6,583 matches
-
supărat și numaidecît își îndulci vocea. Poetul Virgil Năsturel... sună frumos, nu?... Cînd ne vom vedea data viitoare, îmi reciți toată poezia? Da... cu plăcere... Dar, pînă atunci... aș vrea să-ți pun și eu o întrebare. Întreabă-mă! izbucni curioasă Ilinca. Și fără să aibă un motiv special, fața ei se înroși toată. Virgil însă nu observă acest fapt și trecu direct la problema care-l frămînta de mai multe zile. N-ai vrea să... adică nu... vreau să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
neagră, care putuse speria în asemenea hal pe toți membrii expediției. E un li-liliac, frate! reuși el să pronunțe, în sfîrșit, denumirea exactă a arătării și întinse animalul mort pe un trunchi de salcie. Toți se apropiară și priviră curioși și neîncrezători. Văzînd exact despre ce-i vorba, le trecu spaima imediat. Numai Vlad nu se apropie de liliac, ci-l săgetă grozav de pornit pe Bărzăun: De-o bîzdîganie ca asta te sperii tu, bă leșie?... Și te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
așa ceva?... Dar am întrebat-o dac-a auzit vreodată de Peștera Liliecilor. Și ce-a răspuns? întrebă Virgil luîndu-i din păr un puf de păpădie. A zis că a auzit de la bunicul ei, dar căă... C-c-c-că ce? deveni și Nuțu curios. Că... acolo nu se duce nimeni... Și mi-a spus un fel de poveste, ori legendă, nu știu ce-i, da-i grozav de interesantă. Spune-ne-o și nouă! se rugă Virgil. O spun, că doar nu-i nimic de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
spunea că izvorăște chiar din peșteră. Din loc în loc, apele se prăbușeau de la înălțimi destul de mari în cascade cu zgomote asurzitoare, iar în locul unde cădeau se formau bulboane adînci și limpezi. Lîngă o astfel de bulboană se opriră cu toții, privind curioși la jocul apelor. Uite pești! strigă Virgil fericit. Vedeți cum sclipesc în bătaia razelor? Ăștia-s păstrăvi, dădu explicație Bărzăunul. Ehe, cîți de ăștia n-am mîncat eu prinși de la bulboana de lîngă Piatra Domniței și mai la vale!... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
spun același lucru, continuă apropiindu-se de intrare. Dacă tot am ajuns pînă aici, să intrăm și gata. Ce ne mai tîrguim atîta? Ia, ia tăceți un pic! strigă Ilinca făcînd ochii mari. Toți tăcură și se uitară la ea curioși. N-auziți nimic? întrebă ea în șoaptă. Ce? Ce? răsunară în același timp glasurile celorlalți. S-aude un fel de mormăit... ori vuiet... ce-o fi oare?... Parc-ar bate cineva în mii de tobe. Într-adevăr, abia atunci își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Acesta din urmă avea o lanternă mare, chinezească, pe care o întorcea mereu în toate părțile pentru a-și face mai mult curaj. La un moment dat se opriră încremeniți de spaimă. Pe lîngă ei trecu, cu un fîșîit foarte curios, o săgeată ori poate o piatră aruncată de o mînă nevăzută. Asta putea să însemne că cineva vrea să-i atace. Abia atunci își dădură seama și că zgomotul acela, pe care-l auziseră înainte de a pătrunde în peșteră, răsuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se întoarseră nedumeriți spre Bărzăun așteptîndu-se parcă să-l vadă cu lampa lui Aladin în mînă. Ia uitați-vă ce-i aici, continuă Bărzăunul cu fața iradiind de bucurie, chinuindu-se să ridice de după o stîncă un fel de obiect curios, ca o stalactită, mai groasă la un capăt și apoi din ce în ce mai subțire. Ce-o fi asta oare? Îl înconjurară cu toții pe Bărzăun și îndreptară lanternele spre acel obiect. Ăsta nu-i de piatră, sută-n sută, își dădu cu părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
străine. Dar acum nu interesează pe nimeni părerile Bărzăunului, că nu-i el buricul pămîntului, ci cum s-au petrecut lucrurile cu noua echipă pornită spre peșteră. Plecarea s-a făcut fără nici o vîlvă, pentru a nu stîrni și alți curioși din sat. În apropierea cantonului părăsit, deci înainte de-a ajunge la marginea satului, unde-și are casa moș Lazăr Brusture, echipa s-a întîlnit cu Matei, fratele Bărzăunului, student la Naturale. Nu zice nimeni că cei din echipă l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nu-i și pe-aici drum? E mai puțină lume și nu mai vreau să mă mai întîlnesc cu nimeni. Că-s sătul pînă-n gît de flecari și de nătărăi! Ilinca zîmbi, neștiind la cine se referă Bărzăunul, apoi întrebă curioasă: Și ce faci la pădure? Mă duc să pescuiesc. M-am plictisit acasă și