1,180 matches
-
cu ordonanța care rămăsese la dispoziția ei, să-l îndemn să se întoarcă acasă. Nu cred ca eu să fi fost factorul determinant, dar până la urmă taică-meu s-a întors în sânul familiei lui. Relațiile mamei cu cele două cumnate au rămas în aparență amicale, dar de atunci încolo am simțit mereu că - afectiv - s-a rupt ceva între ea și aceste femei, pe care eu le iubeam și n-am fost împiedicat să continui să le iubesc. Marea prietenie
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și Maria Magdalena, chemată pe nume de Isus. Cazul al doilea: de ce Maria Magdalena stă chiar lângă Isus, ținându-și capul pe pieptul Lui? Pentru că, răspunde autoarea, Isus și „ucenica iubită” sunt rude foarte apropiate, Maria Magdalena fiind nepoata ori cumnata Fecioarei Maria (se invocă 19,25-26). Scena va fi invocată, drept argument, și pentru punctul 3. 2. Anonimatul se explică prin faptul că avem de-a face cu o femeie, prost văzută În anturajul masculin al lui Isus, mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Nu mai încăpem în casă; suntem așa de mulți: eu, tovarășa cu care m-am însoțit și care-i destul de grasă, mulțămesc lui Iehova; unsprezece copii, nu fie de deochi, unii destul de mari, iar alții care țipă-n leagăn; două cumnate, mama nevestei mele și niște nepoți, copii ai acelor cumnate... Nu știu ce să fac cu atâta lume: unii pe paturi, alții pe cuptor, alții pe subt pat, cei de țâță aninați în grindă... Îți spun drept, țadic, că am o soartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tovarășa cu care m-am însoțit și care-i destul de grasă, mulțămesc lui Iehova; unsprezece copii, nu fie de deochi, unii destul de mari, iar alții care țipă-n leagăn; două cumnate, mama nevestei mele și niște nepoți, copii ai acelor cumnate... Nu știu ce să fac cu atâta lume: unii pe paturi, alții pe cuptor, alții pe subt pat, cei de țâță aninați în grindă... Îți spun drept, țadic, că am o soartă mai rea decât aceea care se cuvine unui goi necredincios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Când Turcii cunosc că au fost înșelați, îi omoară cu buzduganele. (?) (nu mor atunci, ci pe urmă, din răni și chinuri) Mai întăiu și mai întăiu: Cap. I tânăra nevastă a lui Simion naște un băiat asistată de soacră și cumnată etc. Obiceiuri la naștere. Manole Păr-Negru e mare comis. Simion comis la Timiș. Toma Priceputu. Acuma vreau să vă spun că într-o zi una alta iasta ceea, mă întâlnesc cu comisul Manole Păr Negru. Trebuie să știți domniile voastre una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vaca la păscut, conform zicalei "unde merge mia, merge și suta", iar Joiana neridicându-mi mari probleme logistice, fiind, ca mai toate semenele ei, docilă. Paharul avea să se umple când șeptelului i s-a adăugat un purcel, proprietate a cumnatei. Acesta, porc din fire și născare, mă alerga pe câmp toată ziua, smulgându-și priponul și neavând astâmpăr nici un moment. Așa că, după câteva zile de "maraton" în urmărirea "bestiei", mi-am prezentat "demisia", gândind că dacă breasla ciobanilor a pierdut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
politică" înainte de 23 August 1944, de "arestați sau condamnați" de "plecați în străinătate", de "eventuale contacte în străinătate" etc., nefiind omis nimic din biografia ta și a neamurilor. În cazul meu, cu 7 frați și surori, respectiv 7 cumnați și cumnate, cu o liotă de unchi, mătuși, veri, verișoare, nepoți și nepoate din familiile mamei și tatii, completarea formularelor era o muncă de Sisif. Noroc de faptul că în urmă cu ani, la intrarea în facultate îmi făcusem cu destulă acuratețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
muncă de Sisif. Noroc de faptul că în urmă cu ani, la intrarea în facultate îmi făcusem cu destulă acuratețe științifică, de ucenic în ale istoriei, un "arbore genealogic", ce creștea an de an falnic pe măsura apariției unei noi cumnate, nepot, nepoate, cuscre etc. și care, cu ajustările de rigoare, îmi ușura munca. Mi-am dat seama totodată din timp că, de la an la an, de la formular la formular, datele și informațiile trebuiau să fie aceleași, orice "schimbare" de text
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
