4,322 matches
-
Mma Makutsi în problemele domnului Letsenyane Badule, domnul J.L.B. Matekoni, proprietarul service-ului Tlokweng Road Speedy Motors și, fără îndoială, unul dintre cei mai buni mecanici din Botswana, se hotărî să-și ducă copii adoptivi proaspăt dobândiți în oraș, la cumpărături. Sosirea lor acasă la el o pusese pe gânduri pe temperamentala lui menajeră, Mma Florence Peko, iar pe el îl aruncase într-o stare de nesiguranță și neliniște care adesea friza panica. Nu în fiecare zi aveai prilejul să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu ea, să o ajute să probeze rochiile pe care le alesese de pe stativ. Avea gusturi modeste și le alegea invariabil pe cele mai ieftine, insistând cum că astea îi plac cel mai mult. Băiatul păru mult mai interesat de cumpărături, își alese cele mai vesele cămăși pe care le găsise și i se puse pata pe o pereche de pantofi albi la care sora lui îl sfătui să renunțe pe motiv că erau absolut nepractici. Nu trebuie să-i cumperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
încântătoare de mai înainte, a fiului său stând în fața service-ului Tlokweng Road Speedy Motors părea să se împrăștie ca fumul. Îi apăru o altă imagine, a băiatului îmbrăcat la costum cu cămașă albă... Nu, așa ceva e imposibil. Își terminară cumpărăturile și se îndreptau spre esplanada din spatele oficiului poștal, când îi abordă un fotograf. — Vă pot face o fotografie, zise el. Chiar aici. Stați sub copacul ăsta, iar eu vă fotografiez. Pe loc. Chiar așa. O fotografie de familie reușită. — V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
zise el. Chiar aici. Stați sub copacul ăsta, iar eu vă fotografiez. Pe loc. Chiar așa. O fotografie de familie reușită. — V-ar plăcea? îi întrebă domnul J.L.B. Matekoni. O fotografie care să ne amintească de prima noastră zi de cumpărături. Copiii se luminară la față imediat. Da, vă rog, răspunse fetița, adăugând: N-am mai făcut niciodată o fotografie. Domnul J.L.B. Matekoni rămase stană de piatră. Fata aceasta, acum adolescentă, nu-și mai făcuse niciodată o fotografie. Nu avea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ani sau chiar mai mult. S-au schimbat vremurile. Așa ne place să credem, chicoti Mma Ramotswe, dându-i fotografia înapoi fetiței. Și-acum domnul J.L.B. Matekoni vă duce înapoi sau urmează să luați masa în oraș? — Am fost la cumpărături, lăsă domnul J.L.B. Matekoni să-i scape. Mai avem una-alta de făcut. — O să ne întoarcem acasă la dumnealui în curând, spuse fetița. Acum stăm la domnul J.L.B. Matekoni, acasă la dumnealui. Domnul J.L.B. Matekoni simți că-i sare inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și concertele s-au prelins în câteva instantanee pe care Evie n-o să le developeze decât în preajma Zilei Recunoștinței. Când ies, lumea e plină de culori după albul-pe-alb al spitalului. Ajunge până dincolo de curcubeu. Mă duc până la un supermarket și cumpărăturile mi se par un joc pe care nu l-am mai jucat de când era mititică. Uite toate mărcile mele preferate, toate culorile alea, French’s Mustard, Rice A Roni, Top Ramen, totul încercând să-ți rețină atenția. Atâtea culori. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
noastre cusute de sus până jos, cu litere dichisite de fetru alb. Fiecare gâlmoasă de la cadourile îndesate înăuntru. E dimineața de Crăciun și toți stăm în jurul bradului, tata pregătit cu briceagul pentru panglicile înnodate. Mama are o pungă maro de cumpărături și zice: — Înainte ca lucrurile să scape de sub control, hârtia de împachetat se pune aici, nu alandala. Mama și tata șed în balansoare. Eu șed pe podea în fața șemineului, cu șosetuțele lângă mine. Scena asta e-ntotdeauna la fel. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
câtă atenție i s-a acordat, i-am zis lui Evie, pun pariu că fratele meu a pus el însuși tubul ăla de fixativ în foc. Capitolul 25 Sari la o dată, nicăieri în mod special, doar eu și Brandy la cumpărături pe-o stradă principală cu magazine într-un orășel din Idaho, cu un angro Sears, un restaurant, o prăvălie cu pâine de-o zi și-o agenție imobiliară în care al nostru domn White Westinghouse a intrat să prostească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