m-am gîndit că n-ar strica să prind cîțiva păstrăvi. Păstrăvi?... Păi te duci tu singur pînă la rîul din munți? De ce să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o dată la Piatra Domniței. Toți încruntară din sprîncene, crezînd că li se pregătește o nouă cursă. Dar actorul n-avea nici un gînd ascuns. Mi-am adus aminte astă noapte, Ticule, de ce mi-ai arătat tu acolo sus, de peșterile alea curioase și mi-am zis că n-ar strica să vedem mai bine ce poate fi. Ce zici, mă mai duci o dată acolo? Mai încet, nea Petrică, sări Ilinca arțăgoasă. Acolo ne-am hotărît să mergem noi, că tot noi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ar fi primit adeziunea tuturor: Mai rămînem și noi un pic aici, Bărzăune! E bine? Bărzăunul nu răspunse nimic și se așeză pe o piatră. Fără să vrea, privirile sale căzură deodată peste niște lespezi așezate într-un mod foarte curios. Continuă să le privească cu o curiozitate din ce în ce mai accentuată. "Măi, a naibii treabă! își zise el scărpinîndu-se după urechea stîngă. Cine-o fi așezat pietrele astea așa și de ce oare?" Din clipa aceea nu mai putu fi atent la nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
strigăt de uimire. Hei, ia priviți aici!... Bănuiam eu că așa va fi! Și începu să sară pe lîngă cele două pietre, de parcă l-ar fi înțepat niște viespi în tălpi. Toți întoarseră capetele spre el, la început contrariați, apoi curioși și, bănuind că Bărzăunul nu poate sări așa din senin, adică fără să aibă un motiv clar, se apropiară repede de el. Uitați-vă aici și aici! strigă din nou Bărzăunul arătînd cu degetul cînd spre o lespede cînd spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dacă mai intri în bucătărie te opăresc! Robo: Robo face cafea... și iese. Ela intrigată strigă după Robo: Tinicheaua asta de cănd s-a întors cu profesorul din spațiu s-a defectat rău de tot! Ela se retrage sub privirile curioase ale Aurorei și ale profesorului. După mai multe minute, cănd profesorul cu Aurora discutau despre harta proiectată pe ecranul din laborator, intră Ela cu bolul de cafea urmată, spre disperarea ei, de către Robo. Ela, asistată de către Robo, servește cafeaua. Aurora
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
riscați că mă găzduiți, o să facă senzație rezultatul autopsiei și... explicații... Aurora: Se zice că s-a descoperit o pastilă care mărește viața omului cu 300 de ani. în 300 de ani poate te poți întoarce acasă. Evelin: Ce oameni curioși sunteți; preferați să vă conduc eu la cimitir? Intră Ela. Ela: Robo și Cosmo s-au întors de la navă cu proviziile cerute. Le-am pus în bucătărie. Iese. Evelin: Am analizat cu Cosmos situația; el spune că-i periculos să
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
o curiozitate cam obraznică, apoi iese și revine cu sucul și cafelele. Servește și iese, de-andaratelea de era să se împiedice. Evelin: Ela cred că mă confundă sau mă aseamănă cu cineva. Aurora: Așa-i, ea e o fire mai curioasă. Evelin: Cum vi se pare, un nemuritor în hainele unui muritor? Aurora răzănd: Nu suntem noi vinovați că ne-ai făcut muritori. Oricum arăți bine. Intra Eva și Adam care văzăndu-l pe Evelin cum arată au avut o puternică reacție
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
-ului. Aurora: Dar, cum pot exista în Cosmos tu și acasă o clonă?! Evelin: Academia are o mie de ani să ia o hotărăre. Acum situația mea este alta: cu aprobarea Academiei m-am clonat pentru a mă ascunde de curioși, m-am echipat cu hainele profesorului. Deci avem motive să murim împreună dacă acceptați să mă găzduiți. Aurora: Cu multă plăcere; îți vom fura și noi căte puțină nemurire. Profesorul: Evelin, mereu am impresia că tu, Adam și Eva vă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
peste două zile dacă Universul lui Evelin ne mai lasă deschidem ciclul de Conferințe Internaționale despre spațiu, Cosmos, Univers, Soare, Pămănt, oameni... extratereștri, clone. Evelin: O să vină armata probabil să rețină extratereștrii și clonele, presa, televiziunea și mulți, mulți oameni curioși. Profesorul: Evelin, am glumit; te vom apăra cu tăcerea noastră și cu sfatul ca tu să nu-ți dai în petic, cum spunem noi, să înțeleagă auditoriul că ești un extraterestru veritabil! Evelin: Promit că mă voi abține de la gafe
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