se spăla chiar și noaptea și purta tot timpul câte două perechi de pantofi cu talpă dublă. Cu toate aceste precauțiuni, era imposibil să șezi alături de el într-o trăsură închisă; am avut o dată de îndurat acest chin, ca și cumnata mea, revenind de la Morfon taine. Ei bine, așa cum îl înfățișez, Domnul Le Pelletier avea cele mai mari pretenții în ce le privea pe femei și nu credea că, pentru ele, se găsește pe lume om mai primejdios decât el. Nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
altfel încă o dată în desfășurarea povestirii, la distanță de cincizeci de pagini de la acest episod, în capitolul „Povestire despre mama mea”. Este momentul în care, personajul central, devenit rasofor cu numele de Platon, la Lavra Peșterilor din Kiev, primește vizita cumnatei sale care îi dă vești despre mama rămasă acasă. La aflarea veștii fugii sale de la Academie și a intrării sale în mănăstire, mama cade într-o atât de cumplită deznădejde încât încearcă să se sinucidă prin înfometare. Având însă viziunea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în mănăstirea Sfântului Acoperământ de lângă satul Ladyna, astăzi cartier al orașului Poltava, unde se aflau deja călugărite la acea dată, sora sa, monahia Agapia, și mama sa, deci mătușa și bunica lui Paisie. Această povestire apare în text prin graiul cumnatei, prin redarea vorbirii directe așadar, și este străbătută de același ton liric și fior de sensibilitate care au caracterizat și scena despărțirii din apropierea Reșetilovkăi. Ritmul este foarte lent, iar detaliile abundente. Apar laolaltă rudele care se instalează în casă, încercând
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
un deznodământ întunecat. Este singura dată când în textul Autobiografiei apare viziunea, se deschide poarta spre supranatural. O formulă foarte atipică față de tot restul textului și pe care de fapt, autorul are grijă să o și izoleze, atribuind-o altcuiva, cumnatei sale, și punând-o în rama povestirii în povestire. Ea se și întitulează de altfel „Povestire despre mama mea. Ce s-a întâmplat după plecarea mea de la ea.” și se termină prin cuvintele „Până aici povestirea despre mama mea.” În
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și a sănătoasei judecăți. Departe deci, de a subscrie la pretenția accesului la supranatural, personajul-narator își păstrează distanța față de acest episod, căutând un narator-secund care să-și asume toată responsabilitatea pentru cele povestite și pe care îl găsește în persoana cumnatei sale. Din spațiul acordat povestirii, ca și din multitudinea detaliilor, trăsături caracteristice și pentru relatarea ultimei întâlniri cu mama sa în Poltava, ne dăm seama de un sentiment de vinovăție care răzbate printre rânduri și pe care, probabil, Paisie Velicikovski
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
să nu-ți poată da explicații amănunțite. Audiența pare încremenită, purtată într-un vis frumos, un vis cu oameni eleganți, cu vorba aleasă, cu purtări delicate. Apoi omul se ridică și pleacă. L-ai întâlnit la petrecerea de Revelion a cumnatei. Vrei să știi, cine e, cum îl cheamă pe omul acesta? Nimeni nu-ți poate răspunde exact, e un amic al nu știu cui, de fapt nimeni nu-și mai amintește nici cine l-a invitat, darămite cum îl cheamă. Într-un
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și fratele Bârză H. Alaiul În drum spre biserica satului Nuntași (de la dreapta spre stânga): Tanti Ana, verișoara Viorica, mireasa, mirele, Nuți Chisăliță, o prietenă Cele două familii, dreapta, Tata, Mama, În fața ei Marcela și Nitu, Mătușa Anghelina, Tata socru, cumnata Elena În seara zilei de 27 ianuarie am părăsit satul natal și ne-am luat zborul spre cuibușorul nostru bucureștean. Ne aștepta o nouă viață, cu urcușuri și coborâșuri, cu zile bune și zile rele, peste care uniți ca În
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
făcut rodajul mașinii și În vara lui 1968 am făcut prima cursă mai lungă: IașiAxente Sever, prin pasul Oituz. Înger păzitor mi-a fost Corneluș, căci Milly plecase cu câteva zile mai Înainte prin București, ca s-o primească pe cumnata Aneta, venită În vizită din Detroit (SUA). Ne Întâlneam cu toții În Axente -Sever. Drumul a fost perfect până În Bacău, unde, când să intru Într-o parcare pentru câteva minute de odihnă, am simțit pentru o fracțiune de secundă “fuga volanului
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
