4,021 matches
-
grup (cazul lui Șt. O. Iosif și Goga, dar chiar și al lui Agârbiceanu care a fost mai bine prizat la Viața Românească, unde activa și a făcut carieră G. Topârceanu. Gala Galaction, prozator de extracție rurală, dar din „clasa cultă", este un sămănătorist, când el s-a format mai ales pe seamă proprie, dar și sub influența lui Macedonski, asemeni prietenilor săi T. Arghezi și N.D. Cocea cu care e ușor să vezi cât de mult se diferențiază. Oare vreun
Ce e de făcut... și ce nu e by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/6015_a_7340]
-
anotimp sau obicei. Rezultând din interacțiunea amabilului Hubert Pernot cu „profeticul” Nicolae Iorga, aceste înregistrări s-au dorit a fi mai degrabă reprezentative decât autentice. Ele s-au făcut atât cu subiecți proveniți din mediul popular, cât și cu subiecți culți (folcloriști ca Tache Papahagi, Al. Vasiliu, Gh. Madan, Sabin Drăgoi, Mihail Vulpescu). S-a dorit reprezentarea tuturor regiunilor locuite de români, dar acest deziderat nu a putut fi integral atins. Sunt bine reprezentate regiuni ca Muntenia, Oltenia, Transilvania sau sudul
O pagină inedită în relațiile literare româno-franceze by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5959_a_7284]
-
Hubert Pernot îl surprinde, oarecum fără voia ei - cred, însă, că nu fără voia lui Iorga, „patronul” din umbră -, este remarcabil: bogăția și diversitatea folclorului românesc la 1928. În plină epocă modernă, creația folclorică este încă vie și activă, contaminările culte rămân neglijabile, iar iradiația culturii populare depășește cu mult sfera civilizației tradiționale (lumea satului românesc), atrăgând în cercul ei spirite cultivate, cu origini urbane și un nivel de educație artistică foarte înalt: Sabin Drăgoi, Mihail Vulpescu ș.a. Din acest motiv
O pagină inedită în relațiile literare româno-franceze by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5959_a_7284]
-
Chatwin, Dârele cântecului. Scriitorul englez străbătuse mari întinderi din Australia urmând drumurile cântecului, marcate vizibil doar de gropile de apă indispensabile supraviețuirii în deșert. Harta imaterială poate fi reconstituită numai prin cântecele transmise din generație în generație: în același timp cult al înaintașilor, sistem de cadastru, rețea de căi ale trocului, hartă a ginților, sistem de tratate de colaborare, baza bazelor vieții, labirintul de linii fictive avea să fie și una dintre principalele cauze ale refuzului indigenilor - fatal pentru foarte mulți
Din guugu yimithirr cetire by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5966_a_7291]
-
grație unei incompatibilități constitutive. Pe scurt, a filosofa nu e o calitate inerentă omului, adică o pleașcă democratică menită a ne încununa noblețea și a ne dovedi că toți sîntem egali. Omul în genere e o ființă stupidă fără apetențe culte, și doar mediul privilegiat sau talentul orb reușesc să-l scoată din matca mediocrității colective. Ce se întîmplă astăzi sub unghiul îndobitocirii generale e atît de grăitor că a vorbi despre rostul terapeutic (universal) al filosofiei e o inexplicabilă eroare
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
clasică. Că este vorba de poezii populare, ca Mugur, mugur, mugurel (reprodus de Pann în varianta erotică, nu în cea eroică a pandurilor lui Tudor Vladimirescu), de folclor urban, ca Mult mi-e ibovnica mică, ori de reproduceri din autori culți, ca Un păstor tânăr, frumos la față (de Bolintineanu), îndrăzneala autorului se reduce întotdeauna la polivalenta sugestie. Pann se simte bine, de fapt, în morala clasică a eroticii populare - rurale sau urbane, deosebirea e încă mică la 1850 -, ce predomină
Anton Pann și Ars amandi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6260_a_7585]
-
nu a fost încă stabilită, însă reprezentanții poliției americane au exclus ipoteza unei crime. Yvette Vickers, desemnată Playmate a lunii iulie în anul 1959 de către editorii revistei Playboy, a jucat și în câteva filme de categoria B, precum comedia SF cult "Attack of the 50-Foot Woman" (1958) și "Attack of the Giant Leeches" (1959).
