930 matches
-
arătîndu-i găurile din țesătură. - Și astea ce-s? Șase găuri de glonț, toate la țintă! Armelle, care nu pricepea nimic, se agita În jurul lor cerșind explicații. Lucas o fulgeră cu privirea. - Chiar vrei să-ți spun ce Înseamnă? Înseamnă dovada culpabilității soțului dumitale pentru tentativă de omor asupra unui polițist! Marie preluă ștafeta fără să-i lase timp să reacționeze. - În noaptea În care a fost agresat comandantul Fersen, ai pretins că erai În pat cu soțul dumitale, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lermontov). Amenințarea morții care planează asupra condiției umane face ca totul să fie sterp. Doar strigătul te Învie; beatitudinea ține loc de adevăr. La acest nivel, apocalipsul devine o valoare În care totul se confundă, iubire și moarte, conștiință și culpabilitate. Într-un univers sărit de pe orbită, nu mai există altă viață decât aceea a abisurilor În care, după Alfred Le Poittevin, se rostogolesc oamenii „fremătând de turbare și Îndrăgindu-și crimele”, pentru a-l blestema aici pe Creator. Frenetica beție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să ne dureze până la ultimul gând posibil pe care l-am putea avea. * Către sinceritatea deplină te împing mai cu seamă puseurile de răutate - încă o sugestie obscură care îți lasă pentru o clipă certitudinea libertății. Numai așa poți escamota culpabilitățile binelui, această satisfacție teoretică și nesigură. Privirile mieroase ale preoților nu ne-ar manipula cu atâta vigoare iezuită dacă nu ar purta în ele argumentul viclean al infernului, temei de nezdruncinat în această teo logie a binelui care nu-ți
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fragile. Dinaintea șarlatanului cu diplomă nu ne mai confesăm păcatele, ci porcăriile pe care nu am fost în stare să le facem, pe care le-am evitat din lașitate, din neputință, și nicidecum pentru că am fi fost grijulii cu ceilalți. Culpabilitățile noastre nu mai poartă contragreutatea iertării sau a milei, pretind însă agresivitatea, cer să fie justificate, o adevărată fenomenologie a poltroneriei. Cum să nu te gândești la omul din vechime, care nu avea mentalitatea noastră de câine smiorcăit și își
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
va fi dat seama că timpul compromiterii lui spirituale trebuie să înceteze. Amintirile sunt suficiente pentru ca ultimul delir să îți cuprindă, incontestabil, adevărul. * Aștept încă să descifrez sensul trădării. Aștept inițierea într-o formă spirituală de existență consecutivă trădării: o culpabilitate fericită. * Nașterea delirului vine într-o după-amiază în care nu mai accepți incursiunea în biblioteca întunericului, când iei decizia de a da foc acestei biblioteci din întuneric sau când întunericul însuși se hotărăște să-și abandoneze pepiniera de gânduri, să
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu avem nevoie să știm cine suntem decât în raport cu greșelile, cu eșecurile, cu frustrările sau cu interesele care fierb în noi. Omul ideal, modelul absolut, ne înfurie. Față de el ne situăm clipă de clipă și pentru totdeauna în fundătură, în culpabilitatea îndărătnicului sau în umilința neputinciosului. * Măreția spiritului? Să reușești să înveți un fluture să fie obraznic. * Dacă nu îi interesează ce scrii, înseamnă că sunt conștienți că nu au nimic de pierdut necitindu-te. Dacă tu însă continui să scrii
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și spuse, Trebuie că vreți să știți de ce nu vă demit, Da, domnule prim-ministru, sunt curios să vă cunosc motivele, Dacă aș face-o, oamenii ar gândi una din două, ori că, independent de natura și de gradul de culpabilitate, vă consideram responsabil direct de ceea ce s-a petrecut, ori că doar pedepseam presupusa dumneavoastră incompetență pentru că nu ați prevăzut eventualitatea unui act de violență de acest tip, când ați abandonat capitala în voia sorții, Socoteam că acestea trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
inițiale a fost o anumită „încremenire în anti comunism”, folosit mai mult pentru legitimarea morală a susținătorilor săi decît pentru anihilarea juridică a celor vizați de către acesta. La nivel colectiv, anticomunismul a fost și un mecanism clasic de apărare împotriva culpabilității naționale de a nu fi fost prea activi în perioada comunismului și de a fi început lupta împotriva acestuia cu o crimă. La 20 de ani de la revoluție, iată-l scos din nou în stradă, de data aceasta doar ca
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
