KorAP: Find »[drukola/base=culegător & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...47 >

1,157 matches

Corola-publishinghouse/Science/303_a_645

socială în sens plenar (Binmore 2001). Ideea se acordă cu sugestia lui W. G. Runciman (2001, 2005), pentru care oamenii paleolitici aveau „cultură”, dar nu încă și o „societate”, dar și cu teza speculativă conform căreia nici vânătorii și nici culegătorii etnografici nu au, la rigoare, o societate, în înțelesul său comun (Ingold 1999). Așa cum vom nota, existența unor formule sociale complexe, ierarhizate, compromite această „ceartă de cuvinte”, cel puțin pentru comunitățile din paleoliticul superior. Chiar și în absența ierarhiei ereditare

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
o societate, în înțelesul său cel mai plenar, și încă una care depășea în complexitate, cel puțin ocazional, unele formule etnografice. footnote>, sortite adaptării în raport cu o singur reper fundamental, ecologia: în timp ce „fermierii au relații de succes între ei, vânătorii și culegătorii întrețin relații ecologice cu alunele” (Bradley 1984: 11, cit. în Gamble 1999: 2). Tot ea lămurește și timiditatea tenace<footnote Faptul trebuie asociat, cel puțin parțial, structurii teoretice a evoluționismului cultural (cf. Bettinger 1991), care, în contrast cu gândirea populațională, darwinistă, a

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
viața socială din paleolitic, în ciuda acordului general cu privire la importanța acestei dimensiuni, pentru toate aspectele evoluției umanității pleistocene - somatice, cognitive, tehnologice, economice etc. Deși a reprezentat dintotdeauna cel mai important depozit de idei pentru imaginația paleosocială a arheologilor, etnografia vânătorilor și culegătorilor a făcut puține pentru evacuarea acestui stereotip, dimpotrivă. După abandonarea generalizată a modelelor evoluționiste uniliniare - în care societățile vânătorești jucau rolul pasiv de categorie 0 a socialității umane, necesară tuturor scenariilor de escalare a complexității -, etnografia pare să le fi

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
cea de personificări ale adaptării. Devenite, pentru arheologia procesuală, expresii pure ale raportului dintre ecologie și societate, sau laboratoare pentru verificarea miniaturală a modelelor adaptative, pentru neo darwiniști (vezi, pentru o tratare exemplară a problemei, Bettinger 1991), societățile de vînători culegători și-au văzut amenințată, odată în plus, propria istoricitate. Moara abstractizării nu este, după câte se pare, un atribut exclusiv al arheologiei: ea nu are rețineri în a măcina și realitatea, mult mai palpabilă, a vânătorilor și culegătorilor contemporani, din

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
de vînători culegători și-au văzut amenințată, odată în plus, propria istoricitate. Moara abstractizării nu este, după câte se pare, un atribut exclusiv al arheologiei: ea nu are rețineri în a măcina și realitatea, mult mai palpabilă, a vânătorilor și culegătorilor contemporani, din a cărei făină plămădește propria versiune eternalistă, „vânătorul și culegătorul”. Și cum schimbul mutual de idei între cele două discipline beneficiază deja de o tradiție seculară, nu poate surprinde acordul general al antropologilor și arheologilor cu privire la importanța decisivă

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
Moara abstractizării nu este, după câte se pare, un atribut exclusiv al arheologiei: ea nu are rețineri în a măcina și realitatea, mult mai palpabilă, a vânătorilor și culegătorilor contemporani, din a cărei făină plămădește propria versiune eternalistă, „vânătorul și culegătorul”. Și cum schimbul mutual de idei între cele două discipline beneficiază deja de o tradiție seculară, nu poate surprinde acordul general al antropologilor și arheologilor cu privire la importanța decisivă a ecologiei în structurarea și dinamica economică și socială a comunităților de