Cadavrul unei foste starlete Playboy, descoperit la un an de la deces- GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/60685_a_62010]
-
Măceșaru avînd o blîndețe congenitală care îl contraindică pentru răsturnările de destin. Alții, în locul lui, ar fi recurs la soluția crîncenă a spiritului de frondă, aplicînd rețeta cutezanței exotice: vrînd să se afirme și neputînd s-o facă în manieră cultă, ar fi preferat expresia licențioasă și sămînța de discordie, sperînd într-o afirmare prin contrariere scandaloasă. Într-un cuvînt, ar fi devenit vulgar cu premeditare și extravagant din lipsă de conținut. Nu acesta e cazul lui Ciprian Măceșaru, puține fiind
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
scriere emblematică pentru scriitor. E o proză submediocră, total neverosimilă ca epică, dar încă de la primele fraze ea arăta clar în ce consta noutatea prozatorului abia apărut. Paralel cu nuvela, tînărul debutant a practicat de la început specia hibridă a basmului cult, pe teme exotic-folclorice, o producție vastă și destul de fadă, care a oferit din abundență material de parodie. Debutul primelor sale proze arată astfel: „D-a stînga rîului Doamnei, razna de satul Domnești, să vede o casă, albă ca laptele, cu
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
El însuși desenator și acuarelist de talent, Delavrancea „pictează prin cuvinte" în această primă proză notabilă, un fel de tablou în tonuri impresioniste: casele, pădurile, obiectele și cerul compun o armonie strict picturală. Palatul de cleștar arată în ce măsură pretextul basmului cult servea la Delavrancea pentru fantezie epică și metaforism dezlănțuit. Deoarece atenția se fixează și aici asupra cuvintelor, asupra sintagmelor neobișnuite, istoria relatată de basm ajunge să fie total indiferentă. Prin scriitura picturală și metaforică, prin sintaxa cu totul personală, Delavrancea
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
De mine... " (Actul I, scena 5). Simptomatic, Delavrancea lasă piesa să plutească în ireal; teatrul simbolist, pe care autorul nu arăta să-l fi cunoscut, devine prezență discretă, iar drama istorică începe să poarte semnele modernității. In acest basm dramatic cult (mult mai convingător decît naivele basme în proză), lupta se dă, schematic, între buni și răi; victoria va aparține binelui, deși eroul suprem trebuie în final să moară. Pe istoria, în principiu, atent reconstituită documentar, autorul brodează de fapt o
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
foarte înalt - și cel plasat foarte jos. Explicația fenomenului stă, în bună măsură, în istoria culturală a limbii române: unele cuvinte și expresii, curente în limba veche (în scrierile-reper: texte religioase, istorice, de ceremonial etc.) au fost înlocuite în uzul cult de sinonime (mai ales de împrumuturi latino-romanice), continuând totuși să circule în limba populară. În cazul sintagmei fără număr, concurentul victorios a fost tot un cuvânt vechi, din aceeași familie: derivatul nenumărat, devenit azi o formă frecventă de a caracteriza
Fără număr by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6309_a_7634]
-
reflecția și aventura din romanul Dublinesca al scriitorului spaniol Enrique Vila-Matas (n. 1948), apărut în 2010 la editura barceloneză Seix Barral. Protagonistul, un alterego al autorului, este editorul Samuel Riba, care face parte din „stirpea tot mai rară a editorilor culți, literari” și se află la capătul unei cariere dedicate cărților, lecturii și scriitorilor. Pensionarea îi creează o acută senzație de „sfîrșit de epocă și sfîrșit de lume”, astfel încît se vede pe sine ca „ultimul editor”. Deși a publicat pe
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
în toaletele liceelor” (ziare.com). Un mesaj publicitar pare a folosi cu intenție glumeață lărgirea de sens: „Pe timp de criză, investește în distracție!” (inoras.ro). Verbul latinesc investire „a îmbrăca” stă la originea tuturor formelor moderne discutate, ca împrumut cult; în română, verbul a fost și moștenit: în textele vechi, apare a învește, cu participiul învăscut și sensuri proprii și figurate legate de „a îmbrăca”: „Domnul în dulce frămseațe se învești” (Coresi); „înveaște-l cu arma milii tale” (Dosoftei), apud Dicționarul
Investiții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5244_a_6569]
-
prima jumătate a secolului al XX-lea (Candrea, Șăineanu) ea e neechivocă: a investi apare și cu sensul „a pune în posesiunea unui titlu, a unei demnități”. „Românizarea” a învesti, care s-a produs doar la un sens al împrumutului cult, probabil pentru că acesta a părut mai legat de vechiul verb a învește, e deja prezentă în Mic dicționar ortografic (1953), a fost susținută de Al. Graur (de exemplu în Dicționar al greșelilor de limbă, 1982, ediție nouă 2009) și s-
Investiții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5244_a_6569]
-
conturului personal, ceea ce e un alt fel de a spune că o analiză de excepție creează imaginea autorului pe care pretinde a-l comenta. În această privință, cazul autorului din Humulești e fascinant. Anticipînd, deși Creangă nu e un autor cult, cazul lui e o problemă de filozofie cultă, depășind marginile unei chestiuni de judecată estetică. Căci diaconul răspopit, al cărui nimb auctorial are un farmec pentru care ar trebuie să-l invidieze mai toți clasicii noștri, diaconul acesta ridică trei
