforma de polițist cerându-i panoplia, amenințându-l cu pușcăria, apoi Domnul Argatu, în campanie pentru Parlament și acum "revoluționarul" Argatu, proțăpit în vârful hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Bușteni. Am delegat-o pe Ana să le informeze, știind că o va face cu competență și plăcere. Eu m-am dus la baie, am făcut un duș rece și prelungit, de simțeam că-mi pierd suflul și m-am culcat. Slavă Domnului, am dormit buștean câteva ceasuri, fără să fiu deranjat de tovarășul, acum domn, Argatu. Mai erau vreo zece zile până la Crăciun când, pe la prânz, Ana dă buzna ca o furtună în casă și, fără să spună nimic, sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
eu ceva să se potrivească, nu vreau nici servicii Rosenthal, nici cristale, nici cearceafuri de mătase... O să-ți raportez mâine cum m-am descurcat. Informarea "șefei" fiind încheiată, Petre pregăti dejunul pentru el și Toni, trase o busuioacă și se culcă. Spera în câteva vise "lămuritoare" pentru bătăliile ce-l așteptau. Seara, în fața șemineului, unde ardeau parfumați niște butuci de brad, se gândi că, înainte de a începe "atacul" la București, trebuie să se vadă cu sătenii, să le explice ce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de lemne stivuită în apropierea cazanului de la baie ardea. Limbile de foc erau uriașe. Am dat fuga la vecini și am bătut în ușă cu toată puterea. — Domnule Nakai! Vă rog, sculați-vă! Incendiu! Se pare că domnul Nakai se culcase, dar a răspuns dinăuntru: — Vin imediat. Pentru că l-am rugat să se grăbească, a ieșit din casă în pijama. Am luat-o spre grămada de lemne care ardea. Tocmai când începusem să scoatem apă din iaz cu gălețile, am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Nu arăta a om bolnav. Ochii ei frumoși erau foarte limpezi și tenul proaspăt. Dimineața se scula bine, mergea la baie, își făcea toaleta, se pieptăna singură. Se întorcea în camera ei, se băga în așternut, mânca micul dejun. Se culca iar puțin. Apoi se ridica și citea ziarele până spre prânz. Făcea febră numai după-amiaza. „Ce bine arată mama! gândeam eu. Sunt sigură că-și revine.“ Mi-am scos din minte și inimă diagnosticul pus de doctorul Miyake. Am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pe care ni i-au oferit bătrânii înțelepți. Ceea ce vreau să cred orbește este că Omul e făcut pentru dragoste și pentru revoluție. Ușa s-a deschis brus și-a apărut, în prag, chipul zâmbitor al mamei. Nu te-ai culcat încă? Nu ți-e somn? M-am uitat la ceasul de pe masă. Era miezul nopții. — Nu, nu mi-e somn deloc. Citeam o carte despre socialism și eram concentrată. — Ah! N-avem nimic de băut în casă? Când ești într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
becuri. E revoltător ce mult s-au scumpit becurile în ultima vreme și ce repede se ard. Dacă ar fi soțul meu acasă, l-aș trimite să cumpere. N-a venit de două nopți, iar eu și fiica mea ne culcăm devreme... N-avem nici un bănuț în buzunare. Pe când vorbea, pe chip îi flutură un zâmbet. În spatele ei stătea o fetișcană slăbuță, de doisprezece-treisprezece ani, cu ochi mari, timidă, ceea ce dovedea că nu prea era obișnuită cu străini. Dușmance... Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cea care-mi găsește cadavrul, intram în panică. Parcă îți citeam groaza pe chip. Iată că a sosit prilejul. Tu nu ești aici. În schimb, o dansatoare prostănacă va descoperi că m-am sinucis. Aseară am băut amândoi și am culcat-o în camera de oaspeți de la etaj. Eu mi-am dus așternutul în camera în care a murit mama. Apoi m-am apucat să scriu memoriile astea jalnice. Kazuko, Nu mai e nimic de făcut. Rămâi cu bine! De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