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
schimbul mutual de idei între cele două discipline beneficiază deja de o tradiție seculară, nu poate surprinde acordul general al antropologilor și arheologilor cu privire la importanța decisivă a ecologiei în structurarea și dinamica economică și socială a comunităților de vânători și culegători. Arheologia preistorică are și rațiuni mai practice pentru a prefera o asemenea viziune, decis materialistă: la urma urmelor, reconstituirile de climat și infrastructură economică sunt, în spiritul „scării inferențelor” a lui C. Hawkes (1954), mult mai accesibile decât volatilele aspecte

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
și, cu siguranță, o evoluție variabilă a acesteia în timp. Faptul devine cu deosebire evident dacă se ține seama de criticile aduse, începând cu anii ’80 ai secolului trecut, de „revizionismul” antropologic (cf. Kusimba 2005; Stiles 1992) arhetipului vânătorului și culegătorului, și care au evidențiat tocmai eterogenitatea realităților sociale ce se ascund în spatele presupusului „sindrom”. Faptul este clar exprimat de numeroasele tipologii ale societăților de vânători-culegători apărute ulterior, în general, dar nu cu necesitate bipartite (ex. Bettinger & Baumhoff 1982; Binford 1980

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
sindrom”. Faptul este clar exprimat de numeroasele tipologii ale societăților de vânători-culegători apărute ulterior, în general, dar nu cu necesitate bipartite (ex. Bettinger & Baumhoff 1982; Binford 1980; Rowley-Conwy 2001; Woodburn 1982). Astfel, demografia regională și de grup a vânătorilor și culegătorilor actuali variază notabil. Estimările obișnuite<footnote Numerele magice rămân cele propuse de Birdsell: 5 membri pentru o familie nucleară; între 20-70 membri pentru un grup regional, asociat cu o locație specifică; o unitate supraordonată viabilă genetic în termeni reproductivi, cuprinsă

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
Conwy 2001). Banda însăși rămâne un concept foarte labil. Deși această comunitate restrânsă și cu o componență fluidă (Ingold 1999, dar vezi și Wobst 1974, pentru o accepțiune diferită) reprezintă neîndoielnic principala formă de organizare efectivă a majorității vânătorilor și culegătorilor, în cazul celor creditați drept „complecși”, diverse alte unități sociale (clanuri, familii corporatiste, triburi) capătă o relevanță crescută (Ames 1995). Virilocalismul nu constituie o normă absolută: nu sunt puține comunitățile matrilocale sau uxorilocale (Barnard 1983; Ingold 1999), iar descendența bilaterală

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
1995). Virilocalismul nu constituie o normă absolută: nu sunt puține comunitățile matrilocale sau uxorilocale (Barnard 1983; Ingold 1999), iar descendența bilaterală pare să reprezinte de departe cel mai răspândit model. Deși familia nucleară domină structural formulele sociale ale vânătorilor și culegătorilor, nu sunt puține situațiile în care poligenia atinge cote apropiate de cele raportate la unele comunități agrare (Marlowe 2005). Variația inventarului tehnologic - în termeni de componență, complexitate și diversitate -, este importantă și se manifestă, într-o primă instanță, ca o

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
au pierdut din vedere câteva aspecte legate de integrarea socială a vânătorilor-culegătorilor, de maximă relevanță pentru analiza diacronică a tradițiilor culturale paleolitice. Gradul de integrare constituie, în fapt, o variabilă a complexității și stratificării acestor comunități: minim, în cazul vânătorilor culegătorilor „simpli”, „generaliști” („foragers”, sensu Binford 1980), mai ridicat în societățile complexe, para-sedentare, care practică o exploatare logistică a resurselor („collectors”, sensu Binford 1980). În societățile puternic egalitare, fluide, unite mai degrabă de co prezența indivizilor (Ingold 1999), instituționalizarea rolurilor și