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
a spune că o analiză de excepție creează imaginea autorului pe care pretinde a-l comenta. În această privință, cazul autorului din Humulești e fascinant. Anticipînd, deși Creangă nu e un autor cult, cazul lui e o problemă de filozofie cultă, depășind marginile unei chestiuni de judecată estetică. Căci diaconul răspopit, al cărui nimb auctorial are un farmec pentru care ar trebuie să-l invidieze mai toți clasicii noștri, diaconul acesta ridică trei teme de reflecție: legătura dintre talent și erudiție
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
Creangă, produc o vie insatisfacție intelectuală. După 40 de ani nu mai poți chicoti delectîndu-te cu pătăraniile lui „Nică a lui Ștefan al Petrei“ sau cu aluziile licențioase ale lui Moș Nichifor Coțcariul. În schimb delectarea vine tocmai din comentariile culte făcute pe seama lor. Critica în marginea lui Creangă e mai valoroasă decît opera lui. În această privință, cartea lui Eugen Simion se citește cu plăcere și folos intelectual. Pentru Eugen Simion, Creangă e un moralist de tip clasic, care nu
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
de la Muskverein. "Filarmonica din Viena anunță oficial că, pentru prima dată în istoria de 74 de ani a Concertului de Anul Nou, înaintea celui de-al doilea bis, tradiționalul An der schönen blauen Donau, milioanele de telespectatori ale acestui show cult ce are loc la fiecare 1 ianuarie vor putea să-și ureze La mulți ani prin intermediul rețelelor de socializare! Toată lumea este invitată să-și felicite prietenii, familia și apropiații grație acestei transmisiuni mondiale, mesajele de Anul Nou fiind proiectate în
Premieră la Concertul de la Viena de Anul Nou: Cum poți ura "La mulți ani!" global by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/52832_a_54157]
-
răspund obiecțiilor venite din tabăra opusă. Rezultatul este o carte vie al cărei nerv polemic se transmite citiorului prin contagiune înceată, de unde și imboldul de a compara ideile din curiozitatea de afla cărei categorii aparții tu însuți. Cum autorii sunt culți și bine așezați în lumea științei, deosebirea dintre ei nu se face prin prestanță de nuanțe, ci prin prăpastie de premise. Ce-i distinge e dispoziția de bază pe care viața le-a întipărit-o în suflet. Toți au un
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
evocă „prospețimea”) și încă mai puține pentru albastru: „albastru, vînăt, mieriu sînt practic inexistente în comparație” (p. 157). Constatarea ar părea să fie contrazisă de unele exemple („avea ochii ca cicoarea...”), dar e posibil ca tocmai acestea să urmeze modele culte și să reprezinte folclorizări târzii. Comparațiile populare intră, așadar, în opoziție cu analogiile serioase și banale din literatura cultă, în formele ei mai originale sau mai clișeizate, în care ochii albaștri sunt ca marea, cerul etc., iar cei verzi ca
Zamă de pește by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5304_a_6629]
-
ar părea să fie contrazisă de unele exemple („avea ochii ca cicoarea...”), dar e posibil ca tocmai acestea să urmeze modele culte și să reprezinte folclorizări târzii. Comparațiile populare intră, așadar, în opoziție cu analogiile serioase și banale din literatura cultă, în formele ei mai originale sau mai clișeizate, în care ochii albaștri sunt ca marea, cerul etc., iar cei verzi ca smaraldul, jadul, iarba - sau tot ca marea. În comunicarea curentă actuală, asocierea ochilor cu zama de pește nu pare
Zamă de pește by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5304_a_6629]
-
în lumea de azi. De fapt, în Serenela Ghițeanu întîlnești forma aparte a unei pasiuni literare de tip degustător, adică genul de intelectuală predispusă mai curînd să guste un text decît să-l creeze. Recenzenta savurează literatura, nu o produce. Cultă și înzestrată cu o sensibilitate de tip melodic - acea sensibilitate care face ca un om să se bucure de prozodia și sintaxa unei limbi -, autoarea scrie fără emfază și fără orgolii ascunse, din bucuria pe care i-o dă întîlnirea
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
ai fi dorit ca autoarea să fie mai virulentă, mai arțăgoasă, mai bătăioasă în pornirea de a judeca autori. Dar Serenela Ghițeanu stă sub fatalitatea naturii sale: o generozitate caldă care atenuează asprimea verdictelor de gust. În totul, o scriitoare cultă și rafinată, cu un simț sigur al calității literare, căreia îi lipsește cruzimea în aprecieri și talentul în expresie.
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
indignarea, pofta de lovi, de aici arguția de catifea a cuvintelor sale. Chiar și atunci cînd disperă, Vălcan își diluează deznădejdea în prețiozități speculative, tensiunea emoției risipindu-se în arborescență narativă. Proza lui rămîne la o tonalitate minoră, de giumbușlucuri culte hrănite de o erudiție savantă. Și mai e o cauză a impresiei de non-beligeranță pe care o lasă: intuițiile lui sînt abstracte, nu vitale. Autorul se simte bine printre cărți, nu printre oameni, cultura atrăgîndu- l mai mult decît realitatea
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]