am parcurs “ca la carte”, ajungând cu bine În Axente -Sever. Intrasem În rândul șoferilor amatori. În zilele următoare am vizitat orașele Mediaș, Sibiu, Blaj și apoi din nou un drum mai lung pe ruta Axente SeverBucurești -Constanța, Însoțit de cumnata Aneta. Cumnata Aneta Olteanu și soțul ei Harry Totul a decurs normal, doar la Înapoierea din Constanța, Într-o dimineață cu mâzgă pe șosea am mai primit o nouă lecție de conducere auto. Știam că pe un asemenea drum “nu
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ca la carte”, ajungând cu bine În Axente -Sever. Intrasem În rândul șoferilor amatori. În zilele următoare am vizitat orașele Mediaș, Sibiu, Blaj și apoi din nou un drum mai lung pe ruta Axente SeverBucurești -Constanța, Însoțit de cumnata Aneta. Cumnata Aneta Olteanu și soțul ei Harry Totul a decurs normal, doar la Înapoierea din Constanța, Într-o dimineață cu mâzgă pe șosea am mai primit o nouă lecție de conducere auto. Știam că pe un asemenea drum “nu se calcă
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
pe șosea și cum am oprit-o pe Marița cu spatele În șanț. M-au felicitat șoferii care m-au văzut cum am dirijat mașina, dar totul a fost instinctiv și inima Îmi era gata să-mi sară din piept. Cumnata Aneta mai trecuse prin asemenea momente și.... totul este bine când se termină cu bine. Conducând zilnic, Încet, Încet mi s-au fixat reflexele și n-am mai trecut prin emoțiile Începutului. Am folosit-o pe Marița zilnic vreo 13
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
o Întinsă grădină de legume de cea mai bună calitate. Un tânăr libertinist urcat pe o motocicletă a aruncat-o Într-o seară În șanțul de pe marginea șoselei În dreptul Cetății săsești În timp ce mergea de la Turica spre casă. A salvat-o cumnata Mariana și apoi Marcela, Lia și Milly. Au adus-o În rând cu lumea, dar vârsta și-a pus amprentele. Ultimii ani au fost un adevărat “drum al Golgotei” pe care l-a parcurs cu nenumăratele poticniri și rugăminți spre
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
la unul din acești medici acasă, până la vindecare. După un an, prinsă într-o razie având manifeste asupra ei, Irina a fost trimisă într-un lagăr din Germania, unde a fost exterminată. Tot așa Maria, soția pictorului Erco Bercovici și cumnată a profesorului dr. Vasile Mârza, în urma unei arestări a făcut o depresiune nervoasă gravă; tratată sumar de noi, ea a trebuit să fie dusă afară din Paris. Prin legăturile prietenilor noștri francezi și cu ajutorul unui abate, Maria a putut să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
singură-singurică prin tot Galațiul până s-a întors victorioasă. Găsise pantofi albi! De aceea, după terminarea cercului, l-a luat în primire pe director: - Cine a fost cea mai frumoasă acolo? Iar directorul deși puțin amărât că prea îi imputa cumnata, coana preuteasă, că mă lasă să am cam multe inițiative deși el este directorul, i s-au luminat ochii a zâmbet: - Păi cine să fie? Domnișoara noastră! și zâmbea fiindcă micuța lui fiică, Melania, îi făcuse o mare surpriză. În
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Campionatul avusese loc cu câteva seri înainte și noi am asistat doar la momentul de adunare a participanților, veseli, gălăgioși și lipsiți de griji. Deci după ce-am făcut câteva partide, formând doua echipe, Giusepe cu Liviu și eu cu cumnata lui, câștigătoare fiind noi, femeile, pe la 23. 30 am revenit la Sant Antoni, plini de emoții în legătură cu vizita planificată pentru ziua următoare. Miercuri ne-am trezit la 6.20 și la 7 fix eram în mașini. Am trecut
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Fata era de frumuseță rară și harnică și foarte vrednică. Dar Iliescu a fost nebun și în câțiva ani a murit. Iliescu a fost cumnat cu vestitul preot Ioan Cojan de la Măgirești. Și preotul Cojan, mi-a spus de soarta cumnatei sale. Am învățat aproape 7000 de cuvinte germane. Și-am rămas numai cu un proverb german: "Was du heute kannst besorgen, dass verschiebe nicht auf Morgen". Am văzut elevi din clase mai mari jucând dansuri frumoase; m-am prins și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
la fiul său Preotul Virgil C.Tacu și cu Eugenia mea erau fiicele preotului Mihai Vasiliu din satul Boboești comuna Pipirig județul Neamț. Tacu îi mort din 1957 Februarie 25. Deși era ficior de gospodar, n-a avut croială gospodărească. Cumnata Maria ducea greul gospodăriei. Lui i-a plăcut să citească nopți întregi, citea diferite cărți și romane și fuma. A venit bolnav din războiul din 1916-1918. A luat parte la toate luptele din cei doi ani și n-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]