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
lor în timp, ca specie socială, devenind foarte dificilă (Brunton 1989). În aceste context, trebuie să privim existența unui minim de ierarhie socială drept esențială pentru perpetuarea, critică și evaluativă, a informației culturale (Shennan 1996). Problema escaladării complexității la vânători culegători dispune de o relevanță specială pentru orice încercare de extrapolare a modelelor etnografice asupra epocii paleolitice. În această privință, două modele majore domină bibliografia de specialitate: cel al „nevoii”, în care crizele ecologice, agravate de presiunea demografică, determină o creștere

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
concentrate în timp și spațiu, dar tinde să se atenueze, fără a dispărea, în societățile din medii mai calde (Kent 1999). În primul caz, bărbații contribuie cu aproximativ 90% din dietă (Marlowe 2005, 2007). Însă multe dintre societățile de vânători culegători ar merita o inversare în titulatură: în zonele calde ale Terrei, ele sunt mai degrabă societăți de „culegători-vânători”. Dacă am acorda un credit efectiv diviziunii convenționale, am putea estima, în acest contexte, o creștere simetrică în importanța socială a femeilor

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
recrutarea, de către arheologia preistorică, a analogiilor din sânul acelor societăți în care aceste condiționări structurale se manifestă cel mai limpede, cele ale vânătorilor-culegătorilor actuali și subactuali. Însă, arheologia paleoliticului trebuie să țină seama de variabile neglijabile pentru etnografia vânătorilor și culegătorilor actuali: existența unor forme de umanitate - și, prezumtiv, de socialitate -, ca și a unor contexte climatice, demografice și tehnologice fără nici un echivalent contemporan. Alături de particularitățile acumulării și conservării documentației arheologice, aceste variabile explică dificultatea operaționalizării univoce a bogatei cazuistici etnografice

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
1978), recuperarea datelor etnografice are tendința de a fi extrem de limitată în timp și spațiu, iar modelele interpretative pe care le susțin pot fi cu mare greutate extrapolate asupra datelor arheologice. Pe de altă parte, este evident că vânătorii și culegătorii actuali trăiesc într-un mediu sensibil diferit de cel al înaintașilor lor paleolitici (Huntley 1996; Mueller-White & Dickson 1991), ocupând nișe ecologice foarte diferite, în mare măsură apărute în Holocen. Cu puține excepții (Porter & Marlowe 2006), aceste populațiile ocupă zone ecologice

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
măsură înaintașelor lor preistorice - și le-a impus formule sociale extreme: escaladarea complexității, inclusiv prin aculturație, sau, dimpotrivă, accentuarea unor riguroase mecanisme de control social, menite a conserva egalitarismul(Binmore 2001). În fapt, chiar înainte de primele contacte coloniale, vânătorii și culegătorii trăiau deja, în majoritatea lor, în diverse relații, inclusiv de proximitate, cu populații agricole sau pastorale, devenind rapid parte a „sistemului mondial” modern (Headland & Reid 1989; Kusimba 2005; Layton 2001). Astfel că, dacă nu se poate contesta caracterul original al

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
se poate contesta caracterul original al modului de viață vânătoresc, este mult mai dificil de demonstrat, în multe contexte etnografice, și caracterul său originar. Pentru unii autori, natura simbiotică sau cel puțin relația structurală stabilită între societățile agrare-păstorești și vânătorii culegători este atât de solidă azi, încât ei nu ezită să sublinieze că societățile „primitive” cunoscute de etnografia prezentului sunt mai degrabă componente și nu antecedente ale societăților complexe (Sassaman 2004: 229; pentru o perspectivă similară, dar diferit argumentată, vezi Binmore

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
care au servit drept arhetip pentru societățile paleolitice, boșimanii din Kalahari, cele care, în loc să descrie starea umanității de dinainte de apariția complexității, sunt, în realitate, produsul istoric al unor puternice forțe instituționalizate. Astfel că, ignorând istoria populațiilor actuale de vânători și culegători, riscăm să idealizăm, să portretizăm ca anistorică, sau să folosim imprudent, ca sursă de inspirație, societăți vânătorești (sau devenite vânătorești) din medii extreme, care au ajuns acolo prin presiunea altor populații, în decursul unei istorii lungi, punctată de reculuri, acumulări

