1,160 matches
-
22 E mai bine ca evenimentele petrecute În restul zilei aceleia să rămână Învăluite Într-o ușoară ceață, așa cum mi s-au părut și mie a fi după ce am ajuns acasă, am desprins cu greu sticla Înghețată de vodkă din culcușul său din congelator și i-am smuls dopul. Am primit vreo două telefoane, dar am lăsat robotul pornit și, cu televizorul și radioul urlând din toate puterile, nu am auzit nici măcar un cuvânt din acele mesaje. Recunosc că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
încă o dată la masă. La ei am locuit așadar două săptămâni, însă pe urmă - ce să-i faci, și-a băgat dracul coada - treburile s-au încurcat, încât curând mi-am dat seama că trebuia să-mi caut un alt culcuș. Ce se întâmplase? În prima duminică după sosirea în capitală, m-am dus împreună cu fiul gazdelor la o reuniune tovărășească - așa se chemau serile noastre de dans pe atunci - și acolo, prietena lui s-a îndrăgostit de mine. În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Întrebări. Continuară să meargă, Încă o sută de metri, Încă zece pași, și deodată bărbatul spuse, Am ajuns, S-a sfârșit, Da. În urma lor un glas repetă, S-a sfârșit. Mama copilului Își adăpostea pentru ultima oară fiul mort În culcușul brațului său stâng, mâna ei dreaptă ținea pe umăr lopata și sapa pe care ceilalți le uitaseră. Să mai mergem un pic, până la frasinul acela, spuse cumnatul. În depărtare, pe o coastă, se distingeau luminile unei așezări. După călcătura catârcei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
se umplu deodată de un hohot de râs înăbușit, lipsit de orice grijă. Profiți de starea în care mă aflu, se plânge el cu plăcere, apoi deschide ochii, iar eu respir cu dificultate deasupra lui, îmi culc amețită capul în culcușul subsuorii lui. Nu mai puteai aștepta până mă trezeam, continuă el, atât de tare te-a înfierbântat vinul, încât te-ai năpustit asupra mea în timp ce dormeam, atât de înfometată erai, unde a zăcut foamea aceasta de-a lungul atâtor ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o sărut pe frunte, încui panicată ușa în urma ei, învârt cheia de trei ori, numai să nu se răzgândească, să își continue drumul, să mă lase singură. Trag repede obloanele, astup fisurile luminoase, încăpățânate și mă prăbușesc pe pat, un culcuș umed și întunecat mă așteaptă acolo, numai în adâncurile lui mă pot culca, îmi pot odihni oasele obosite, vreau doar să rămân aici toată ziua, fără să duc grija nimănui, asta este tot ceea ce îmi doresc, acesta este parcul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cel mai tare o scoate din minți Judas Priest, cu Breaking the Law. Uneori apelez și la Marilyn Manson, cu Obscene. Efectul e mereu același: țâșnește din pat, îmi trage o palmă peste ceafă, oprește casetofonul și se întoarce în culcuș pentru încă o jumătate de oră. Apoi se alintă: câte sarmale cu urdă mi-a adus ea mie, câte prăjituri cu nucă, ce zgârcit eram eu... - Și nici măcar biscuiți nu mi-ai luat, doal o singulă daaată! - De mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
identifică, spaima i se transformă într-un sentiment de încredere. Întinse mâna spre mescioara pe care își pusese micul ei ceasornic de aur. ― Opt! murmură ea examinând cadranul. Cât sunt de obosită! Parcă nici nu m-aș mai ridica din culcuș!... Și totuși trebuie să plec! Am întîrziat... Aș putea fi pe drum, dacă... Numai Rudolf să fie gata, eu într-o jumătate de oră sunt în mașină... Dar fata asta pe unde o fi umblînd? Începu să strige, lungind și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apoi plecă fără a mai întoarce capul. Titu Herdelea rămase numai cu preotul, privind tăcuți amândoi cum pământul slăninos, cu bulgări grei, izbea cadavrele, zvârlite și îngrămădite în groapă ca niște crăci putrede, cum morții, încetul cu încetul, își potriveau culcușul, se amestecau și se topeau cu pământul care îi ascundea de toate primejdiile. " Cît s-au zbătut ei să aibă pământ și iată că pământul i-a cules pe toți! își zicea Titu Herdelea cu o strângere de inimă. Și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