de iepuri. Robo, ia elicopterul și pe Cosmos. Pe mine mă lași la Academie; azi susțin o dizertație. Apoi vă duceți la navă, Cosmos să mai aducă ceva provizii pentru mesele lui Evelin. Aveți grijă cum vă expuneți; oamenii sunt curioși. în cinci minute plecăm. Iese. Robo: Mergem la vănătoare de iepuri! îsi bat palmele precum copiii cănd le reușește ceva. Cosmos: Cu vănatoarea am rezolvat, a rămas viața și Pămăntul. Robo: Așteaptă profesorul. Ies. în laborator intră Aurora și Evelin
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
nu știu ce să vă spun. To: david.anghelescu@smc.ro Subject: Alexandru Hriavu Bună ziua, Îmi cer scuze pentru începutul abrupt al acestui mesaj, dar încă nu știu sigur dacă vreau sau nu să mă prezint. Vă scriu în legătură cu o situație destul de curioasă în care mă găsesc - de curând m-am întors din vacanță cu un bagaj virtual în plus. Concret, am dat peste acest document, scris în limba română, salvat în calculatorul din holul hotelului unde am stat în Maroc. Vă trimit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
personaje care deja nu mai au chipuri, ci sunt sudate într-un alai al figurației acelor ani. Era o casă mică, ticsită de cărți, de oglinzi mari și mai puțin mari, încadrate de rame rotunde, rectangulare, ovale, ca niște ochi curioși, gata să memoreze tablourile inadec vării noastre familiale. Mereu plină de lume. Lume bună - actori, fotografi, literați pe care mama, din ce în ce mai tânără, parcă, îi vrăjea cu vreunul din talentele ei, îi făcea să se învârtă în jurul ei ca țânțarii în jurul
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gaiardă de la o tarabă la alta, bucurân du se de cum se amestecă anghinarea cu accentul napoletan și aricii de mare cu lavanda din Provence, târ guindu-se pentru un buchet de violete pentru Dominique, cântărind din ochi șofranul indian, aruncând ocheade curioase spre o exo tică măsuță cu chihlimbar, întrebând cât costă mierea, gustând puțin Camembert adus de la Lyon și puțin iaurt grecesc în care ghicește imediat o origine, de fapt, belgiană... Alexandre se bucură de fiecare nouă priveliște, în cărcată de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mișcări sigure, prea sigure, poate, care-l făceau să se simtă stângaci chiar și atunci când sincronizările lor, adesea fără cusur, îi transformau în acei îndrăgostiți după care lumea întorcea capul pe stradă. Nu știa aproape nimic despre ea. În mod curios, până și liniile perfecte ale corpului ei păreau să reziste memoriei lui, într-un fel care le făcea imposibil de amprentat, de integrat într o poveste care să fie a lor. Alexandre era conștient că sfâr șise prin a-i
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lăsase la iveală pereți de mult nezugrăviți, umpluți febril de un scris mărunt și colțuros, cu litere neterminate. Câteva zile mai târziu, Thule limitase vânzarea de bilete și redusese accesul pasagerilor la bord. Opririle se împuți naseră. Și, deși jurnaliștii curioși își implorau redacțiile să plătească extra vaganta sumă care le-ar fi facilitat o croazieră printre ghețuri, nimeni nu a prins de veste că, la bordul celui mai luxos vas din câte se văzu seră vreodată, Ivan heringul căzuse într-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care nici nu știam și pe care le descopeream cu uimire și spaimă, de parcă atunci le-ar fi născut casa, complice în jocurile noastre. Era, apoi, ușa interzisă a podului. Șemineul mare și nefolosit, în gura neagră a căruia priveam curioși spre un hău unde domneau spaime ce aveau să revină, coșmaresc, în geana nopții. Scara de serviciu, mereu acoperită de un praf negru și zgrunțuros care trăda trecerea unui sac cu semințe de flori. Bucătăria mare și friguroasă iarna, cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
forjat, ițit către soare. Copilărește. O să văd portocala asta coaptă vreodată? Mi-e drag de el. Pentru mine, face cât o grădină întreagă. 47. ea Poate că a fost timpul petrecut cu Sumayya. Poate altceva. Poate ochii ei nestăvilit de curioși, care scotociseră prin toată biblioteca lui Musa. Cu cât se apropia Leovigildo mai mult de Dumnezeul creș tinilor, de cădelnițele episcopilor și de obiceiurile plătitorilor de jarach, tributul învinșilor rămași în Al-Andalús, cu atât creștea setea ei după manuscrisele arabe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]