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
Sassaman 2004; Stiles 1992). Nu este greu de remarcat că „modelul mediu” de societate paleolitică nu ia în calcul decât în parte eterogenitatea sugerată mai sus, și că tinde să ignore limitele analogiilor etnografice. Corupt de prezența mitică a vânătorului culegătorului „etern” și încurajat de slaba rezoluția documentară, el apare inevitabil tentat să amalgameze societățile paleolitice la umbra „modului de producție” prădător. Aceasta în ciuda faptului că societățile epocii au cunoscut o diversitate uriașă de contexte ecologice și, la rigoare, nu există

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
inevitabil însoțite de o creștere vădită și chiar de o exacerbare a importanței paternității și patriliniarității, a fidelității maritale a femeilor etc. footnote> instituite în Holocen și structurii ideologice indo-europene, respectiv iudeo-creștine, decât realităților raportate pentru comunitățile de vânători și culegători. Ea mizează uriaș pe ideea unei diferențieri fundamentale și ocazional belicoase între bărbat și femeie. Omul etern își are, nu-i așa, propriile „probleme de familie”, nu mai puțin eterne! Or, această presupoziție tinde să ignore, în fapt, numeroase evidențe

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
în cursul ultimului milion de ani, populația umană pare să se fi rezumat, în medie, la cifre infime, de câteva zeci de mii de indivizi. În aceste condiții, pare inevitabilă ipoteza unei creșteri demografice foarte lente, realizată, după tiparul vânătorilor culegătorilor cunoscuți etnografic, prin escaladarea graduală a raportului de echilibru instaurat între dimensiunea populației și capacitatea productivă a mediului. Din nefericire, chiar și acest scenariu contrariază net așteptările etnografice! Dacă acceptăm, pentru paleolitic, un regim de creștere demografică anuală normal pentru

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
escaladarea graduală a raportului de echilibru instaurat între dimensiunea populației și capacitatea productivă a mediului. Din nefericire, chiar și acest scenariu contrariază net așteptările etnografice! Dacă acceptăm, pentru paleolitic, un regim de creștere demografică anuală normal pentru comunitățile de vânători culegători actuali, cum este de exemplu, cel al boșimanilor !Kung, cel de 0.007 %, o populație inițială de 10.000 de persoane, poate conduce la nivelul populației actuale de pe mapamond în doar 1900 de ani (Boone 2002: 21). Și alte statistici

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
cunoașterii rituale și chiar a posesiunilor materiale către anumite lineaje, deci către membri de ambe sexe. Succint, am putea afirma că, în cel mai rău caz, femeile din paleoliticul superior și-au păstrat poziția socială respectată, obișnuită printre vânători și culegători, iar în cel mai bun, au devenit ele însele membre ale unei elite, suprapuse, de exemplu, vânătorilor tineri din lineaje subordonate. Pe fondul acestei tensionări sociale tot mai vizibile, copiii trebuie să-și fi pierdut, într-o oarecare măsură, libertatea

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
dezvoltării culturale paleolitice au rămas decisive. Lipsiți, la rândul lor, de confortul pasivității induse de nesfârșitele formule de sprijin social accesibile comunităților sedentare, dar și scutiți, până în paleoliticul superior cel puțin, de statutul de proiecții ale ambițiilor adulților, copiii vânătorilor culegători paleolitici erau nevoiți să deprindă activ și de timpuriu regulile unei existențe dure și, nu rareori, scurte. Prezența și acțiunea lor în contextele sociale ale epocii rămâne, în mod cert, subestimată. Decriptarea contribuției culturale a acestor categorii de persoane, a

Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]