hipersomn. Va mai suporta câteva minute rușinea de a fi purtat. După terminarea toaletei, Dallas apăsă pe un buton de la baza congelatorului. Ieși un sertar în care se găseau hainele și câteva obiecte personale. În timp ce se îmbrăca, Ash își părăsi culcușul și se apropie de el. Îi zise încet, încheindu-și cămașa: ― Mama vrea să-ți vorbească. Îi arătă din cap indicatorul galben care clipea constant pe consola suspendată în apropiere. ― L-am văzut de când am deschis ochii, răspunse Dallas luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
privea condițiile mentale ale colegilor săi. Nu era chip să te relaxezi pe astronavă. Nostromo era un remorcher industrial, nu o navă de agrement. Când nu-și desfășura activitatea necesară la bordul acestei mașinării, echipajul își petrecea timpul vacant în culcușul hipersomnului. Firește, acest timp de veghe, fără o misiune precisă de îndeplinit, îi adusese în această stare de nervozitate. În cel mai bun caz, fiindcă împrejurările actuale se situau mult deasupra suportabilului. Ash avea capacitatea, pozitivă în acest context, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
câteva perechi de blugi originali, unii nou-nouți, alții deja tociți, rochițe vaporoase de pânză topită, basmale negre cu bănuți aurii. Le așeză, bătîndu-le cu palmele, pe capacul pianinei, până când acesta, între celelalte mobile mai înalte, începuse să semene cu un culcuș îmbietor, policrom, de o moliciune delicioasă. Apoi, din despărțitura cealaltă a șifonierului, scoase umerașe întregi de rochii de seară, unele vechi, brodate migălos, groase ca brocartul, altele de mătase ușoară, apoi câteva haine și căciulițe de blană. Era cojocul alb
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
draci. Cel puțin la unele ore: plecare la cursuri, sosire, la orele de cantină ș.a.m.d... De la un moment încolo, văzându-l atât de absorbit, colegii nici nu-i mai dădeau atenție. Ăsta era Ion Schipor... Iar în lipsa lui, culcușul unde el, ditamai găliganul, se ghemuia în vârful patului, în locul acela strâmt de la perete sugera, cumva, o chilie monahală chilia unui monah rebel, exhibiționist, plin de ciudățenii. Un ascet depravat. Alteori însă venea fără servieta aceea doldora. Naiba știe pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
apoi spre gura podului. Noi nici nu respiram, dar cartușul era pe țeava puștii de multă vreme... Când s-au dumirit că sunt în siguranță, s-au întors în casă, de unde au adus niște țoale cu care și-au făcut culcuș în fânul din iesle... Gândiți-vă că până pe la miezul nopții n-am mișcat nici dintr-un deget! Pănă la urmă, nemții s-au încălzit în culcușul lor și au început să mâie porcii la jâr. Scara era la noi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
întors în casă, de unde au adus niște țoale cu care și-au făcut culcuș în fânul din iesle... Gândiți-vă că până pe la miezul nopții n-am mișcat nici dintr-un deget! Pănă la urmă, nemții s-au încălzit în culcușul lor și au început să mâie porcii la jâr. Scara era la noi, dar pe unde să cobori? Unul din cei doi observatori a dibuit o spărtură sub streașină. Cu mare băgare de seamă, am lăsat scara... restul trebii a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
muncă de marți până vineri, în fiecare săptămână. Sâmbătă, duminică și luni faci ce vrei. De unde vii? De la vreo doisprezece kilometri. Ai unde să stai aici? Nu. N-am unde. Asta înseamnă că o să fie nevoie să-ți facem un culcuș aici. Este o cămăruță în capătul celălalt al magaziei. Îți faci rost de așternut și stai în voie. Numai să faci treabă, nu să ne lași baltă tocmai când avem mai mare nevoie. Nu m-am dat în lături de la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
trebuie nevastă. De ea ai nevoie doar acasă - a vorbit Chirostii râzând. Mă descurc eu și singur, da’ nu-i frumos să râzi de nevasta mea! Ei. Nu te supăra pentru atâta. Am glumit și eu... Hai să-ți așezi culcușul, că de mâine începem treaba. Maranda a dereticat prin cămăruță și i-a așezat așternutul. Să ai grijă, Toadere: să nu bei și să nu te încontrezi cu oamenii, că lumea-i ca lumea: și bună și rea... Oi avea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de la 1408 la 1800; operă a profesorului universitar doctor Ioan Caproșu, membru de onoare al Academiei Române. Soarele, cu chip tomnatic, îmi zâmbea printre crengile aproape desfrunzite ale pădurii. Îi simțeam căldura molcomă care îmi făcea bine... Ajuns la vechiul meu culcuș, l-am găsit năpădit de ierburi. A fost nevoie de oleacă de muncă până să-l aduc la starea lui de odinioară... M-am culcușit precum o pisică și am început să citesc... Din când în când, mai scăpam gândurile