numai făcea în așa fel încît să se audă în Vladia că ea se îngrijește de viața Vilei. Suspicios din fire, Radul Popianu nu credea pînă nu se convingea. Iar convingerea sa era evidența faptelor. Evident deci era că la cumpărături K.F. o întovărășea pe Sofie, lăsînd așa să se creadă că nu face decît un oficiu de însoțitoare, însă de cîteva ori Radul Popianu a aflat cu precizie că tot ce se cumpăra era comandat de K. F., că Sofie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
jumătate din câștiguri. La telefon, accentul lui Lenny îți spune ce zbor să iei, în ce cameră de hotel sau pe ce insulă privată te-așteaptă următorul client. Să nu râdeți, dar dezavantajul e că n-ai niciodată timp de cumpărături. Banii se adună grămadă. Uniforma ta e o haină de blană. Ca să te integrezi în lumea asta nouă, îți iei bijuterii de calitate din aur și platină. Îți menții coafura perfectă, părul mătăsos. Așteptând în holul de la Ritz-Carlton, mai vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sezonul ăsta s-au tot dus la curse de cai, la vernisaje și licitații, spunându-și că toți cei din Vechea Gardă socială sunt fie la dezintoxicare, fie în clinicile de chirurgie estetică. — C-o faci cu un cărucior de cumpărături sau cu un Gulfstream G550, spune Inky, e același instinct. Să fii mereu în mișcare. Să nu te lași prins de nimic. În zilele noastre, spune ea, n-ai nevoie decât de bani ghiată și una-două ajungi în Comitetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu toții și joacă șarade, și la un moment dat Packer strigă: — E cineva sub podul ăsta care să nu aibă măcar patruzeci de milioane de dolari? Și desigur se aude doar zgomotul traficului trecând pe deasupra. Mai târziu împing cărucioare de cumpărături printr-un peisaj industrial. Inky și Muffy împing un cărucior, în timp ce Packer și Cercetașul le urmează la o distanță. Și Inky spune: — Știi, credeam că singurul lucru mai rău decât a eșua în domnișoaragoste era a reuși... Spune: Eram atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Asta e mica lor tabără urbană. De-a v-ați ascunselea în câmp deschis. În văzul lumii. Nimeni nu e mai ușor de ignorat decât vagabonzii. Poți să fii și Jane Fonda sau Robert Redford, dacă împingi un cărucior de cumpărături pe bulevard în amiaza mare, purtând trei rânduri de haine soioase și mormâind înjurături pentru tine - nimeni n-o să te bage în seamă. Ar putea face asta pentru tot restul vieții lor. Cercetașul și Inky se gândesc să se înscrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
copil luat în custodie de către tribunal. Pentru fiecare copil neglijat plasat spre îngrijire într-o familie. La magazinul de jucării, Cora lua o maimuțică de pluș dintr-un coș plin cu animale ... dar era atât de singură în căruciorul de cumpărături. Așa că alegea și o girafă cu blăniță ca să-i țină companie. Apoi un elefant de pluș. Un hipopotam. O bufniță. La un moment dat, erau mai multe animale în căruciorul ei decât în coș. Iar animalele rămase acolo aveau ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ajutat să-și aranjeze casa. Deși el și-ar fi dorit o implicare mai profundă, Luana a păstrat o rezervă politicoasă, oferindu-i doar sfaturi de ordin estetic. Tânărul se aștepta ca ea să vină zilnic, să meargă împreună la cumpărături, să-și dea cu părerea și să aleagă ce-i place ei. I se părea firesc ca Luana să facă asta pentru că toate gândurile lui se învârteau, fără rezerve, în jurul ei. Pe fată o inhiba, în primul rând, singurătatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
năuci. Luana zâmbi. V-am surprins. Asta ar fi trebuit să facă oamenii noștri acum câteva minute. Voiam să spun că atunci când am răsturnat conținutul poșetei, jumătate din lucrurile aflate acolo erau bonuri de la diferitele supermarketuri la care îmi fac cumpărăturile. Căzute cu fața în jos, aspectul imaculat al fițuicilor mi-a dat o senzație de gol. Câtă hârtie irosită fără rost! Ce-ar fi să începem o campanie de publicitate pe aceste foițe care mișună în toate sacoșele, poșetele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de puțin cu el. Alți copii. Până și sunetul acestor vorbe Îi făcea rău. Timp de a proa pe un an nu avusese mai deloc de-a face cu alți copii. Îi Întâlnise În oraș, când mergea cu Karl la cumpărături, dar nu stătea niciodată să-i observe. Se lipea de Karl și ocolea privirile lor reci, neprietenoase. Când treceau În mașină, Îi vedea chirciți pe vine la marginea drumului, ferindu-se să nu le intre praful În ochi. Al teori