modernității. Paricidă, aceasta s-a instituit, după cum se știe, prin înlăturarea Tradiției, oricare ar fi fost ea : Dumnezeu a murit, ne-a anunțat, în acest sens, Nietzsche. Din acest moment, tristețea reiterată periodic a pierderii tradițiilor a devenit expresia unei culpabilități pioase. Cultul tradițiilor, patrimonializarea acestora și instituționalizarea unor mari preoți ai acestui patrimoniu au devenit apoi tot atîtea rituri reparatorii ale acestei culpe originare : iubim tradițiile cu atît mai mult cu cît avem într-o mai mare măsură conștiința faptului
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pauze își trag sufletul după muncă sau se pregătesc de muncă. Or, după cum spune același George Banu, „suprema odihnă este exercițiul inutilității”. Nu știu de unde știe Bigy lucrul acesta, dar nu am descoperit niciodată în ochii lui nici o urmă de culpabilitate și nici o ezitare în mișcările sale de a se deda întru totul odihnei atunci cînd e să fie. Cred că asta ne și fascinează la el : este întruparea unei lumi nepăcătoase și care, în consecință, nu se frămîntă pentru a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Își dădea seama În vis că Daniel fusese decapitat. Îți Închipui capul lui la ea În dormitor. Se gîndea că Îl omorîse fără să știe, că se va descoperi totul și va fi condamnată la moarte. Acum Înțelegi? Sentimentul de culpabilitate. Vădit plictisit Titi desena cu vîrful pantofului spirale În nisipul umed făcînd eforturi să o asculte. ...spunea că l-a dus la bucătărie să nu-l mai vadă și deodată a apărut bunica ei moartă cu o tavă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sistemul a făcut tot ceea ce era posibil pentru a-l distruge. Atitudinea sa demnă a fost prezentată În ziare ca pasivitate, privirea-i fixă a fost filmată astfel Încât să ofere luciri de aroganță, iar umerii căzuți, o dovadă de certă culpabilitate. Pe măsură Însă ce timpul trecea, acuzațiile se prăbușeau la picioarele sale ca niște ciocănitori care avuseseră neinspirata idee de-a găuri un stâlp de beton, iar Împricinatul a Început să le apară tuturor În adevărata sa măreție. Părea invulnerabil
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care s-a instalat. Nu i se aude respirația, privirea nu poate fi localizată, îmi dau seama că, de fapt, nu se uită la mine sau nu mă vede. Orbitele par scobite adânc, telescopice dioptrii fumurii. O cercetez cu o culpabilitate absurdă. Aștept să scoată țigările : să ceară un foc, să aibă nevoie de o carte, să i-o pot întinde, să-mi ceară să închid sau să deschid ușa, ferestrele, să mă întrebe dacă nu călătoresc și eu spre același
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mă umple de nervi „sinceritatea“ lui când descrie raporturile cu soția. Într-o zi, călătorește undeva cu ea În tren, Îi place un tânăr din compartimentul apropiat, Întinde mâna pe fereastră, Îl atinge pe acesta și are sentimentul unei mari culpabilități; e mult fariseism aici, se vede de la distanță că jurnalul este scris (sau, mai precis, „ținut“) În vederea publicării. (luni) Nu mă Înțeleg cu asistentul M.Z.; ne cere să-i conspectăm toată bibliografia: bine, dar eu am toate cărțile deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi publică, afară de cazurile cînd interesul minorilor cere să se procedeze altfel sau cînd procesul se referă la diferende matrimoniale ori la tutela copiilor. 2. Orice persoană acuzată de comiterea unei infracțiuni penale este prezumata a fi nevinovată cît timp culpabilitatea să nu a fost stabilită în mod legal. 3. Orice persoană acuzată de comiterea unei infracțiuni penale are dreptul, în condiții de deplină egalitate, la cel putin următoarele garanții: a) să fie informată în cel mai scurt termen, într-o
EUR-Lex () [Corola-website/Law/188208_a_189537]
-
aduse la cunoștința publicului, au fost citite în bisericile sătești etc. Dispozițiile citate considerau „ca o crimă de sălnicie publică toată dăunarea sau jăgnirea precugetată cu ră voință a telegrafului”. Pedepsele variau între 6 luni și 4 ani, după gradul culpabilității. A urmat apoi, în februarie 1855, punerea în aplicare a regulamentului „pentru corespondența telegrafică”. Telegramele considerate ca prejudiciabile legilor și siguranței statului sau moralei nu erau primite. Telegramele se scriau numai în limbile engleză, franceză sau germană. Taxa se stabilea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
face trimitere la criza spirituală prin care trece Sofia, la pierderea credinței în Dumnezeu și la dorința ei de a-i aduce, din răzbunare, o ofensă supremă. El exprimă de asemenea dorința refulată pe care i-o trezise Dürrfeld, intensa culpabilitate pe care o simțise atunci, și care fusese reactualizată, amplificată în lagărul de concentrare de sentimentul ei că, lucrând pentru Rudolf Höss, făcuse un pact cu diavolul... În ceea ce privește acordurile de Bach sau "cantata tragică", acestea vin să sublinieze, asemenea unui
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
