1,302 matches
-
le Très-Haut”; YA „the Most High”; Arb „the All-Exalted”. Context: ‘!lim al-ghayb wa al-šah"da al-Kabr al-Muta‘"l (13, 9): „El cunoaște tăinuitul și mărturisitul. El este Marele, Înălțatul.” (GG) Unii comentatori înțeleg acest nume în sensul de „fără cusur”, „fără asemănare cu cele create” sau că echivalent al lui muqtadir „atotputernic”. Ghaz"l și R"z văd în el un intensiv al lui ‘al. Că și acesta, este asociat cu al-Kabr. Semnificații de bază: cu superioritate absolută, inaccesibil
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
un defect grav: trufia (sensul obișnuit al lui takabbara este „a se trufi”). Numai All"h are dreptul să se considere mai presus de toți (Qušayr, Ghaz"l, R"z). Aš‘"r îl considera sinonim cu al-Muta‘"l, „Cel fără cusur și fără asemănare cu fapturile”. Zamm"m îl înțelege că indicând faptul că All"h disprețuiește „nedreptatea slujitorilor Săi”, adică nu poate fi atins de ea91. Semnificații de bază: superior, inaccesibil. 2.1.5.8. (al-)Ghan: SOI „avut”; ASM
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pus piciorul pe scara trăsurii, dintr-o dată i-a venit în minte soluția: o viziune de ansamblu asupra problemei, a organizării și succesiunii raționamentelor. Întors acasă, a transcris totul pe hârtie și și-a dat seama că rezolvarea e fără cusur. Dar iluminarea nu se produce totdeauna sub această formă spectaculoasă; adesea ea are loc treptat, creatorului venindu-i câte o idee care îl face să progreseze puțin. Peste câteva zile poate face încă un pas înainte ș.a.m.d. până la
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
se aseamănă prin ceea ce ascund.” (Paul Valéry) „Valoarea omului nu stă - spune Epictet - În ce pare, ci În ce este el În realitate”. Dar atitudinea etică față de sine este adesea precară: „Foarte puține ființe Își dau de gol dintru Început cusururile. În general, fiecare se străduiește să se prezinte cu o Înfățișare atrăgătoare” (H. de Balzac). * „Tot ce este real e rațional.” (G.W. Hegel) Și totuși există, uneori, o logică și În imaginar, În ireal - ex: literatura absurdului (E. Ionescu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
firește, să Îndreptățești speranțe, să creezi iluzii prin promisiunile făcute, decît să probezi efectiv unele calități sufletești. De aici și proverbul: „La pomul lăudat să nu mergi cu carul”. * „Vedem cum unii oameni cad dintr-un rang Înalt din pricina acelorași cusururi care Îi ajutaseră să se cațere acolo.” (La Bruyère) Faptul acesta nu este de mirare, de vreme ce, de exemplu, cățărătorul care a ajuns Într-un post Înalt prin ipocrizie și delațiune Înțelege să se mențină acolo doar prin aceleași procedee. * „Ne-
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
să se comporte, de exemplu, În așa fel Încît să ajungă să se rușineze mai mult de sine, decît de alții. * „Aproape toate viciile te fac sociabil.” (N. Iorga) Probabil, pentru faptul că În defectele altuia, fiecare Își proiectează propriile cusururi sufletești. Unul dintre proverbe este sugestiv, În acest sens: „Cine se aseamănă se adună”). * „Cine murind de foame nu fură e unul din cei mai mari mucenici ai virtuții omenești.” (N. Iorga) Pentru că acest lucru nu-l pot realiza decît
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
așa cum ai vrea să se poarte cu tine acela care-i mai presus.” (L.A. Seneca) DÎnd fiecăruia ce i se cuvine, obligi pe ceilalți din jur la o atitudine asemănătoare. Este adevărat Însă că „puterea” și „infatuarea” pervertesc atitudinea: „Este cusurul acelora care pot mult, de a fi Încredințați că pot face totul” (J.W. Goethe). * „Am rîvni mai puțin stima oamenilor, dacă am fi mai siguri că sîntem demni de ea”. (Vauvenargues). Este evident că stima celorlalți trebuie să decurgă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
descoperiți În planul sincerității față de cineva anume, ne simțim parcă obligați să acordăm mai multă Încredere decît ar trebui unei alte persoane, care poate n-ar merita atîta considerație. * „Înainte de a acuza pe aproapele tău, cercetează mai Întîi propriile tale cusururi.” (Menander) De fapt, nimeni nu este perfect ca să aibă dreptul să-l acuze pe altul. Însă cel care, după ce a greșit, a avut puterea de a se Îndrepta, are apoi dreptul moral de a acuza. * „Ai comis un păcat, cînd
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
socotește obligat să disprețuiască Cei trei mușchetari sau Sherlock Holmes; tot așa și cineva care crezând că admiră muzica lui Bach strâmbă din nas la Johann Strauss. Pretinsa exigență superioară care nu admiră nimic și nu știe să găsească decât cusururi, ca senatorul Pococurante din Candide, cred că e ajutată de o funciară nesimțire. La Rochefoucauld spunea că atunci când admirăm suntem egali cu ceea ce admirăm. Firește, nu egali ca geniu și nici ca putere de acțiune, dar egali ca nivel. A