un har al unui "înger invers". Un artificiu habitual, livrescul: "cărțile și trupurile care lucrează ca niște dălți la alura noastră post-umană / iubirea care ne descarcă de întrebări și cărțile care ne încarcă din nou cu iubire / desfătarea de a culca un animal tînăr și sătul lîngă o carte veche deslușită în sfîrșit" (pilula de neîncepere. îndreptarea picioarelor de femeie cu americă). Imaginile imaginii suspendă speranța: "nu există speranță în aceste măruntaie de timp / ecouri ale lumii de oglinzi și reflexii
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
Constantin Țoiu 1 ianuarie 1968. De Revelion, m-am culcat la trei și jumătate, și am visat scrisă cu bidineaua pe un perete alb abia vopsit deviza lui Leonardo și peste ea, mare de tot, cifra 8. Mie îmi place opt. . Este infinitul stând în picioare. Foarte curios, deviza așadar
Cifra norocoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8757_a_10082]
-
expresia, presupuneam că-i o chestie de-a oamenilor mari, povești legate de pat și de înșelătorii și de bărbați încornorați sau evadări epice din închisori folosind cearșafuri drept frânghii. În fine: ideea că întotdeauna există riscuri neașteptate când te culci într-un pat care nu-i al tău. Am umblat așa dintr-o parte într-alta, și învălmășeala era mare, pentru că piața gemea de șarlatani cu conștiința încărcată, iar eu eram departe de a fi singurul care se temea că
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
câmp), " Ziua alunecă pe lama cuțitului,/ și nu se mai taie" (Jurnal de bord), " Trec berzele ca o leucemie a stelelor" (Scrisoare mamei), "Sub morminte, Doamne iartă/ numai artă pentru artă..." (Sub morminte), "Oh, bietul adevăr bolnav de gâlci/ se culcă-n grâu și se trezește-n bâlci" (Hau bau) - asemenea secvențe au valori și semnificații autonome, contribuind la impresia de pulverizare a discursului liric, de poezie explodată pentru a cărei unitate doar rima servește cel mai adesea drept garant. Nu
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
familiei Eminovici. Am înțeles mai bine de ce copilul Mihai își putea permite să se oprească pe malul lacului și să-l contemple, fără teama că apare vreun paznic gata să tragă în el cu pușca încărcată cu sare. ... Astă-vară stăteam culcat în iarba din grădina mea și mă gândeam cu dragoste la șopârlele, la greierii, la fluturii care îmi însuflețeau grădina. Le rugam pe albinele specializate în polenizarea cireșilor să-mi polenizeze și prunii, ale căror flori rămân în fiecare an
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
din pricina urii cu toate că era și ură în el, nu din gelozie (sau era tocmai gelozia factorul de dezechilibru), era copleșit de un simțământ fără nume, tot atât de distrugător ca timpul sau moartea, el n-o putea regăsi". Îi zărea trupul mlădios culcat lângă el, fără să simtă vechea chemare. Ea era femeia care l-a trădat, i-a îndurat însă capriciile, slăbiciunile, iritările, au vegheat împreună la sicriul unor amici decedați. Nu era numai o explicație rațională. Se lovea de un perete
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
suprapuse. În plină noapte, între deținuți observ pe unul că rămăsese fără pat. Îi fac semn. Și-i zic: Urcați-vă aici, la mine. Persoana, necunoscută, s-a bucurat că cineva îi dă atenție și că este primit să-și culce trupul pentru oleacă de odihnă. Mi-a mulțumit șoptit: Mii de mulțumiri, cu multă afecțiune, zice dumnealui. După ce ne-am cunoscut mai bine s-a creat între noi o bună prietenie. Era Nicolae Steinhardt, un om tare respectuos, cu bune
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