totuși, straturile umanului "sine", "eu" și "supraeu". Cel mai important, psihanaliștii arată că trupul și sexualitatea nu sunt în ele însele detestabile. Că mai curând reprimarea sistematică, încrâncenată a sexualității este cea care dă naștere nevrozelor, perversiunilor și sentimentelor de culpabilitate. Freudo-marxistul Wilhelm Reich mai ales, la care face referire Leslie, joacă, pe planul moravurilor, un rol eliberator. Căci el își propune, mergând pe linia lui Sigmund Freud și devansându-l pe Herbert Marcuse, să pună în lumină traumele provocate de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
s-au soldat cel mai adesea cu declarații vagi și cu false confesiuni destinate să-i dezvinovățească pe autorii lor și să lase să planeze neliniștea îndoielii. Unul cîte unul, prezumtivii vinovați au fost eliberați. Dezinformarea generează tulburare și uniformizează culpabilitatea sau victimizarea tuturor. Cea mai mare incertitudine privește gradul de participare și intențiile puterilor străine, URSS și Ungaria, implicate indirect în căderea regimului. Unii analiști au mers pînă la a construi povestea unei lovituri de stat în întregime organizată de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
First Blood). Toate aceste tentative cinematografice de a depăși "sindromul Vietnam" prezintă Statele Unite și pe soldatul erou american victorioși de această dată, manifestînd astfel simptomul incapacității de a accepta înfrîngerea. Ele mai oferă o compensare simbolică a pierderii, rușinii și culpabilității, prezentînd Statele Unite ca "forță a binelui", victorioasă, în vreme ce dușmanii săi comuniști apar ca întrupări ale "forțelor răului" care în această versiune suferă o binemeritată înfrîngere. În aceste fantezii cinematografice, numai "dușmanul" întreprinde acțiuni reprobabile, în vreme ce americanii apar ca virtuoși și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
unui grup de atomi, la un nivel de energie foarte înalt. Cu o mențiune: trebuie să cunoaștem mai întîi legile grupurilor umane. Să nu ne adresăm, așadar, comprehensiunii, ci sentimentelor lor de iubire sau de ură, de răzbunare sau de culpabilitate. În loc să le trezim inteligența, mai bine le-am deștepta memoria. Căci în prezent oamenii recunosc mai puțin direcțiile viitorului decît urmele trecutului. Ei percep nu atît ceea ce se schimbă, cît ceea ce se repetă. Oricine-ar dori să-și guverneze semenii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sa. Nimeni nu mai este tată, deci toți au devenit tați. Din individuală, paternitatea a devenit colectivă. Cu timpul, îi este uitată brutalitatea, lumea își amintește doar de trăsăturile lui pozitive, de ceea ce era bun în viața de odinioară. Adăugîndu-se culpabilității, nostalgia copilăriei potolește ura și temperează criticile. Încet-încet, apare atracția față de cel dispărut. Detestat cît timp trăia, acesta este iubit în efigia lui, în amintirea-i. În cele din urmă, este divinizat. În jurul lui, ia naștere o religie, mai exact
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
interzis de tată, frații își interzic în prezent din proprie voință, în virtutea acelei "supuneri retrospective", specifică unei situații pe care psihanaliza ne-a făcut-o cunoscută"471. Tatăl devine vocea conștiinței, bîntuită de amenințări și de aduceri aminte ale unei culpabilități ce nu poate fi ștearsă de nimic. Cînd proclamă, la fel ca și eroii lui Schiller, locuitorii din munții Elveției care și-au ucis tiranul: "Vrem să fim un singur popor de frați", vocea răsună din adîncuri: Sînteți un popor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în acele îndepărtate timpuri, pentru omorul comis împreună, cu înverșunarea lui Marc Antoniu urmărindu-i pe Brutus și pe ceilalți conjurați, cu violența lui Stalin, umilindu-și și apoi exterminîndu-și tovarășii din timpul Revoluției. În acest fel, se leapădă de culpabilitatea cu care-i împovărează, ucide în față orice veleitate întru dobîndirea lui cum se întîmplase cu adevăratul tată. "Trebuie să spunem, susține Freud, că o dată revenit la drepturile sale după ce a fost răsturnat, tatăl se răzbună cu cruzime pentru înfrîngerea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Mult mai tîrziu, Biblia a făurit o figură compozită în care cei doi se contopesc. Ea anulează astfel urmele uciderii tatălui reînviindu-l prin cel-ce-i-ține-locul, ca și cum ar fi existat un singur Moise. Prin chiar acest fapt, ea șterge motivele de culpabilitate ale evreilor față de el și îi eliberează de remușcări. Iată ceea ce ar fi ascuns de Vechiul Testament și Freud crede a fi dezvăluit. Știm, pe de altă parte, că orice resurecție de imago comportă un travaliu al celui vechi, dat uitării
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]