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
emoției sau a sentimentului erotic, gândirea și imaginația celor doi Îndrăgostiți dobândesc capacitatea de a transfigura, de a idealiza, astfel că În tot ce se prezintă ei descoperă noi perfecțiuni ale ființei iubite.) „Îndrăgostitul, când dragostea-l orbește,/ iubește și cusurul ființei ce-o iubește.” (Molière) Inima ce se aprinde repede se și stinge repede. În iubire, capriciile sunt, uneori, pur temperamentale sau determinate doar de aparențe, de impresii de moment: „Iubirea trece, devine joc, după aceea-i șarpe care are
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
la vremea lui, devine aproape imposibil de Înțeles și de acceptat mai târziu. Din fericire, și reciproca este la fel de adevărată: „Omul deprins a face un lucru bun nu știe a lucra prost”; „Deprinderea din tinerețe rămâne și la bătrânețe”.) Un cusur, cât de mic ar fi, este totdeauna Începutul unui mare defect. (Când accepți să faci mici concesii, sfârșești prin a suporta mari compromisuri.) „Sufletul se formează prin deprinderi și ajungi să gândești după cum trăiești.” (Demostene) Prima dată ți se iartă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
M. Scrisă cu frenezie, cartea încearcă un discurs teoretic și un demers analitic. În tentativa de a-și valida aserțiunile, criticul invocă opinii din toate timpurile și din diferite culturi înainte de a-și expune propriile opinii, nu întotdeauna articulate fără cusur, uneori totuși incitante. Ceea ce îl dezavantajează este superfetația, prolixitatea. SCRIERI: Sala oglinzilor, București, 1984; Atac la persoană, Videle, 1991; Aventura dimineților cuminți, Pitești, 1993; Gloria memoriei, Videle, 1995; Purtătorul de cuvinte, Videle, 1996; Lirica lui Constant Tonegaru, Videle, 1997; Ordinea
MARINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288035_a_289364]
-
de la descrierea limpede a stadiului în care se află cercetarea în chestiunea abordată (cu o vastă erudiție, o precizie a ideilor și o putere de sinteză ieșite din comun) și ajunge la lămurirea propriei poziții printr-o demonstrație logică fără cusur. SCRIERI: Poetica matematică, București, 1970; ed. (Mathematische Poetik), Frankfurt am Main, 1973; Din gândirea matematică românească, București, 1975 Semiotica folclorului (în colaborare), București, 1975; ed. (La Sémiotique formelle du folklore), București, 1978; Semne despre semne, București, 1979; Semiotica matematică a
MARCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288009_a_289338]
-
chestiile teatrale”, se dovedește a fi, în pofida înclinației obișnuite spre rostirea mucalită, un cronicar serios. Cu meticulozitate, el povestește analitic subiectul, cântărește „valoarea dramatică” și „valoarea tehnică” a textului pus în scenă, evaluând atent, cu un ochi avizat, însușirile și cusururile montării și ale interpretării. Dând la o parte învelișul literar, insistă întotdeauna asupra „meșteșugului teatral”. Dar nici nu se dă în vânt după piesele străine (ce lansau ostentativ tot soiul de „aberații psihologice și îndrăzneli amorale”), oricât ar fi fost
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
Îngrijorat. Aud din nou tonul tăios și ferm al Venetiei: Îți cîntă În strună doar ca să te facă fericită. Ridic privirea și mă uit În ochii lui, căutînd un semn care să-l trădeze, vreo fisură În fațada lui fără cusur. Însă el Își joacă rolul mai bine ca niciodată. Un soț iubitor și Îngrijorat, la căpătîiul nevestei bolnave. Am știut dintotdeauna că Luke e bun la PR. Asta-i meseria lui. Ea l-a făcut milionar. Dar nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
lider comunist al României. De aceea ea poate fi considerată un răspuns popular la aceasta. Situația fiind una limită, și răspunsul a fost pe măsură. Așa Încât adeseori Bulă apare ca un inept autentic, un tembel, un sadic, un imbecil fără cusur. Fundamental, mijloacele care Îl individualizează sunt tot cele ale idioțeniei. Dar de astă dată e vorba de idioțenia reală. Aceasta explică șarmul unora dintre acțiunile și răspunsurile lui fruste, brutale, oneste, fără perdea Într-o lume a tuturor tabuurilor și
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
română”, „Rampa nouă ilustrată”, „Telegraful român” ș.a. Rareori, semnează și T. Duțu. Debutul editorial și-l face în 1896, cu volumul de versuri Crâng și luncă, reeditat de două ori în următorii doi ani. În ciuda unei tehnici poetice aproape fără cusur și a faptului că o oarecare unitate există în plan stilistic, textele rămân mediocre. Celui de-al doilea volum, Freamăt (1898), nu-i lipsește o prefață laudativă, semnată de Alexandru I. Hodoș. Dar nici de data aceasta autorul nu se