brațelor, înainte și înapoi. în final, un cadru, decupat după forma corpului, se deplasa către acesta, încorporân-du-l ca pe o marionetă neînsuflețită. în 2003, în Punct fix, trei dansatori se mișcau pe loc, derulând fiecare câte un sul de ambalaj culcat la picioarele lor, desfăcându-l cu mâinile și cu picioarele și, concomitent, frământând în mâini un burete, un prosop sau un elastic. Gesturile gratuite nu aveau nici o funcționalitate practică, nici una artistică, nefiind investite cu vreun sens dat de artiști, ci
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
lucru cert,/ Pentru greieri vremea deja-i/ De concert.// Molcom sprijinite-n sapă,/ Vin bătrîne de la cîmp,/ De-oboseală calcă strîmb,/ Și-au pe față, toată apă,/ Zîmbet tîmp.// De la joc, prin iarba deasă,/ Vin copiii furișați,/ Poate tații sînt culcați/ Și-or putea intra în casă/ Necertați.// înc-un pic și se termină/ Certurile prin vecini,/ Mai auzi cîțiva asini/ Răgușiți, dar nu-s de vină,/ N-au ciulini.// Doar la crîșmă-i zarvă mare/ Și duhoare de trascău,/ Iese-arar cîte-un flăcău
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
pe stîlpu-i de beton,/ Luminează hăt departe/ Un oblon.// Iat-o! Blonda domnișoară, în capotu-i decoltat,/ Leneșă întinsă-n pat,/ E un vis și gîndu-ți zboară/ La păcat.// Dar curînd o să adoarmă/ Și cu ea gîndul - păcat,/ Toată lumea s-a culcat/ Și-o tăcere de cazarmă/ E în sat.// Doar șeful de post colindă/ Și un ins cu un ciomag,/ Somnoroși și plini de-arțag/ Pe la porți, cu gînd să prindă/ Drag cu drag!" în același sens al comportamentului benign, parodistul
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
Cristian Teodorescu Miercuri dimineață, pe la 6, mă trezește mobilul din somn. Un SMS: "A murit Gheorghe Crăciun. Sorin Preda". Nu se poate, îmi spun și dau să mă culc la loc. Cu doar cîteva zile înainte Gheorghe răspunsese unei anchete în "Cotidianul". Știam că e bolnav, ducea de cîțiva ani o hepatită, pe picioare, pe care o ținea sub control, mi-a zis astă vară cînd ne-am întîlnit
Mulţumesc, Gheorghe! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9906_a_11231]
-
bani, ci din satisfacțiile activității desfășurate dexter care, desigur, nu intră în nomenclatorul profesiilor onorabile. Billy Castigan are o serie de crampe și o sinceră tulburare de identitate, calmată de psihiatrul instituției, o femeie interesantă, intelectuală, cu care se și culcă întru apogeul terapiei. În ce-o privește pe cealaltă "cîrtiță", onorabilul Sullivan, sau The Talented Mr. Ripley (Talentatul domn Ripley, 1999) al lui Anthony Minghella, ea poate fi luată nu doar din filmul omonim, unde joacă rolul de traficant de
Băieţi buni, băieţi răi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9904_a_11229]
-
substanțială a Poemului de carton. Pe spațiile mici, Ghiu nu greșește niciodată și - nu neapărat în succesiune logică - nu textualizează. Minimalismul e, de data aceasta, învederat și compact. Iată: "Cutie de carton cu om./ Om la carton - poezie" sau "(Mă culc să adorm.)/ Somnule, trezește-mă devreme." sau "Sfârșitul nostru se teme/și fuge/trăgându-ne după el." sau "Sub-scrisul e gândire/elementară, gândire/chimică" sau "Scriu ca să treci/cât mai repede" sau "Poemele sunt vorbe/din cuvinte./ Vorbe pe care
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
dintre voi/ îmi sîngeră în ochi lumina-acestui timp/ de aceea îi am dureros aplecați înăuntru/ asemenea femeii ce-așteaptă/ s-aducă pe lume un prunc" (ibidem). în planul poeticii, o similară, înfiorată adăstare a verbului ce va să vină: "busuiocu-și culcă după culmi cununa/ luminîndu-i umbra rugătoare-n sus/ luciul lunii luntrii lunecînd/ tulbură cuvîntul care nu s-a spus" (U 49). în locul unei personalizări, al gestului de curentă restrîngere la sine, autorul preferă a plonja în anonimat, contopindu-se cu
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]