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
roșioară, îngrijită, cu o aluniță deasupra buzei. Era și ea om, nu? Avea dreptatea ei. La celelalte raioane întâlnite de-a lungul plimbării prin magazin, se feri să se mai atingă de ceva, deși vânzătoarele, de cum observau că avea o cumpărătură făcută, se umpleau de zâmbet și de amabilitate. Își simțea mâinile nesigure, lipsite de vlagă, parcă era după o boală sau după o noapte cu febră mare. Ajunse acasă istovită, o dureau îngrozitor pulpele și asta pentru că după multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
te iubesc, cea care înseamnă ceva și care e mai sus și care mă alină, și din parc ea pleacă spre stânga, ai grijă! spune în ziua aceea și eu mă uit după ea încă o dată. Mă duc grăbită cu cumpărăturile spre casă, pa, zic, mă întâlnesc cu Marius, nu-ți vine a crede, mă sună pe mine să-l duc la casting să dea probă, de parcă el nu putea să întrebe singur la telefon unde e. Ce stranii sunt toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
film, dar oare de ce mă sună pe mine, îi zic eu Prietenei mele care-i mai sus și care a luat-o din parc spre stânga, de ce nu-l suni pe colegul tău, ți-a fost dor de mine? Am cumpărăturile în mâini, apă, pui pentru câinele Ham, el mă așteaptă în fața balconului de la hotel cu rucsac în spinare, venise direct de la mare, culmea! au pus flori ăștia! De acolo, din balcon, prin ploaie vedeam chiar geamul garsonierei în care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
am vrut să renunț la slujba de la Victoria and Albert Museum. Nu eu am vrut să pierdem legătură cu prietenele mele, să nu mai merg la teatru, să nu mai vizitez galerii de artă și să nu mai ies la cumpărături ori de câte ori aveam chef. Toate astea le-am facut de dragul tău! Ca să-ți asigur liniștea sufletească. Să nu înnebunești. Și care mi-e răsplată pentru tot ce-am făcut? Distrugi totul dintr-un foc doar ca să-ți satisfaci vanitatea. Și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
prăbuși În ciuda eforturilor disperate dar și comice de a-și menține echilibrul, oricum precar pe acea porțiune a străzii unde o mână harnică măturase superficial zăpada. Stratul rămas, călcat În picioare de sutele de trecători grăbiți să ajungă acasă cu cumpărăturile de seară, se transformase În patinoar. Puțin a lipsit să fie strivit de un autobuz plin care aluneca grațios dintr-un trotuar În altul, spre Încântarea câtorva cheflii care Îl scoteau din minți pe șofer cu răsuflarea lor acră, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cruce. Mai ales. Doamne apără și păzește, bâigui Gheretă. Horacsek nu mai Înțelegea nimic. Adică nu știa unde Începe și unde sfârșește jocul ăsta. Era nedormit de două zile. Abia se Întorsese de la Nireghyhaza, unde Își făcea de o vreme cumpărăturile de Anul Nou după ce Își vindea propria marfă dusă În două sacoșe cât două credențuri, și iată-l Într-o vorbărie care Îi spărgea timpanele. Se pomeni strigând Dacă nu tăceți, borăsc! Gheretă și Zegrea muțiră. Barmanul rămase cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sentimentele care mă copleșeau erau cele de stânjeneală și de neputință; stupiditatea mea și-a situației în care mă aflam. Cum puteam să stăm acolo și să-i cer străinului ăstuia să mă ajute să recuperez întâmplările vieții? Pungile de cumpărături se rupseseră și toate lucrurile mele se rostogoleau pe pardoseală, iar eu alergam după ele, aplecându-mă și lovindu-mă și împiedicându-mă: Iertați-mă. Îmi pare rău. Iertați-mă. Ați putea să... Iertați-mă. De când mă trezisem pe podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Eram spărgătorul obosit care se oprise din furat ca să tragă un pui de somn scurt și, când se trezise, constatase că era deja dimineață. Aproape că mă așteptam să aud pe cineva deschizând ușa din față, intrând cu pungile de cumpărături în mâini sau cu o valijoară în care erau îngrămădite cele trebuincioase unei nopți petrecute altundeva, oprindu-se în prag, uitându-se la mine și țipând. Numai că... era casa mea. Casa lui Eric. Că-mi aminteam sau nu, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]