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
un car de oale, amice”. Mi-am dat seama că gândul de veghe are dreptate, așa că am tăcut. Peste noapte, m-au chinuit tot felul de vise, dar în zori nu mi-am mai amintit nici unul. Până să ajung la culcușul meu de pe malul iazului, am umblat ca un somnambul. Abia când m-am trezit cu o carte în mână am realizat că trebuie să-mi strunesc gândurile și să citesc cu atenție... Liniștea nu mi-a tulburat-o nimeni, până ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
N-am avut, însă, de ales și a trebuit să urmez ritualul “cazon” - dacă pot spune așa - din fiecare seară. A doua zi, în zori, toate s-au petrecut după tipicul bine știut. Am pornit, ca de fiecare dată, spre culcușul meu de pe malul iazului. Soarele doar de-o suliță pe cer îmi mângâia obrazul cu gingășie. De pe un petec de pajiște pe neașteptate a pornit să se înalțe un fuior subțire de mătase albă. În vârful lui părea să se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
în spate și cu privirea alergând în toate părțile, atrasă de zborul legănat al ultimelor frunze desprinse de pe ram. Când am ajuns la locul meu de pe malul iazului, mă aștepta altă minune. Pe când dădeam în lături lăstarii care îmi ascundeau culcușul, am văzut cum dispare în huceg o coadă roșcată și peste măsură de stufoasă... M-am oprit, să-i urmăresc unduirea printre lozii. Nu mică mi-a fost mirarea, însă, când am băgat de seamă că șireata s-a întors
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fapt, era singura vegetație adevărată în tablou. Și copacul și zarea pe care se profila el se scăldau în aceeași ariditate. Undeva între ramurile goale și aproape scheletice se afla o scorbură care putea fi și cuib de pasăre și culcuș de șarpe. Totul părea ars, existând într-un timp de cenușă, întocmai ca în locul unde mă găseam acum. Vă imaginați, prin urmare, uimirea cu care am auzit deodată un cuc strigîndu-și numele. Ca în copilărie, am început să număr. Cucul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nici măcar de compasiune nu mai poate fi vorba. "Important e să supraviețuim" își zic totdeauna cei cărora le e pur și simplu teamă. "Important e să supraviețuim cât mai confortabil" își zic înțelepții. Acești înțelepți și-au căutat mereu un culcuș cald sub valurile furtunilor, încîntați de abilitatea lor și de arta lor de a eluda; și-au căutat o gaură de șarpe și au împodobit-o. Apoi au ieșit în stradă și au râs văzând căruțele îndreptîndu-se spre eșafod... Da
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
s-au sfărîmat în toate puvoaiele țării; și toate popoarele pămîntului au plecat de la umbra lui, și l-au părăsit. 13. Pe sfărîmăturile lui au venit și s-au așezat toate păsările cerului, și toate fiarele cîmpului și-au făcut culcușul între ramurile lui, 14. ca să nu se mai îngîmfe nici unul din copacii de lîngă ape cu înălțimea lor, și să nu-și mai ridice vîrful pînă în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udați de apă cu înălțimea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
nanei, Panaite, învățător și el, care după ce ne-a primit, ne-a și omenit. Și din lingură și ață pe mămăligă, din mulțumesc și abac de covrigi pe șfară ne-am întors acasă să ocupăm două zile și-ncă una culcușul de învățători rătăcitori și fără de noroc dar plini de speranță. La sud spre est Toamna lui 1929. Bani pentru drum și pentru întreținere până la primul salariu care salariu? - nu aveam. Iancu făcuse rost de bani. Îi dăduse moș Alexandru dar
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de impiegat. Bine, fiule. Așa să fie. Domnul cu noi. Și au coborât împreună. În birou, după ce a mai pus câteva așchii de traversă în sobă, nenea Jan a construit din scaune și o ladă care era pe acolo un culcuș pentru preotul sau mai degrabă călugărul sărman care se întâmplase să fie. A mai dat o raită prin stație. Ningea bogat și spulberat. Dimineața, în ibric de tinichea, puțin ceai și alături pâine, brânză, ceapă. Luați, părinte, că abia pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]