DUŢESCU-DUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286922_a_288251]
-
un regim de confortabilă luminozitate, ci ca o fire încercată de neliniști și exasperări ascunse, un poet trăind adevărate „drame ale creației”, pe care caută să le depășească printr-un subtil „ritual” de provocare a Muzei. De o acribie fără cusur și contând pe un exersat fler detectivistic, D. s-a afirmat ca un editor pe care se poate conta. Toaleta filologică a textelor pe care le îngrijește este ireproșabilă, de remarcat fiind și glosările de escortă, unde își fac loc
DURNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286920_a_288249]
-
editorial în 1967, îngrijind două volume de Scrieri alese de V. Demetrius. Excelent redactor, F. este un editor de o acribie și conștiinciozitate exemplare, notele și comentariile ei, bogat informate, apte să restituie imaginea unui moment literar, fiind aproape fără cusur. Ilustrativă în acest sens este cu deosebire ediția F. Aderca, Contribuții critice, din care au apărut două volume (1983-1988), conținând publicistica autorului, pentru prima dată adunată în volum. Aici F. este „nu numai o foarte bună cunoscătoare a operei lui
FERARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286983_a_288312]
-
o puternică undă de lirism, dominată fie de tonalități elegiace, fie de accente dramatice. Dramaturgia lui M. evocă personalități din lumea artei, ca în drama-eseu Floarea soarelui. Vernisaj, despre creația lui Van Gogh și a lui Paul Gauguin, sau satirizează cusururi omenești, inadecvarea vorbelor cu fapta, ca în Rața și rățuștele, piesă pentru care autorul a avut de suferit în momentul apariției. M. a semnat multe povești versificate pentru copii și a tradus cu ingeniozitate bâlinele rusești și Cântec despre oastea
MENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288089_a_289418]
-
Confecționate la repezeală, textele sunt superficiale, cu un aer de improvizație, practicând un umor ieftin, bazat pe facile jocuri de cuvinte. Amuzante totuși, înviorate de un duh ghiduș, ele se vor fi urmărit cu plăcere. Comediograful ia în răspăr fie cusururi și năravuri dintotdeauna, fie stridențe și caraghioslâcuri ale epocii, de la limbajul franțuzit la demagogia patriotardă. Extrăgându-și subiecte din letopisețe, L. compune și drame istorice, nehotărâte între melodramă și comedie (Ștefăniță Vodă al V-lea, Vlad Țepeș sau Ospățul de
LUPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287929_a_289258]
-
jertfă și odată cu „ritmurile austere și sărace” („Ca să plutească patruzeci de zile prin lumină”), se ajunge la „clarul” sau pacea desprinderii de materie - atinge uneori o mare forță a expresiei. „Glasul morții”, ca ultimă provocare sortită omului de „Forța fără de cusururi”, pare să întreacă elanul verticalității: „Acum ești-nalt și singur, - ca să m-auzi mai clar./ Cu braț de piatră spânzuri, de picioare.../ Toți morții dragi îi chemi. Vin ape. Ape doar./ (Mai mult ca orice treaptă, vârful doare)”. Dar, ca
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
ar fi putut dezechilibra construcția narativă. De o exactitate aproape matematică este decupajul parabolic din Șoarecele B, în care un profesor de psihologie experimentală, Fronius, își pune toată voința intelectuală în efectuarea unui experiment ce urmează să dovedească logica fără cusur a colaborării. Fronius este cât pe ce să răstoarne teoria lui Darwin, sub ochii neîncrezători ai bătrânului profesor de ontologie: șoarecele A și șoarecele B, forțați, dresați, reușesc să se abțină alternativ, ajutându-se reciproc în consumarea râvnitului cașcaval. Minunea
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
Bildungstrieb"? Pe cine să fac vinovat de pasiunea mea pentru cărți, de nevoia de a mă "cultiva", de setea de a învăța, de a acumula, de a ști, de a strînge nimicuri despre orice? Prefer, pentru comoditate, să pun aceste cusururi pe seama originilor mele: ieșit dintr-un popor pentru care analfabetismul era realitatea dominantă, nu sînt oare, prin curiozitatea mea insațiabilă, un fenomen de reacție? Sau, mai curînd, nu trebuie să plătesc pentru toți străbunii mei în ochii cărora exista o
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
dată cînd sînt întrebat ce fac. Lumea încă n-a înțeles că sînt inapt pentru "făcut", că tot ce fac e să las timpul să treacă, în fapt să trec împreună cu el." Și, vădit mîhnit, nota: "Sînt uluit de persistența cusururilor mele. Mă plîng că vizitele inoportune mă împiedică să lucrez. E-adevărat. Dar și mai adevărat e că eu însumi mă împiedec să-mi fac datoria, că am geniu cînd e vorba să-mi irosesc timpul." Sau: "Din toate părțile
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]